O zicală spune că omului i-au fost date cuvintele ca să-şi ascundă gândurile. Asculţi un pastor carismatic care predică de la amvon; şi...te dă pe spate. Zici: ce frumos! ce bine le zice! cât e de adevărat! Dar, chiar aşa, cât e de adevărat? Nu cumva a strecurat el şi minciuni printre acele adevăruri? Asculţi pledoaria unui avocat bun la proces; şi, tot aşa, rămâi cu gura căscată. Ce frumos! Câtă dreptate are! Dar, chiar are dreptate? Păi procurorul nu este de aceeaşi părere. Asculţi femeia de lângă tine spunându-ţi cât de mult te iubeşte. Dar, poţi fi sigur că te iubeşte? Vezi reclame la televizor despre produse care merită cumpărate. Dar, merită ele într-adevăr? Pe rafturi, în magazine, produsele au un ambalaj splendid şi scrie pe ele ce minunate sunt. Dar, cum e produsul din interior? Unele studii spun că ar trebui să evităm cafeaua, deoarece conţine un element cancerigen. Bine, dar alte studii spun că nu există niciun risc, să bem cu încredere. În politică, nu mai spun, ce declară liderii şi ce gândesc ei în realitate.
Ce părere aveţi? Vom ajunge noi vreodată să putem avea încredere deplină în cineva? Sau, măcar în noi înşine? Cât adevăr credeţi că este în zicala cu care începe acest topic?
In cadrul stiintei numita Istorie, nimeni nu crede pe nimeni, niciodata. Citesti o carte, in care autorul sustine o teza, prin argumente bazate pe date, si da trimterea la date, la sursele primare: documente pastrate in arhive, publicatii pastrate in biblioteci si orice altceva ce crede ca ii serveste. Urmaresti argumentatia, ii cauti punctele slabe. Daca argumentele sunt gresite, le demontezi intr-un articol stiintific. nu ai faima? Nu-i nimic, vei avea de acum in colo. Daca argumentatia e corecta, mai raman sursele. Lupta stiintifica e dura, in toate domeniile, sursele se verifica usor daca sunt in orasul tau, asa ca nimeni nu poate sa dea date din burta. Lupta asta e la vedere, oricine o poate vedea in revistele de specialitate. Situatia din Istorie demonstreaza ca nu e nevoie sa crezi pe nimeni. Dimpotriva, e mult mai bine sa elimini orice date indoielnice, vor ramane destule date sigure. Am spus Istorie caci o cunosc mai bine, dar stiinta moderna in general nu se bazeaza pe incredere, dimpotriva, pe scepticism. E adevarat ca nu putem avea incredere in nimeni, dar nici nu avem nevoie sa avem incredere.
Răspunde
Se pare că eşti un observator fin al realităţilor care ne înconjoară. Şi munceşti conştiincios în domeniul pe care ţi l-ai ales. Am văzut ingineri care nu au simţ practic, am văzut avocati care sunt mediocri, doctori care nu prea îşi iubesc meseria, fizicieni care sunt bine pregătiţi, dar din cauza aroganţei prestigiul le este diminuat. Este bine ca meseria pe care ne-o alegem să o facem cu pasiune, dar şi cu bun simţ. Sunt convins că aşa se întâmplă, cum ai zis, în domeniul istoriei. Chiar dacă nu îmi spuneai tu lucrurile astea, eu le cam intuiam. În ştiinţă ştiu că lupta e dură. În religie, ştii cum e. Sau în politică. Un medicament, înainte de a-l lua te întrebi: nu cumva e contrafăcut? Când te urci în tramvai îţi păzeşti bine buzunarele şi te uiţi atent la cine e în jurul tău. Şamd. Nu ştiu, poate clima e de vină că se întâmplă toate astea 
Când o să ne mutăm pe Marte să sperăm că o să fie mai bine.
Răspunde Ma straduiesc sa gasesc criterii sigure ale adevarului. Nu imi trebuie la serviciu, imi place mie sa stiu adevarul. Sa zicem ca citesc o carte, pe autor il admir, si o afirmatie o cred. Am comis un sofism, se numeste ''sofismul recurgerii la autoritate''. Sofismul asta consta in a considera un lucru adevarat, pentru ca o autoritate l-a afirmat. Dar ce, autoritatea aia nu poate sa se insele?
"criterii sigure ale adevărului" In primul rând, minciuna este minciuna pentru ca n-are logica, pe când adevarul are, de aceea ii si zice adevăr. In al doilea rând, este mai importantă "aria de aplicabilitate a adevărului" decât adevarul in sine, si asta deoarece esti limitat la o singura viață. Aceasta limita este deja un adevăr; reîncarnarea din alte religii, dacă teoria este adevarata, este întotdeauna însoțită de pierderea memoriei... halal cunoaștere si halal cunoaștere istorică prin acest mod. Si totuși viața este un fenomen complex, oamenii se nasc fără cunoaștere, dar la naștere au altceva: părinți si instincte - adică strictul necesar, iar cunoștințele de mate-fizica, istorie-geografie, etc nu fac parte din strictul necesar.
Dar sa revenim la autorități, unde mie mi-este indiferent ca facem o abordare religioasă sau una științifică. Sau, de ce nu, amândouă:
Divinitatea ii zice (pe prima pagina a Genezei) omului (partea bărbătească si partea femeiasca): Creșteți, inmultiti-va, si stăpâniți peste plante, peste animale si peste tot pământul.
I.P.Pavlov, cel care a luat premiul Nobel in medicina, descoperitorul reflexelor condiționale si necondiționale, a afirmat ca oamenii se nasc cu tot cu reflexe... pe care le-a numit "instincte" si le-a încadrat in 3 categorii: instincte de autoapărare, de reproducere si de apărare a speciei.
Nu-i foarte greu de observat ca ceea ce in biblie este "zis de D-zeu", științific de numește: instinct. Comportament de creștere= comportament de autoaparare, înmulțire=reproducere - la nivel de comportament; " apărarea speciei" diferă de "a stăpânii peste flora si fauna" dar explicația este simpla: Pavlov a studiat animalele, iar divinitatea face referire la oameni ( ii logic ca oamenii pot stapanii peste animale: dresându-le, dezvoltând metode de a le limita teritoriu, si/sau metode de a le omorâ). Divinitatea nu a zis ca omul a fost creat ca sa stăpânească peste alți oameni, sau invers: "omul sa fie stăpânit de lideri", ei bine, istoria este plină cu situații de gen: sclavie, robism, iobagism, slugarie si alți plătitori de taxe. In situațiile astea evident ca lumea chiar credea ca unii s-au născut sa biciuiasca si sa împuște, iar ceilalți sa încaseze lovituri si gloanțe. Este nevoie de ceva cunoaștere ca sa apuci sa observi avantajele imense pe care le aduce cooperarea (unor ființe dotate cu capacitați creative si inginerești)... cunoaștere care lipsește si in ziua de azi, si asta deoarece unii, deși ei nu se cred, dar vor cu orice preț sa fie stăpânitori peste oameni... contrar afirmațiilor Celui care a creat viața.
Acum întreb si eu, s-a înșelat Pavlov? Sau s-a înșelat divinitatea când a expus pentru ce a fost creat omul?
Sa revenim la topic, daca acolo era scris: "omul sa stăpânească peste tot pământul si peste tot Marte! " - era diferit! Dar așa mie mi foarte clar ca niciodată Marte nu va fi nici măcar vizitat de oameni, dărâmite locuit. Chiar si "misiunile" lunare sunt niște spectacole cu astronauți care in viața de zis cu zi se comportau ca niște tembeli si aveau răspunsuri de rahat.
Nu ai de unde sa deduci nici ce lucrez, nici daca sunt competent. Ce as fi vrut eu sa se deduca din raspunsul meu, este ca metoda stiintifica ne permite sa cunoastem adevarul, asa ca nu avem nevoie sa credem pe nimeni. Da, avocatii vorbesc bine, dar judecatorul judeca in functie de dovezi. Iar femeia te minte doar daca vrei sa fi mintit.
Nu ştiu nici eu cum am înţeles că ai fi profesor de istorie. În fine, nu sunt indiscret, nu e treaba mea să stiu cu ce se ocupă oamenii. Nici eu nu am spus-o, şi nici nu cer altuia să îmi spună. Dar, să lăsăm asta. Am reflectat puţin la cât de ciudată e lumea. La o privire superficială, citind despre "Secolul lui Pericle", despre o perioadă de aur a democraţiei, te duci cu gândul la o societate aproape perfectă. În realitate, însă, nici pomeneală de perfecţiune. Corupţia şi cruzimea au străbătut istoria ca un fir roşu. Asta e lumea. Am auzit şi eu că există o carte Istoria războiului peloponesian. Acum mi-ai trezit interesul pentru a o citi. Să văd dacă o găsesc la bibliotecă. Eu am citit mai demult o cărticică "Vechii greci" de Finley; destul de bună. Mi-a plăcut stilul autorului, simplu, fară întortocheri şi academisme; o carte care se adresează publicului larg, nespecialist.
Îmi plac şi reflecţiile făcute de zurick în postarea de mai sus. Merită laude. O fată atât de tânără (de liceu) şi totuşi atât de informată; şi de capabilă! Asta e. Încercăm fiecare să înţelegem realitatea din unghiul în care ne aflăm şi cu mijloacele de care dispunem.
Mersi ca mi-ai atras atentia, o sa ma uit si eu. Finley este mare; sigur, de la el stiinta a avansat, dar Finley ramane la baza gandirii actuale despre Grecia Antica. In ce priveste ''Istoria Razboiului Peloponeziac'' tu incearca cartea, vezi daca iti place. Tucidide este la fel de profund ca ganditorii de acum. Eu am citit-o ca sursa primara, nu imi dau seama daca poate place pentru valoarea ei in sine.
"In primul rând, minciuna este minciuna pentru ca n-are logica, pe când adevarul are, de aceea ii si zice adevăr."
Nimic mai fals dragul meu, nimic mai fals. Istoria a dovedit-o de nenumarate ori.
Ce mult sens avea un Pamant stationar, centru al Universului, cu Soarele si restul planetelor orbitand in jurul lui.
Realitatea nu e scalava ratiunii noastre.
Foarte adevarat. Minciuna este mult mai logica, pentru ca nu trebuie sa tina cont de fapte. Poate sa inventeze faptele perfecte, din care concluzia dorita sa iasa sigur si clar, si fara efort de gandire.
Da, este fals faptul ca "adevarul are logică" si închei cu "realitatea nu este sclava..." bravo!
Avea mult sens pentru cine? Pentru tine? Sau pentru tocilarii de preoți? Pana la urma tot realitatea i-a doborât — este vorba de mișcarea retrograda a planetei Marte. (in momentul in care Terra se aliniază cu Soarele si Marte, Marte se vede cum se deplasează înapoi in raport cu stelele din fundal, după care iarăși începe sa avanseze.) Si uite așa Soarele este scutit sa se deplaseze cu viteza de 10000 km/s - vitează cea necesară sa parcurgă intr-o zi, distanța pe care Terra o parcurge intr-un an. Nu de alta dar, in ziua de azi, astronomi accepta sa afișeze viteze si mai trăznite in cazul stelelor numite "neutronice"... ii doare-n cot ca oricum cititorii din lumea academica nu pricep mare scofală (mai se năzăre care unul dupa 70 de ani sa se îndoiască de asemenea aberații, dar nu-l ia nimeni in considerare ca s-ar face universitatile de rușine dar se pare ca modificările de viteza se fac in mod subit. Cine a invatat prostii pana acum... asta e! )
Mai adu dovezi istorice, din cele nenumarate si dovedite, ca asta este foarte vagă.
Ete na! Minciuna este mult mai logica... încearcă-ți norocul sa vedem dacă îți reușește!
In primul rand nu vorbim de logica ci de intuitie.
Logica se ocupa cu studiul argumentarii nu cu studiul sistemului solar.
"Avea mult sens pentru cine? Pentru tine? Sau pentru tocilarii de preoți? "
Pentru astronomii de la vremea respectiva.
"Marte se vede cum se deplasează înapoi in raport cu stelele din fundal, "
Da, iar miscarea asta care pentru tine dovedeste atat de limpede ca Pamantul e cel ce se roteste a fost interpretata de celebrul matematician si astronom Ptolomeu ca fiind strict o anomalie a planetei. Era Ptolomeu idiot? Nu, pur si simplu nu avea cunostintele pe care le detinem in prezent.
La vremea respectiva faptul ca Pamantul e stationar era o minciuna care avea foarte mult sens.
In absenta unor informatii suficiente nu poti discerne minciuna de adevar.
Si parerea mea e ca, in anumite circumstante, nu putem face distinctia intre cele doua nici cand avem toate informatiile existente. Pur si simplu nu cred ca mintea umana are o "capacitate deductiva" de 100%.
Prin capacitate deductiva inteleg abilitatea unui organism de a trage o concluzie pe baza unui numar minim de premise.
Nu ai rezolvat niciodata un test de inteligenta si ai dat peste o intrebare pe care nu ai putut sa o rezolvi cu toate ca stiai ca poate fi solutionata aplicand un rationament logic? Desi aveai informatii suficiente ratiunea a esuat in a gasi raspunsul.
Eu cred ca exista asemenea limitari la nivel de specie. Asa cum o furnica nu poate intelege anumite lucruri pe care un cimpanzeu poate, si asa cum exista anumite lucruri pe care nici cimpanzeul nu reuseste sa le intelega, cred ca si omul se afla situat undeva pe aceasta scara a aptitudinilor cognitive. Undeva deasupra cimpanzeului dar cu siguranta nu la capatul ei.
Exista adevaruri pe care am putea sa le intrezarim folosind informatiilor pe care le detinem, dar gandirea nu ne permite. Si mai apare de la un secol la altul cate un geniu ca Newton care aprinde lumina pret de cateva secunde. Si societatea mai progreseaza 50 de ani.
Hai las-o baltă! Cum sa spui ca avea sens exact pentru astronomii care se mirau ca "boul la poarta nouă!"?
Din cât țin eu minte cuvântul "planeta" vine de la cuvântul grec "minune" (nu ma întreba care-i ăla ca am uitat si nici nu mai stau sa caut)... poate se numea așa exact pentru ca au acele "anomali". Minune, anomalie si lipsa de logica -este același lucru in acest caz. Ptolemeu nu putea fi un idiot deoarece abia după el lumea a fost sigura de faptul ca o teorie care explica doar 95% din circumstanțe, este falsă! Deci noi, dincontra, nu vorbim aici de intuiție ci de logica. Nu are niciun rost sa te dai "celebru" si "știutor" ca Terra este in centru si Soarele face revoluții ca apoi sa ridici din umeri când este vorba de planeta Marte (sau Saturn si Jupiter... ca se intampla același fenomen si cu ele! mai rar dar si mai spectaculos - adică având o mișcare retrograda mult mai mare ( bineânțeles ca tot in raport cu fundalul) ); deci mai bine "rezolva" mișcarea retrograda si apoi putea să-și expună știința (cea adevărată). Dar cum ziceam, încă in zilele noastre se practica "Ptolemeu style", si nu la colț de strada ci prin universități.
Dacă este sa dai exemple atunci: dă exemple! Ca doar cu precizări ca "exista multe" — practic nu ajungi nicăieri.
Cât despre adevăr... eu parca am precizat aici ca mai important ca adevarul este "aria de aplicabilitate". Dacă reducem aria asta doar la fenomenul numit viață, atunci adevarul este deductibil (adică mai devreme sau mai târziu tot vei afla de "bau-bau care tot vrea sa te mănânce", sau de "barză"). Bineânțeles ca sunt si cazuri tragice, știu copii speriați cu "te pride țiganii si te taie" — care s-au sfârșit tragic: când au trecut țigani pe drum ...copilul a sărit in fântână, probabil se gândea ca are o șansa sa se împrietenească cu baba-Cloanța. Rahat. Aici nu este vorba de niciun număr minim de premise, aici este vorba de o mulțime de maturi care mint la unison, o singura excepție face ca acel copil sa vrea sa se convingă pe loc de ce se afla in dulap si deci sa nu mai creadă prostii, si evident ca va lua cu totul alte decizii.
Furnica nu trebuie sa inteleaga un cimpanzeu ca sa "trăiască bine". Iar omul ca sa trăiască bine nu are nevoie de teste de inteligență ci doar de aer, apa si hrana. Culmea, aerul si apa exista din plin si pe gratis iar de exemplu in cazul fructelor, pentru a le obține, tot efortul se reduce la a pune o sămânță in pământ si copacul va creste singur, si tot pe gratis.
Deci nu a avut niciodata sens, iar oamenii din trecut erau toti retardati mintali din moment ce gaseau sens in niste chestii care, dupa cum spui tu, erau evident false chiar si la vremea respectiva.
Foarte tare.
Poate nu avea sens faptul ca alte planete aveau traiectorii atat de ciudate, (nici nu am afirmat ca avea), dar ca Pamantul e stationar era o ipoteza perfect "logica" pentru toata lumea.
Chiar e nevoie sa aduc alte "n" exemple de idei stiintifice care aveau sens la vremea respectiva dar s-au dovedit a fi false in cele din urma?
"Nu are niciun rost sa te dai "celebru" si "știutor" ca Terra este in centru si Soarele face revoluții ca apoi sa ridici din umeri când este vorba de planeta Mart"
Pai ce legatura are planeta Marte cu Terra? Corelatia intre cele doua fenomene nu era clara la vremea respectiva.
Asa pot sa spun si eu ca :
"Nu are sens sa afirmi ca Pamantul se roteste in jurul Soarelui atat timp cat nu poti explica de ce gravitatia e asa slaba comparativ cu alte forte."
Se pare ca esti bun doar la "jocuri de cuvinte" si repetări "a la papagal". Bineanteles ca dacă sunt false azi atunci erau false si pe vremea lui Burebista, pardon, Archimede. Nu are niciun rost sa repeți faptul ca in trecut avea sens, vrei sa te dai ipocrit? Este vorba de fenomene care se țin lanț : nu s-a explicat mișcarea retrograda... apoi nu s-a explicat de ce creste ziua-scade noaptea si viceversa... nu s-a explicat de ce exista anotimpurile. Toate duc la aceeași concluzie: heliocentrismul. Poate ai vrut sa zici ca "geocentrismul" era o explicație simpla pentru omul antic, dar nicidecum perfect "logică".
Asta da! "Chiar e nevoie sa aduc alte "n" exemple de idei stiintifice care aveau sens la vremea respectiva dar s-au dovedit a fi false in cele din urma?" Tot ce pot eu sa zic (repetând) este: Da! ipocritule adă exemple! (Dacă s-au dovedit false este exact pentru ca nu aveau sens!)
Alta: "Pai ce legatura are planeta Marte cu Terra?" Nu cumva amândouă aparțin sistemului solar? Nu cumva amândouă au mișcare de revoluție? Parca discuția era despre aliniamentul Marte-Terra- Soare, sau trebuie sa recitești?
Nu are rost sa afirm ca Pământul se rotește in jurul soarelui pe motiv ca ce? Dar ce legatura are geocentrismul cu ego-centrismul? Dacă nu "mesteci" ceea ce spui atunci încearcă sa "rumegi".
Îţi place stilul ăsta bătăios? Nu putem discuta lejer, relaxat, politicos? Tu când intri pe un topic (pe multe din ele, nu chiar pe toate), parcă apari pe o arenă de scrimă, gata să încrucişezi spada. De ce aşa? De ce simţi tu nevoia să-l înţepi pe cel cu care se nimereşte să fii într-o conversaţie? Reflectează puţin. Intrăm pe site-uri de socializare ca să ne simţim si noi oameni, oameni între oameni; care se respectă, care, dacă s-ar vedea pe stradă s-ar si saluta...În spatele unui nume de utilizator se află un om, un om ca si noi; un semen de-al nostru. Care îşi spune şi el părerile; mai spune şi bine, mai şi greşeşte, ca orice om.
Nu văd de ce mie imi ți morală?
Nu ar fi mai ușor sa iei punct cu punct, sau oricare dintre ele si sa ma corectezi direct?
Poate îmi explici tu cum ceva ce azi nu are logica putea sa aibă in trecut? Si pe aceleași probe!
Sau poate vi tu cu acele "n exemple" flu tu ra te la fiecare răspuns, sau poate te combini cu Infernul, pardon, cu Inferno si le postați o data. (Cum se pare el chiar a reușit sa te ducă si pe tine de nas cum ca el are așa ceva, altfel erai mult mai amuzat când auzeai aceste pretenții cum ca ar deține "comoara din centrul pamantului" )
Sau poate îmi explici tu, dacă greșesc ca Terra si Marte sunt planete, ba mai au si traiectori. Poate nu-s planete si poate nu au traiectorii?
Sau sa incep "scrima" cu tine... "sa respecți un om este o chestie" - deci poate îmi faci o lista cu înjurături si porecle, nervi si discuții evitate?, dar sa îmi cer sa respect orice aberație pe care cineva o spune — ține de domeniul prostiei crase. Frumoasa tentativa.
Apoi, sa fie clar, pe nimeni nu deranjează greșelile si opiniile false, deranjant este faptul ca el încerca sa le impună ca adevărate. Alta tentativa frumoasa. Eu nu am nicio vina ca el nu este capabil sa dovedească ceea ce pretinde. Pe mine nu ma deranjează dacă Inferno sau altcineva impune puncte de vedere false, din naivitate, își încerca norocul (iar asta star numi bătaie de joc si manipulare) sau doar din chef de a se contrazice (ceea ce înseamnă ca eu si tu ne pierdem vremea cam degeaba). Și apoi persoanele care își dau seama ca greșesc, revin si iti mulțumesc ca le elimini confuziile. Dacă Inferno nu revine asta nu înseamnă ca eu sunt cel care nu-l respect! - nici ca se poate ceva mai simplu.
In rest, just relax, nu am nevoie de spadă, cum ai observat, logica este o armă, dar, ce-i drept, este mai puternică decât credeai.
"Este vorba de fenomene care se țin lanț : nu s-a explicat mișcarea retrograda... apoi nu s-a explicat de ce creste ziua-scade noaptea si viceversa... nu s-a explicat de ce exista anotimpurile. Toate duc la aceeași concluzie: heliocentrismul."
Dupa cum am spus si in raspunsurile anterioare, citez: In absenta unor informatii suficiente nu poti discerne minciuna de adevar.
Cand adaugi toate acele informatii devine evident ca modelul heliocentric este cel corect, dar in absenta lor nu mai este deloc evident. Geocentrismul are sens in absenta unor informatii suficiente.
"era o explicație simpla pentru omul antic, dar nicidecum perfect "logică""
Nu stiu ce intelegi tu prin "logic". Pentru mine o afirmatie e logica daca rezulta corect din premise.
Spre exemplu si asertiunea "Pamantul este plat." este logica atat timp cat rezulta in mod corect din niste premise. Logica nu iti poate spune decat daca premisele alea rezulta si ele in mod corect sau nu din alte premise. Cam atat.
Practic pot sa am un intreg rationament logic, corect de la inceput pana la sfarsit, care sa demonstreze ca Pamantul este plat. Tot ce trebuie sa fac este sa pornesc de la o observatie empirica eronata pe care sa o manipulez logic in mod corect pana obtin concluzia dorita. Cum logica nu se ocupa cu studii empirice, faptul ca observatia mea era eronata ramane inaccesibil acestei discipline, va fi doar o axioma in rationamentul meu. Asta pentru ca logica nu urmareste decat corectitudinea tranzitiilor premisa-concluzie. Concluziile empirice, observatiile, cunoasterea apriorica nu poate fi analizata logic. Pentru ele exista metoda stiintifica.
LÓGIC, -Ă, logici, -ce, s. f., adj. I. S. f. 1. Știință a demonstrației, al cărei obiect este stabilirea condițiilor corectitudinii gândirii, a formelor și a legilor generale ale raționării corecte.
Daca tot mai sustii ca vorbim de logica atunci de ce nu ne prezinti tu demonstratia LOGICA care sa dovedeasca ca modelul heliocentric e corect. Nu mai cauta, nu exista una. Exista in cel mai bun caz o explicatie fizico-matematic pentru asta, dar nu o demosntratie logica.
"Dacă s-au dovedit false este exact pentru ca nu aveau sens!"
