Cand esti fericit trebuie sa traiesti momentul, clipa. Cea mai proasta idee ar fi sa meditezi. Fericirea este o iluzie scurta ce trebuie savurata din plin iar nefericirea o boala ce trebuie tratata prin orice mijloace posibile.
Meditatia este metoda de a merge in interior, pentru a intra intr-o stare de constienta care este mai profunda decat gandirea. Meditatia nu este doar un moment de pace si liniste, desi ambele sunt necesare. Te intorci la Sursa. Creeaza-ti obiceiul de a petrece o perioada de timp in solitudine, preferabil dimineata si seara, in care sa inchizi ochii si sa mergi in interior. Exista numeroase forme de meditatie. O meditatie simpla, dar eficienta, este cea in inima... Funda?
Eu stiam ca ne rugam la nefericire. Meditatia nu e aceeasi cu rugaciunea pe care o stim noi. In meditatie te eliberezi de ganduri, nu in sensul ca le sufoci, iti eliberezi mintea de gunoi. Sunt mai multe feluri de ganduri, pe cele care vin de la sine le lasi sa iasa, esti ca un fel de martor la gandurile tale, dar nu le raspunzi, nu faci conversatie cu ele, le lasi pur si simplu sa treaca. Cam asta este meditatie in esenta ei. Daca vrei sa te apuci de mai stiu eu ce tehnici, asta e altceva. Cred ca Sunt mii de tehnici de meditatie, tocmai pentru ca fiecare sa aleaga ce i se potriveste cel mai bine.
Bun, schimbăm starea de spirit dar care? Nu cred că există cineva care vrea să-și schimbe starea de fericire intr-o stare de nefericire. Vorbim despre fericire și nefericire și nu despre altceva!
Ma scuzi ca ma bag, am vazut raspunsul pe care l-ai dat pentru JustLory si cred ca nu ai inteles ce-I cu meditatia asta.
Meditatia nu se face nici ca sa fii fericit, nici nefericit. E vorba de evolutie spirituala, personala, psihica, mentala etc, daca astea toate n-or fi una si aceeasi chestie cumva. Daca esti fericit nu inseamna ca nu se mai poate evolua. Nu inseamna ca nu se poate invata sa-ti stapanesti nervii atunci cand este cazul, sau dimpotriva sa atragi atentia atunci cand se face un abuz asupra ta si sa te mentii calm in acelasi timp. Astea sunt doar doua exemple. Meditatia se foloseste sa-ti intelegi si anumite sentimente cum ar fi: frica, ura, durerea, suferinta, iubirea, chiar si fericirea si sa nu te agati de elle.
Ce vorbesti mah filosofule...eu meditez cand sunt fericita, deci nu-i baga pe toti in aceeasi oala
Sanatate
Nu ai pentru ce să te scuzi căci până la urmă, întrebările filosofice nu necesită răspuns chiar dacă asta căutăm ci o dezbatere iar interesul din partea oricărui utilizator e bine venit.
Acum hai să vedem cine a greșit! De fapt ...nici eu și nici tu nu ai greșit căci atât întrebarea mea cât și intervențiile tale au logică și corespondent în realitate chiar dacă amândoi vorbim de lucruri diferite.
Meditația e un exercițiu al minții, al gândirii și poate fi ușor asociat Filosofiei. Diferența dintre cele două o face transpunerea în exterior a acestui "exercițiu" și împărtășirea lui semenilor noștri.
Și dacă am făcut o asociere între meditație și filosofie, prima având atributul exteriorizării anumitor gânduri aprofundate iar cea de-a doua limitându-se doar la contemplarea interioară a lor, putem spune că și meditația, la fel ca filosofia, se poate face sub mai multe forme și bineînțeles cuprinzând stări sau sentimente diferite. Poți să expui multe pe marginea acestui tip de exercițiu dar în cazul de față eu m-am referit strict la starea de fericire și bineînțeles contrariului ei, nefericirea.
Sper că am fost destul de explicit și dacă ai nelămuriri, putem discuta pe tema lor.
Pai si eu am zis ca se mediteaza si atunci cand esti fericit.
Așa am să fac, în special dacă un anumit context mă determină să-mi amintesc spusele tale.
Și să nu rămână totuși "în aer" această dezbatere, am să te rog să cauți și să-mi dai un exemplu cunoscut a cuiva care a meditat, fericit fiind!
Eu, dar vad ca raspunsul eu nu te multumeste. Daca ma intrebi daca m-am apucat de meditat cand eram fericita e alta poveste. M-am apucat de curiozitate. Daca eram in culmea fericirii nu mai tin minte exact, dar ca nu eram nefericita pot sa spun.
Nu vă mai dați pe voi ca exemplu căci e al dracu' de deranjant...în special când vrei ca exemplul pe care-l dai să întărească credibilitatea punctului tău de vedere! Deja sunteți trei care folosiți greșit exemplele. Păi cine vă cunoaște în acest spațiu, dragilor? Un exemplu obiectiv nu puteți să daţi?!
Mai obiectiv de atat nu pot. Daca-ti spun ca Einstein medita, de unde sa stiu eu exact ce era in sufletelul lui. Nu stiu cu siguranta decat ce e inn al meu.
Ha, aici e diferenta intre meditatie sisi filosofie: la nimic.
Iti si explic: in meditatie iti golesti mintea de ganduri, natural ca nu le iei cu farasul. Spre exemplu te concentrezi pe respiratie. Daca iti vine un gand il lasi sa treaca, fara sa faci conversatie cu el. La filosofat faci conversatie de-ti vine sa te-mpusti. Incearca sa vezi ce greu e. Eu de asta m-am apucat, imi zicea lumea cat de greu e si nuormal ca eram carcotasa. Acu zic eu ca e greu .
Vezi că nu ai înțeles caracterul întrebării mele?
Ceea ce spui tu e o formă de meditație, asemenea celei Yoga dar eu nu la asta mă refeream.
Hai să-ți dau un exemplu și să nu o mai lungim deviind pe o altă " parcelă " :
Am lămurit diferența dintre filosofie și meditație dar se pare că nu ai înțeles.
Să spunem că sunt o ființă nefericită și dacă filosofez despre asta scriu o carte sau încerc să-mi împărtășesc părerile referitoare la această stare altor persoane, purtând chiar și polemici.
În celălalt caz, al meditației, pătrund în "interiorul meu" încercând să-mi pun o ordine în gândire, să-mi înlătur gânduri negative, eventual să-mi modific valorile fericirii mele și chiar să caut anumite greșeli pe care le-am săvârșit, greșeli care m-ar fi putut determina să ajung la această stare.
Nu cred că atunci când ești cu adevărat fericit ai timp de asemenea tip de meditatie.
BDa, e clar ca avem abordari diferite. Eu spre exemplu nu vad de ce ar trebui sa te tina fericirea ocupat? Dar banuiesc ca ce vrei tu sa zici e ca daca esti cu adevarat fericit, eu-l tau e atat de plin de fericirea aia inca nu mai este picatura de loc pentru orice tristete, sau alt sentiment. Poate ma insel.
Incerc totusi sa-ti raspund: eu Sunt foarte fericita pe plan personal, totusi ma intristez cand ma gandesc la problemele care Sunt in lumea asta. In sensul in care spui tu, meditez la problemele respective, nu la fericirea mea. Deci, ai dreptate dpdv meu .
Asta am vrut să exprim și puțini au înțeles. Când ai spus că ești fericită pe plan personal dar te întristează nefericirea din jur, tot nefericită ești.
Acolo unde apare nemultumirea bucuria dispare.Eu cred ca acesta este secretul fericirii.Sa fii multumitor cu ce ai. Poti sa fii fericit cu putin si la fel de bine poti sa ai palate si sa fii vesnic nemultumit.Lacomia este ca o lipitoare care spune mereu:mai vreau!