Nu,doar ca numai gasesti un scop,sens al vieti,ai stari de depresie, numai ai motivatie,chef de viata, existenta ta pare inutila, fara rost, sens, cel mai bine e sa fi sceptic
Am citit un articol despre una inchisa la Obregia non-voluntar, adica fara voia ei, si tinuta ca la inchisoare vreo 5 zile. Bine, aia era o crizata, intreaga la cap, dar crizata, dar stiu povesti cu oameni inchisi pentru mosteniri. Poate se trezesc astia sa ne inchida. Mereu ma gandesc ca daca patesc ceva sa cer sa fiu eutanasiata si ca as cere in instanta, cu argumente, si as ajunge la ateism si nihilism, dar daca ar fi considerat boala psihica, cine ar mai asculta ceva? Ma mir ca nu e intr-o lume cre(s)tina.
Nu-i adevarat ca nihilismul inseamna depresie, nu sufar de depresie, de tristete da, dar nu depresie, si tristetea vine de la inexistenta dreptatii, gen de ce sa traiasca oamenii bolnavi fizic si sa fie omorate animale puternice pentru ei? (retorica)
Confunzi castroanele. Starile de depresie, lipsa motivatiei si a chefului de viata nu au treaba cu nihilismul.
Exista atatia nihilisti fericiti, plini de viata si care au un scop bine determinat. Atat timp cat ei adopta o filosofie nihilista sunt nihilisti. Nu poti tu sa ii excluzi pe motiv ca nu ar fi fericiti.
Intr-o lume in care un lucru pe care il simti, exista, cineva care zice "a, pai stiti, lucrul ala nu exista de fapt, sunt doar niste atomi carora noi le dam o anumita forma", si daca insista cu intrebari, se ajunge la raspunsuri mai "aiurea" (cine sunte, "noi"?, de ce cream ceva? de ce exista ceva? s-a.m.d.), incat uneori ma gandesc ca am luat-o pe aratura, dar alte raspunsuri nu pot exista, si daca eu, care am habar de lume cred asta, uneori, ce crede majoritatea? Normalul e dictat de majoritate...
Cel care a introdus acest concept era sigur bolnav psihic.
Parerea mea e ca poate fi considerat o boala, mai degraba ar fi o forma de depresie.
Nu, de ex, uite aici :
https://external-preview.redd.it/......sTyGEs.jpg
Stereotip si realitate, bine inteles ca nu in toate cazurile e asa.
Credeam ca stiu legile perceptiei, de la gestaltism pana la mai bizara sinestezie, dar mai tont fiind, aici ma incurci teribil cu "inexistenta lumii", "la propriu".
Explica: "nihilistul traieste intr-o lume inexistenta, la propriu", opozabil fiind: "totul e doar perceptie".
Nu contest, nici "Adevarul nu exista!" al nihilistilor nu bubuie de intelepciune daca incercam sa analizam adevarul sau falsitatea sintagmei, dar de ce nihilismul, prin definitie dialectic si militant trebuie sa fie "boala psihica", asta ma depaseste.
Daca tu consideri asa, atunci si anarhismul sau existentialismul sunt, la fel de "boli psihice".
*Explica: "nihilistul traieste intr-o lume inexistenta, la propriu", opozabil fiind: "totul e doar perceptie".* daca nu intelegi asta, ori citesti sa te afli in treaba, ori nu citesti pe cat te lauzi ca ai citi, ori citesti prostii si atunci nu ma mai deranja cu notificari.
Daca frumos-urat e perceptie = frumos-urat nu exista
Daca cerul albastru e perceptie = cerul albastru nu exista, nu exista nici cer, da' mno...
Daca rece-cald e perceptie = nu exista rece-cald
Daca instinctul de supravietuire-reproducere e perceptie = nu exista
Daca viata e perceptie = nu exista
Daca lumea e perceptie = nu exista.
Normal, tu fiind teist, sau mai "misto", crestin, nu poti intelege ce am zis, degeaba citesti nu stiu ce definitii din nu stiu ce carti dubioase.
Da poate! Depresia are şi cauze sociale, raţiune pentru care o poti considera o boală a civilizaţiei. Un nihilism aproape „pur", o furie împotriva creaţiei şi a civilizaţiei care nu se va calma până nu le va reduce la inexistenţă. Nihilistul e un om pentru care nicio autoritate nu constituie obiect de închinăciune, un om ce nu ia ca postulat niciun principiu, indiferent de trecerea pe care o are acesta în rândul celorlalţi.
Pai unul dintre cei mai importanti reprezentanti ai nihilismului a fost Nietzsche si cred ca stii cum si-a dus viata in ultimii ani.
https://en.m.wikipedia.org/wiki/Friedrich_Nietzsche
Opinia mea e ca adoptarea unei filozofii nihiliste ar fi mai bine spus un simptom incipient al depresiei, ma gandesc si eu ca daca cineva incepe sa se gandeasca ca existenta nu are sens in loc sa isi traiasca viata concentrandu-se la obiective e clar ca are niste probleme.
Nihilismul este o conceptie filosofica. Psihiatria nu se ocupa cu ce conceptii filosofico-religioase are omul, ci cu devieri de comportament si tulburari mentale.
Era un banc: psihiatrul vrea sa dea drumul la bolnavi.
Psihiatrul: Cat fac 7*7?
Pacientul A: Mortii ma-tii!
Psihiatrul: Cat fac 7*7?
Pacientul B: Ma, te omor!
Psihiatrul: Cat fac 7*7?
Pacientul C: 49.
Psihiatrul: Bravo, cum ai calculat?
Pacientul C: "Mortii ma-tii" + "Ma, te omor" fac 49.
@ Nilsson
"adoptarea unei filozofii nihiliste ar fi mai bine spus un simptom incipient al depresiei"
"Depresia clinică este o stare mentală de tristețe/amărăciune care persistă pe perioade îndelungate. "
"Nihilismul (din latinescul nihil, nimic) este o poziție filozofică care susține că a fi, în special trecutul și prezentul existenței umane, nu are nicio însemnătate obiectivă, scop, adevăr comprehensibil, sau vreo valoare esențială."
Depresia poate fi responsabila de o perspectiva ce are caracteristici comune cu viziunea nihilista.
Nihilismul nu produce depresie, deoarece depresia e o boala. Nu e produsa de rationamente filosofice ci de un dezechilibru al neurotransmitatorilor. Poti sa traiesti in paradis si sa ai depresie daca nu iti functioneaza creierul cum trebuie. Asa cum poti trai mizerabil dar sa fii cea mai fericita persoana.
Poti fi nihilist si sa fii foarte fericit si vesel.
Deci, conform raspunsului tau, fericirea si veselia sunt sinonime cu tristetea si amaraciunea. Ca asta e singurul mod in care un nihilist fericit si vesel ar putea fi si depresiv. Afirmatie atat de cretina incat nici nu merita a fi combatuta.
anonim_4396 întreabă:
AvalohAlyn întreabă: