Nu ma pricep la economie, dar am dat recent peste un filmulet care sustinea ca este mai eficient ca fiecare tara sa se specializeze in a crea produse pentru care au un avantaj comparativ fata de alte tari si ulterior sa le ofere la schimb pentru a obtine alte produse provenite din alte tari specializate.

https://www.youtube.com/......tps?/watch

Vezi minutul 3:55 - 6:36


Tot in filmulet este prezentat si urmatoarul exemplu pur principial:

- S.U.A. poate sa isi gestioneze resursele pentru a produce un avion cu dezavantajul ca vor fi produsi cu 2 pantofi mai putin.

- China poate sa isi gestioneze resursele pentru a produce un avion cu dezavantajul ca vor fi produsi cu 8 pantofi mai putin.

Daca S.U.A ar furniza Chinei un avion in schimbul a 4 pantofi atunci ambele tari ar avea de castigat.

S.U.A ar produce 4 pantofi pe avion, iar China ar castiga un avion doar pe patru pantofi, in loc de 8 pantofi cum era initial.



Intrebare:
1.) Pentru exemplul de mai sus, credeti ca poate exista o intelegerea care sa avantajeze ambele tari chiar mai mult?


2.) Pentru cazul general:

Tara 1 poate produce 1 bucata din Produsul A, daca nu produce x bucati din Produsul B.
Tara 2 poate produce 1 bucata din Produsul A, daca nu produce y bucati din Produsul B.

Credeti ca se poate gasi o relatie matematica generala care sa imi spuna exact ce cantitati trebuie schimbate intre cele doua tari pentru o eficientizare maxima?

Ai facut Revelionul singur?

Da. Prietena m-a parasit anul trecut, dupa a decedat mama. Doua luni mai tarziu a decedat si tata. Acum sunt doar eu. Cu cine ai vrea sa imi petrec revelionul?

Beneficiul specializarii a fost demonstrat inca din secolul 18 de catre Adam Smith, doar ca el vorbea despre avantajul absolut. Avantajul comparativ, despre care vorbesti tu, a fost descris in secolul 19 de David Ricardo. Exista o relatie matematica ce determina exact cate cantitati trebuie schimbate. In modelul simplu cu 2 tari si 2 bunuri, fiecare tara se specializeaza complet pentru a produce bunul pentru care are un avantaj comparativ (aici intervine costul de oportunitate).
Cand avem mai multe tari, intervine pretul international. In general, o tara se specializeaza pana cand pretul de pe piata interna creste indeajuns de mult cat sa egaleze pretul international.

Totusi modelele astea nu au aplicabilitate in economia reala, si intre timp s-au creat multe altele pentru a explica comertul international (exp. Stolper-Samuelson, care probabil e cel mai studiat model in prezent).

Valoarea adăugată a unui avion Boeing 747 face cât valoarea adăugată cumulată a milioane de pantofi făcuți în China, deci pentru un stat e mai avantajos să producă și să exporte bunuri cu valoarea adăugată cât mai mare, mai ales dintre cele de înaltă tehnologie.
Din acest motiv tipul acesta de târg nu este prea avantajos pentru țările în curs de dezvoltare.
Și în Europa, automobile premium BMW, Audi sau Mercedes sunt asamblate în Germania, dar modelele mai ieftine și componentele sunt fabricate în Europa de Est, chiar și la noi în țară.
Francezii, la fel, produc Renault în țară lor și Dacii ieftine în România și Maroc.

1. Da, daca se urmareste strict avantajul economic, exista o intelegere care poate optimiza schimbul la maxim, si poate exploata chiar si avantaje comparative care scapa calculului: Un tratat de liber schimb. 2. Doua tari nu au decat sa stabileasca limitele pe care vor sa le puna comertului dintre ele din motive extra economice, iar ''mana nevazuta'' a pietei va optimiza specializarea fiecareia, in functie de avantajul comparativ, mai bine decat orice calcul.

Nu se dorește eficientizare maxima. Nu se dorește nici egalitate.