Frumoasa teorie, practica ne omoara. Cand si pe cine ai ajutat concret si neinteresat, pe cineva, nu numai cu vorbe goale?
Intr-o lume unde fiecare se gandeste la el, nu mai poti spune "gandeste-te la mine". Majoritatea vad cum cei de la tv doar aratand bine au succes, de aceea incep sa fie complexati sau poate nu, ci doar ii imping sa fie ca ei, eu cred ca asa a aparut "toti sunt la fel". Intr-o lume unde se tine cont de aspectul fizic, de frumusete, ci nu de suflet sau inteligenta, poti fii putin cate putin dat la o parte din grupul acesta si nu esti inteles, de fapt nici macar nu esti ascultat, eu cred ca asa au aparut problemele cu societatea si integrarea in ea. Exista 3 tipuri de oameni (dupa mine) : cei prea mandrii care au grupul"superpopulari", cei care sunt populari, dar ii vad si pe ceilalti si ii ajuta sa se integreze, si cei slabi, inferiori (din punctul celorlalte grupuri)care doar spera sa fie ca ceilalti.Intre toate aceste tipuri de oameni exista si cei care sunt ei insisi. E doar parerea mea, pot sa gresesc sau nu.
Daca te rezumi la ajutorul material, ajut cand pot cu mancare si haine dar daca tu considere vorbele a fi fara valoare, nu ai inteles nimic :\ sincer, la un om care a pierdut totul si a ajuns pe strazi datoria unui incident si care nu mai are pe nimeni sa te opresti sa vorbesti cu el, sa il intrebi povestea lui si sa il alini cu vorbe bune e mai mult decat o geanta de mancare poate face, nu stiu cum sa iti explic dar fiecare are dreptul la opinia lui, iar in ce priveste persoanele care au probleme legate de familie / prieteni s.a.m.d adesea petrec ore vorbind cu ei si cautand solutii dar de multe ori insa practic nu ai ce face deci in anumite situatii singurul lucru care il poti face e sa asculti. si asta, fi linsitit tot din cauza societatii si a sistemului in care traim, nu ai dreptul sa te bagi in treburile altor famili iar daca ai face-o, sa vezi numa replici si priviri poate chiar amenitari. am deviat poate de la subiect, dar totusi" trimite"
Da, frumos. Pacat ca in ziua de azi oamenii uita sa fie oameni. Stii vorba aia: "Am vazut oameni. Dar nu si umanitate.", cam asa e. Oamenii din ziua de astazi pun mare pret pe lucrurile materiale, pe ce vorbeste lumea, pe chestii inutile care ne complica viata. Uita sa traiasca si dupa aceea se intreaba: "Ma, eu de ce-s trist, parca n-am chef de nimic, de ce?" Pentru ca sunt ca niste robotei si isi fac treaba de zi cu zi, nimic nou, totu-i monoton. Si pe mine ma deprima cand vad alti adolescenti care au probleme in familie, probleme cu societatea si inca alte zeci de probleme, care tin de ei sa le rezolve, cred ca asta tine si de mediul in care au crescut, educatie, bunastare etc... Si chiar ma surprinde faptul ca atunci cand intri pe TPU (pe prima pagina) 90% dintre oameni sunt preocupati de telefoane si alte chestii din astea. E pacat ca s-a ajuns asa, dar de noi tine sa facem o schimbare in viata noastra. Trebuie sa fim mai buni cu noi in primul rand si dupa aceea cu alti. Multi ar trebui sa stie asta. O zi frumoasa!
Dacă oamenii ar putea trăi aşa, rasa ar muri... oamenii au nevoie de echilibru, de balanţă...au nevoie să sufere, ca să se poată bucura că iubesc, au nevoie de război ca să ştie ce e pacea, au nevoie de rău, ca să ştie ce e binele.
Viziunea ta e aceea a unul Pământ perfect, a unei civilizaţii veşnic fericite, dar după ani şi ani, evoluţia însăşi s-ar opri, şi oamenii ar mai uita că sunt omeni. Dacă nimeni n-ar mai suferi, n-ar mai exista mila: cel mai pur sentiment al omului.
Sentimentele, dierenţele, ura, iubirea, credinţa, tări, prostia, voinţa, greşeala...toate astea ne fac să fim specia care sunte astăzi...sunt oameni, reacţionăm iraţional, vrem să schimbăm lumea, să-i facem pe toţi să fie ca noi.
Citind postarea ta, realizez cât de mult greşesc criticând prostia... apoi îmi dau seama că dacă n-aş critica-o, n-aş fi eu.
Nu există bine şi rău...haosul şi ordinea domină lumea. Viziunea civilizaţiei egiptene, cred eu, era cea dreaptă. Binele şi răul, ambele sunt relative: binele nu poate exista fără rău, răul nu poate exista fără bine.
Haosul şi ordinea sunt antonime perfecte. Cu haosul nu poate exista acolo unde e ordinea.
Poate că, în unele momente, ar trebui doar să ne dăm şansa să fim oameni. însă dacă n-am trăi viaţa agitată pe care o trăim... dacă n-am trece prin drame şi greutăţi, totul ar fi în van.
Inima face o sistolă şi o diastolă. Se contractă şi apoi se relaxează... dacă n-ar exista această ordine, viaţa animală n-ar putea exista.
Idealul de pace, de iubire eternă, acolo unde nu există suferinţă... locul ăsta perfect..acest rai unde poţi să fii tu, şi să te găseşti pe tine..ar trebui să existe doar în sufletul nostru.
"Traieste fiecare zi ca si cum ar fi prima ta zi pe pamant". De acord, dar e bine si sa traiesti fiecare zi ca si cum ar fi ultima, pentru ca atunci poti pretui viata cu adevarat. Doar oamenii care sunt constienti ca mai au putin timp de trait, reusesc sa aprecieze si sa guste fiecare amanunt al vietii asa cum ar trebui. E acea frica de a pierde tot, si o dorinta accentuata de a trai.
Lleahh întreabă:
AvalohAlyn întreabă: