Nu e o întrebare de religie. De istorie? Da şi nu. Aş numi-o mai degrabă una despre documente vechi, având în vedere că şi Geneza este un document vechi. Apropo, Vechiul Testament nu trebuie privit doar ca pe o carte de închinăciune sau de religie în general. El are şi o valoare de document istoric. Este şi el o fereastră deschisă spre lumea antică. A fost - şi poate este şi în prezent - un ghid important în munca unor istorici şi arheologi preocupaţi de lumea antică. Să dau un exemplu.
În 1839, Austen Henry Layard pleacă din Londra, luând calea Orientului împreună cu puşca, Biblia şi prietenul său Mitford. După câţiva ani de grele încercări şi peripeţii (n-am să le redau aici) ajunge în Câmpia Mesopotamiei, la Mosul (Iraq). Puţin mai la nord, găseşte o colină care era cunoscută cu numele "vânătorul cel viteaz din faţa Domnului". Începe săpăturile şi - ce să vezi - descoperă ruinele anticului Kalakh (amintit în Geneza cap. X când se vorbeşte despre Nimrod) - capitala regelui asirian Assurnarsipal al II-lea. Nu se opreşte aici şi mai face săpături într-o altă colină, lângă satul Kuiundjik, unde dezgroapă cetatea Ninive, despre care, până la vremea aceea, se credea că nici nu a existat. Cam în aceeaşi perioadă, Paul Emil Botta - un alt explorator - descoperă, tot în zonă, lângă satul Khorsabad, palatul de vară al regelui asirian Sargon al II-lea. Multe exemple s-ar mai putea da, în care, cu ajutorul Bibliei, s-au identificat localităţi şi s-au descoperit ruine şi palate antice.
Revin. Întrebarea pe care vreau să o pun se referă la nişte liste genealogice din cartea Geneza, care se întind pe perioade foarte lungi de timp. Eu ştiu câte ceva despre bunicii mei şi aproape nimic despre străbunici. Ei bine, acele liste, care cuprind şiruri de oameni - tatăl, fiul, fiul fiului ş.a.m.d. - se întind pe multe sute de ani. Fiecare este menţionat cu numele şi cu neamurile care au descins din el. Una din liste merge de la Sem la Avraam, deci pe o perioadă de o jumătate de mileniu şi nu lipseşte nicio verigă din acest lanţ. Şi să nu uităm de condiţiile cu care se scria atunci, când nu existau pixul şi hârtia; cu atât mai puţin tastatura.
Se ridică nişte întrebări; şi cred că nu numai pentru mine. Sunt două posibilităţi: ori listele să fie reale, ori false. Dacă sunt reale, cum s-au ţinut acele evidenţe? Şi cu ce scop? Dacă sunt false, ne putem întreba: Chiar aşa de mincinoşi să fi fost autorii lor? E şi greu să scoţi atâtea nume "din burtă". Şi, aşa cum am văzut la începutul acestui topic, s-a cam dovedit că autorii Genezei nu minţeau când menţionau localităţi, regi, neamuri şi alte date istorice.
Sigur, nu mă aştept să clarificăm noi aici toate dilemele, dar putem să ne ne dăm măcar cu părerea. Care credeţi voi că este adevărul în legătură cu acele liste genealogice?

1. A preda Biblia la marile universitati este o slujba platita. Fiecare dintre ei cunoaste mai multa Biblie decat toti preotii amintiti de tine.

2. A fi arheolog al Levantului este o slujba platita. Adesea astfel de arheologi sunt profesori universitari.

3. Biblia lui Anania a fost tradusa dupa textul critic, la care contribuie cei enuntati la punctul 1 (ei iau decizii despre ce face parte din Vechiul sau Noul Testament si ce nu face parte). De ce? Pentru ca BOR nu are originalele Bibliei si nici macar n-a sustinut vreodata ca le are.

„Ei de fapt nici nu stiu ca interpreteaza un text. Nu au notiunea asta. Potrivit principiului obiectivitatii, prima parere a unui om care afla ceva este intodeuna gresita; sunt de fapt dorintele lui subiective si prejudecatile lui care ii determina prima opinie. De abia dupa ce incepe sa studieze sistematic subiectul, potrivit principiilor stiintei moderne, omul are sansa de a-si depasi subiectivitatea naturala. Iar acesti crestini, raman aici, la parerea informata de dorintele si prejudecatile lor; ei considera ca aceste concluzii sunt scrise explicit in textul biblic, nu rezultatul unei interpretari. Si oricum, interpretarea literalista iti da posibilitatea sa scoti din Biblie orice concluzie vrei. Numai tratand Biblia ca pe orice alta carte, analizand-o in context istoric si potrivit principiilor criticii literare, poti intelege ce a vrut sa spuna fiecare autor, si ce semnificatie avea fiecare doctrina pentru contemporanii lui." minrest, tpu.ro

Nu mă apuc acum să analizez şi problema călătoriei prin Sinai. Mă interesează strict subiectul ăsta cu şirurile de oameni. Şi văd aici că nu eşti consecvent. Odată ai spus: "Genalogiile biblice nu sunt, propriu zis, inventate". Deci, dacă nu sunt inventate, cum sunt? Reale. Deci, oamenii ăia din listele genealogice nu sunt fictivi, ci reali. Şi totuşi pe unul din ei îl scoţi fictiv. Toţi ceilalţi sunt reali, numai unul e fictiv. Cum sună?

A zis ca nu sunt inventate, nu ca ar fi reale. Adica erau cunoscute scriitorilor lor din folclor, folclor care le considera drept adevarate. Deci n-a fost inventia personala a scriitorilor Bibliei.

" Fiecare dintre ei cunoaste mai multa Biblie decat toti preotii amintiti de tine."
Nu contest. Dar nici ei nu spun totul din moment ce preotii obisnuiti cunosc putin. Corect?
Dar voi ce faceti aici? Lectii de teologie avansata cu copii de 8 ani?

E un forum. Nu pot eu controla ce varsta au forumistii. Iar daca au 8 ani nu vor intelege nimic si vor trece peste mesajele mele.

Ca sa fie propriu zis inventate, insemna ca cineva sa inventeze o genealogie, sa zica, de exemplu, ''uite, intre X si Y il plasez pe Ever, si lumea va crede ca e primul evreu''. Ori, asta nu s-a intamplat. Nimeni nu mintit pe nimeni. Oamenii au transmis genealogii, unele erau asemanatoare, mai mult sau mai putin, se mai contaminau intre ele, se tot punea accentul pe ce era considerat semnificativ, adica pe ce reda mai bine insemnatatea lor pentru cel care relata; ce arata ce valori au si pentru ce lupta israelitii din vremea relatarii. Asa ca, atunci cand au fost consemnate in scris, redactorul a avut destul material ca sa elimine contradictiile si materialul inutil, iar textul scris sa pastreze asemanarea cu genealogiile in circulatie la momentul redactarii.

Face putina epistemologie; nu are incotro. Daca discuti despre texte, ajungi pana la urma sa discuti ce se poate sti, si cum s-a ajuns la acele texte. Adineauri doctorandus era omul unei singure carti, iar acum aduce in discutie lucrari prea profunde.

Am înţeles, în sfârşit. Cu mine trebuie să ai răbdare, că eu înţeleg greu şi uit repede.

Uiti ca sa faci loc pentru noi cunostinte; asa si trebuie.

"Zeul unic apare numai la evrei" - de fapt e mai complicat nițel. Evrei n-au fost diferiți de celelalte națiuni din orientul mijlociu. Până în secolul 10 î.e.n au fost politeiști și eventual monolatri, trecea la monoteism fiind treptat introdusă ca o măsură de conservare culturală în periaoda captivități babiloliene. Totuși monoteismul apare mult mai rapid în...Egipt când Amenhotep al 4 lea cunoscut drept Ahkenaten a introdus cultul lui Aton Ra drept cult unic în Egiptul secolului 14 î.e.n. Astfel că monoteismul lui Akhenaten e o formă de monoteism mai veche decât cel evreiesc.

Si eu am mentionat monolatria. Trecum si faptul ca initial au fost politeisti. Sa vedem cu Amenhotep acum. 1. Cativa ani, parca 11 ani, cat a durat domnia lui Akhenatem, a durat si cultul imperial al zeului solar, asa ca este vorba de o reforma religioasa nereusita; oricine poate sa zburde cum vrea... o vreme. Comparam asta cu singurul monoteim consecvent, care exista de 2500 de ani si nu da semne ca ar dispare? 2. Am citit o lucrare de Istoria Religiilor, scrisa de un popa ortodos, am uitat cum il cheama, ca nu prea l-am luat in serios, totus m-au convins explicatiile lui, potrivit carora cultul lui Aton nu se califica drept monoteism. Dar, a fost considerat adesea monoteism, datorita dragostei occidentalilor, fie ei crestini sau agnostici, pentru monoteism.