Nu credeţi că a trăi este absurd? Oricum la sfârşit chiar dacă eşti bogat/sărac,gras/slab,iubit/urât,frumos/hidos,cunoscut /necunoscut şi exemplele pot continua,vom fi doar cenuşă. Adică nu văd vreun scop în viaţa noastră.De ce să ne implicăm emoţional în fiecare activitate a noastră când ştim că mai târziu vom regreta? De ce ne stresăm,agităm,luptăm pentru lucruri care la sfîrşit vor fi egale cu zero? Nu ar fi mai bine să avem o atitudine de indiferenţă faţă de tot şi de toate,doar să observăm şi să înţelegem tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru? Văd pe tot mai mulţi oameni care le e frică de moarte,de societate, de boli grave etc sau alţii care vor să trăiască doar de dragul de a trăi (mi se pare stupid). N-ar fi mai bine să acceptăm condiţia considerănd că e ceva normal?
Ce credeţi că e cel mai important în viaţă? Cum vedeţi voi moartea? De ce cei mai mulţi dintr noi pierd la tinereţe ore, zile sau chiar ani şi la bătrâneţe cerşesc clipe? Poate fi considerată viaţa o simplă iluzie?

'Totul trece din nefiinţă în fiinţă, apoi în fiinţă şi din nou în nefiinţă. Viaţa se materializează în diverse forme şi varietăţi şi se încheie prin ceea ce noi numim moarte.' E un fragment dintr-un articol care cică e demonstrat şiinţific.Credeţi că dacă ar fi aşa putem spune că moartea e doar o barieră a ceea ce urmează iar viaţa o călătorie? Putem avea un scop fix în viaţă?

Îmi cer scuze dacă v-am plictisit cu atâtea întrebări dar sunt curios ce părere aveţi şi voi.

Daca ar fi sa adopte toti oamenii atitudinea asta, atunci ma tem ca nimeni nu ar mai face nimic, si civilizatia umana s-ar prabusi in cateva zile. Eu nu zic ca exista un scop in viata, sau ca nu e adevarat ce spui, dar nu stiu daca ar putea functiona o societate in care principalul mod de gandire ar fi acesta. In teorie poate suna frumos, dar cea mai mare provocare e practica, intotdeauna.

Cenusa zici? Eu n-am de gand sa ma duc la crematoriu.
Lucrurile la care te referi mai sus, cum ca la sfarsit sunt egale cu zero, pot avea totusi o valoare, fie si numai prin faptul ca raman o mostenire copiilor tai, pe care ii iubesti mult.

Cel mai important in viata e sa faci ceea ce-ti place nu ce vrea societatea. sa devenim niste roboti... servici-mancare-culcare si la batranete suferim k ne-am irosit viata

Scopul vietii este mantuirea. Daca nu crezi in Dumnezeu atunci conteaza calatoria nu destinatia.

Http://www.youtube.com/watch?v=XjIlhtjo0BI

Nu-l prea am la inima pe Pattinson, dar filmul a fost bunicel. Asculta replica de la sfarsit.

A trăii NU e absurd.

Http://www.youtube.com/watch?v=dSLeuTvRPdI
creeaza o idee si ea va fi eterna, atunci viata ta are un sens.

Pai in cazul asta hai sa ne omoram cu totii, daca oricum vom ajunge cenusa
avem doar o sansa la viata, dincolo nu mai e nimic. de aia, cred eu, ca ar trebui pretuit putinul asta care-l avem.
daca mananci o portocala nu iti intra mare lucru in organism, cum o mananci asa o dai afara dar asta nu inseamna ca trebuie s-o arunci pe geam. o mananci ca e dulce acrisoara, o senzatie ok de moment. cam asa e si viata doar ca la o scala mai inalta.

Evident că totul e absurd, dar trebuie să învățăm să trăim cu asta, deși unii se refugiază în religie.

Poți să te zbați, dar nu contează. Nimic nu contează: viață, moarte, fericire, suferință, averi, cunoștințe, etc. Suntem niște mașinării biologice construite din praf stelar și trăim o clipă pe un fir de praf.

"Realitatea e o iluzie, deși una foarte persistentă." - Einstein

Scopurile vieții sunt date de natură și ele sunt: supraviețuire și reproducere. Tu poți să alegi alte scopuri dacă vrei. Pentru mine, cele mai importante lucruri sunt libertatea și cunoașterea, deși știu că și ele sunt iluzorii.

Viata are un SCOP doar daca ti-l faci tu!
Asta incerc si eu pentru ca si viata mea este lipsita de unul!
Indiferenta e buna insa doar pana la o anumita limita!

Da, viaţa e absurdă; până la urmă vom muri cu toţii şi nu va mai conta nimic din ce am spus, am făcut, am simţit vreodată... Şi totuşi eu cred că merită trăită, nu pentru destinaţia lipsită de orice sens (moartea), ci pentru călătoria în sine. Dacă nu putem aprecia toate trăirile, experienţele, momentele preţioase de care avem parte în timpul acestei călătorii unice, numită "viaţă", şi dacă adoptăm acea mentalitate de indiferenţă şi răceală totală faţă de tot ceea ce ne înconjoară, dacă nu suntem în stare să dăm noi un scop existenţei noastre, atunci am putea foarte bine să ne sinucidem cu toţii, că oricum ajungem, mai devreme sau mai târziu, la acest final.

Crezi că moartea e o destinaţie finală?

Ce reprezintă moartea pentru tine?

Sfarsitul suprem.

Îmi place să cred că vom mai avea ocazia să mai fim măcar odată copii! Nu pot să accept că am avut doar odată ocazia de a trăi aşa, fără niciun gând, cu inima plină de bucurie.
Foarte bună întrebarea ta şi te susţin.

Uneori te întrebi de ce te mai zbaţi că tot ajungi să sfârşeşti lângă o cruce, îngropaţi.- Bug Mafia

Da, cred că e singura destinaţie finală posibilă; mai sunt şi cei care cred într-o aşa-zisă viaţă după moarte, dar eu nu mă număr printre ei.