O intrebare cam lunga. Cei pe care ii plictisesc astfel de intrebari, nicio problema, trec peste.
Cum ati defini voi matematica? O definitie originala, va rog (of, iar matematica! ce-o fi avand omul asta cu matematica?). Ce spun dictionarele de astazi toata lumea poate sa verifice. Eu vreau sa trec in revista niste incercari de definire facute de-a lungul timpului.
Pitagora spune: "Matematica este calea de intelegere a Universului". Bine, el adauga: "Numarul este masura tuturor lucrurilor". (Pitagora diviniza la propriu numerele.) Cu multe secole mai tarziu, Galilei spunea: "Legile naturii sunt scrise in limba matematicii". Dar sa vin mai aproape de timpul nostru. Pe la inceputul secolului XX dictionarele spuneau cam ce spun si astazi: "Stiinta care se ocupa cu studiul marimilor, al relatiilor cantitative si al formelor spatiale". Ca este o stiinta, de acord; ca se ocupa cu ceea ce scrie mai sus, iar de acord. Dar matematica se ocupa cu mult mai multe lucruri. Teoria grafurilor nu pare sa intre nici la "studiul marimilor", nici la cel al "relatiile cantitative si al formelor spatiale". Un graf nu se refera la marimi, iar forma lui nu are nicio importanta. Cu atat mai mult teoria algoritmilor, teoria limbajelor formale, informatica in general sau acele parti ale ei care sunt fara dubiu acceptate ca fiind matematica, nu sunt prinse in definitia de mai sus. Adevarul e ca definirea matematicii sta sub semnul acelui cerc vicios de care vorbea Wilhelm Dilthey: Pentru a putea spune ce este matematica, trebuie sa avem la indemana un criteriu clar prin care sa delimitam ceea ce este al matematicii de ceea ce nu este al ei. Dar pentru asta trebuie sa stim dinainte ce este matematica, altfel nu putem opera o asemenea delimitare. In cartea lor intitulata "Ce este matematica" Robert Courant si Herbert Robbins vorbesc si ei despre dificultatea de a defini matematica. Ei incearca totusi o definitie, dar una mai mult literara: "Matematica reflecta vointa activa, ratiunea contemplativa si dorinta de perfectiune estetica. Elementele ei de baza sunt logica si intuitia...". Prima parte a definitiei se potriveste foarte bine si la o opera literara, iar a doua (aia cu logica si intuitia) merge si la un roman politist. Bertrand Russell lansa, in prima parte a secolului trecut, doua butade care au ajuns celebre: 1. Matematica este acel lucru pe care un mare numar de oameni competenti il fac si il numesc astfel. 2. Matematica este acea stiinta in care se rationeaza corect cu propozitii despre care nu se stie daca sunt adevarate sau nu. Intr-o carte scrisa de Morris Kline apare ceva asemanator: "Matematica este un corp de cunostinte. Dar ea nu contine adevaruri...). Cativa ani mai tarziu, Nicolas D. Goodmam critica dur afirmatia lui Kline, dupa care respinge pe rand fiecare definitie si, in final, vorbeste despre necesitatea construirii unei filosofii largi a stiintei in cadrul careia sa-si faca loc o filosofie adecvata a matematicii, care "sa clarifice in ce sens exista o unica lume obiectiva si cum este aceasta obiectul studiat de matematician, obiect in mare parte fara realitate fizica, deci fara a putea fi identificat ca parte a acestei lumi".
Revenind, ce definitie ati da voi? Sau ce (incercare de ) definitie, apartinand carui autor, va place mai mult?

Nu-mi plac autorii ăștia,să crezi că o știință este mai presus decât restul mi se pare aberant.În plus,nu dau doi bani pe ceea ce credeau/presupuneau niște persoane( în marea majoritate)moarte,mai ales Pitagora. Okey,tipii ăștia au contribuit la informația de azi,dar asta nu înseamnă că tot ce au spus ei este adevărat pentru că au fost genii.
Nu știu de ce totul trebuie să aibă o definiție,cum poți defini ceva complex fără să greșești,imposibil din punctul meu de vedere, atunci de ce s-a mai încercat asta? Dacă un elev spune ''e acel ceva inventat să mă chinuie", asta e o definiție greșită?

P.S.O să iau multe eronate, dar azi m-am supărat pe cifre, o să-mi treacă

Hmm, cred ca stiinta de a opera cu simboluri. Este un puzzle, dar cu o destinatie deseori surprinzatoare. Cred ca tocmai asta o face fascinanta.

Iti recomand ceva, poate iti va placea:
www.youtube.com/watch?v=s86-Z-CbaHA

As zice ca matematica e o incercare a omului de a nega faptul ca nu exista absolut (pacat ca depindem de ea in existenta asta)

Ai vazut ca nu ai luat niciun eronat. Mi se pare chiar un punct de vedere echilibrat. Nici eu nu sunt de acord ca orice trebuie sa aiba o definitie.

Nu poate, chiar mi-a placut. Mai ales faza cu tableta de ciocolata de la inceput; imi da sperante ca pot si eu sa o inmultesc fara sa mai cheltui ceva in plus. Faza cu sfera si cu starting point-urile m-a cam obosit la un moment dat.
Definitia pe care ai incercat-o tu are sens. E incredibil in cate domenii patrunde matematica. Pana si in literatura SF.

O remarca subtila, dar nu fara sens. Interesant!

E prima data cand vad si eu substantivul matematica la cazul vocativ. Buna! M-ai inveselit. Pai chiar asa, ar trebui sa si-o rezolve si pe aia cu sforile si cuiele.

Prima data am vrut sa scriu clasicul "matematic-o", dar m-am gandit ca vine vreun serios si-mi da o lectie de gramatica de parca nu mi-ar ajunge lectiile de matematica...
Aia cu sforile si cuiele? care?

Aia cu sforile si cuiele - cea din intrebarea mea precedenta.

Am gasit-o
Cam incalcita!

Incearca sa folosesti niste sarma mai groasa in loc de sfoara, ca aia se incalceste mai greu.

Ma iei la misto, da?

Multumesc de sfat, o sa tin cont.

Oricum, chestia e ca nici cu sarma, nici cu sfoara nu se pot distribui culorile alea in asa fel incat niciun triunghi sa nu aiba toate trei laturile de aceeasi culoare, dar asta e partea a doua.

Asta a fost neașteptat, mai ales că în ziua aia eram supărată că nu mă calificasem la națio' la astro' așa că nu mă așteptam să fie cineva de acord cu mine.

Cum vi se pare cugetarea asta a lui Ion Barbu: "Ca si in geometrie (sau in matematica in general, as completa eu), inteleg prin poezie o anumita simbolistica pentru reprezentarea formelor posibile de existenta. Exista undeva in domeniul inalt al geometriei un loc luminos unde se intalneste cu poezia."?

Mi se pare o abordare foarte normala pentru Dan Barbilian nu i-am inteles foarte bine poezia, e prea ermetica pentru mine, insa stiindu-l matematician, mereu am cautat in versurile lui legaturi cu matematica... si da, vorbeste despre forme, sfere, infinit, insumari, cifre si masura. Nu doar el, mai sunt si alti poeti care au sesizat lirismul matematicii
Mai e ceva: in copilarie, unii dintre noi am invatat aritmetica folosindu-ne de poezii, ritmul, rima faceau mai usor de retinut unele notiuni grele pentru mintea unui copil de patru, cinci ani. Se pune si asta?

Mare om acest Dan (aka Ion). Sa fii si un foarte bun matematician, dar si un foarte bun poet in acelasi timp...nu-i de ici de colo.

Matematica este un FORMALISM menit sa explice LOGIC constatarile empirice descoperite de om.Nimic mai mult.
Logica iarasi este un FORMALISM.
Deci trebuie definit 'formalismul'.
Si asta nu tautologic. Adica nu sa-mi spui ca formalismul este logic sau matematic.
Ca sa sarim peste o eroare ca asta, putem spune ca formalismul este un sistem obiectiv, nedependent de explicatiile intuitive.
Dar matematica se extinde si pe statistica, probabilitati, estimari, astea fiind calculate matematic pe date concrete naturale.
Deci matematica este un formalism bazat pe logica, amandoua fiind formalisme.Formalismul este o reprezentare schematica in slujba reprezentarii coerente a unui fenomen natural.
As ramane la aceasta definitie. Pana la cazul in care-mi veti gasi vreo fisura.
Sa fim bine intelesi:matematica, logica sunt formalisme dar si doua formalisme absolut dependente unul de altul.Singurul IMPEDIMENT remarcat de KANT IMANUEL este riscul necontrazis vreodata :TAUTOLOGIA.
Tautologia este ea insasi supusa regulii ei insasi. Tautologia (amintesc ) este greseala logica de a explica un termen prin parti ai aceluiasi termen. Poti citi Logica lui KANT, e deosebit de dificila caci e foarte precisa. Si logica transcedentala, in care analizeaza EXACT si subiectul asta. Cei pe care i-ai citat tu sunt plagiatori incorecti si deci hoti.
In finnal as spune ca nu se poate defini nimic din aceste concepte deoarece suita tautologica este un grav impediment! CLARISSIMO?
Kant, intr-adevar a intrunit toate conditiile: bun logician, bun matematician, subtil filozof.El a dovedit incapacitatea obiectiva, imuabila si transcedentala de a defini aceste concepte pentru ca insasi definitia este apanajul oricarui formalism si riscul TAUTOLOGIC este evident.

Deci raspunsul la intrebare este ca nu se poate defini matematica, care este si in conexiune cu logica si care mai departe au definit definitia, au dat posibilitatea postulatelor, teoremelor demonstrabile, astea fiind legatura cu spatiul ambient receptat prin RATIUNE.
Daca as folosi termeni logici sau matematici in definitia matematicii as calca normele acelorasi formalisme.
TAUTOLOGIE!
Recomand sa-l citesti pe KANT cu toata atentia, mai inainte pe Aristotel(Logica), apoi sa te uiti la anonimii citati de tine.
Daca as da o definitie in fata cuiva pe care nu-l respect, as gasi o mie de variante(nici una netautologica).

Daca ne gandim mai LUCID, putem nu sa dam o definitie, ar fi tautologic de derizoriu, doar sa apelam la alte sisteme de valori.(dar si aici ne prindem in cursa).
Daca s-ar putea (nu defini) explica matematica, doar filozofic transcedental se poate explica.SAMD>
Doar la KANT este solutia. Poate in Critica Ratiunii pure.

Ai se pune, caci nu poti defini decat prin alte mijloace matematica.Nen-tu Ion Barbu a scris o poezie matematica, libidinoasa. Melcii lui reprezinta simbolic falusul.E drept, ca e curat cand il citesti.
Matematica este si in muzica, de fapt este invers.Bach a intuit asta si a organizat matematic (inconstient) muzica lui. Daca analizezi 'Arta Fugii', ai sa gasesti cea mai perfecta constructie matematica.