Ideea e ca aveau sens in trecut.
Ca dupa nu au mai avut sens si au fost dovedite ca fiind false e irelevant.
"Nu cumva amândouă aparțin sistemului solar? Nu cumva amândouă au mișcare de revoluție?"
Ideea era ca din simpla miscare retrograda a planetei Marte nu se putea deduce ca Pamantul e cel ce se roteste.
Ar fi putut foarte bine sa fie doar a anomalie a planetei Marte si sa aiba o cu totul alta explicatie. Poate gravitatia functiona diferit, etc, etc.
Scurt si la obiect:
"In absenta unor informatii suficiente nu poti "... susține nimic, nici măcar o minciuna. Așa ca nu-i nevoie sa repeți. Ba ai repetat și ca vi cu en-șpe exemple dar nu se vede nimic.
"Cand adaugi toate acele informatii devine evident ca modelul heliocentric este cel corect, dar in absenta lor nu mai este deloc evident. Geocentrismul are sens in absenta unor informatii suficiente." Serios? Uite care-i treaba! eu am adăugat niște informații ca: "Marte are mișcarea retrograda", "creste ziua-scade noaptea si viceversa", "exista anotimpurile", așadar:
-aceste informații nu sunt suficiente sa explice heliocentrismul
-geocentrismul nu va explica niciodată așa ceva.
- in absenta acestor informații... ce cretinitate! Când au fost ascunse anotimpurile? Sau când a încetat ziua sa creasca si sa scadă?
Alta. "Spre exemplu si asertiunea "Pamantul este plat." este logica atat timp cat rezulta in mod corect din niste premise" - si ai uitat sa precizezi care sunt acele "niște premise" neștiute de nimeni.
Erastostene, in urma cu 2200 de ani:
https://www.youtube.com/watch?v=mUxmCXSmtVo
În rest, de la "Practic pot sa am un intreg rationament logic"... totul este gargară, zero dovezi concrete.
"Nu mai cauta, nu exista una. " îți permiți cam multe, Explicatia poate începe comparând numărul de zile scurse de la echinocțiul de primăvara pana la cel de toamna cu zilele scurse de la echinocțiul de toamna pana la cel de primăvara. Evident numărul de zile diferă, de aici concluzia ca orbita pământului nu este circulara ci altfel. Apoi se poate continua... dar explicatia asta pana aici nu este pentru tine ci pentru cei care aveau chef de citit, pentru unul ca tine, ce este sigur ca nu exista explicații, si un sfert din explicație este suficient ca sa își dea seama ca... pedalează in gol. (Stai liniștit, o găsești pe net, dacă ști unde sa cauți).
"Scurt si la obiect:
"In absenta unor informatii suficiente nu poti "... susține nimic, nici măcar o minciuna."
Problema e ca nimeni nu stie cand exista si cand nu informatii suficiente... Chiar si maine pot sa apara noi informatii care sa dea peste cap tot ceea ce consideram corect la ora actuala. Poate maine descoperim o particula care se deplaseaza cu viteze superluminice si atunci ideea ca viteza luminii ar fi limita devine doar o "minciuna".
" absenta acestor informații... ce cretinitate! Când au fost ascunse anotimpurile? Sau când a încetat ziua sa creasca si sa scadă?"
Nu la prostiile alea ma refeream eu, ci la totalitateae informatiile care au dus la concluzia ca modelul heliocentric e corect. Aici se adauga toate cunostintele de astronomie, ca exista si alte planete, observatiile lui Galilei legate de satelitii lui Saturn, faptul ca stelele nu sunt doar niste pucte luminoase asa cum se credea in antichitate, etc. Vorbim de un cumul de informatii.
"geocentrismul nu va explica niciodată așa ceva."
Asa si? Ce legatura are asta cu ce am spus eu?
"si ai uitat sa precizezi care sunt acele "niște premise" neștiute de nimeni."
Nu am uitat, pur si simplu e irelevant. Poti sa gasesti si tu niste premise gresote din care sa rezulte ca Pamantul e plat. Ce mare branza? De ce ar fi asta o problema?
Ce legatura are filmuletul ala cu ce am spus eu?
Explicatiile tale nu sunt logice, sunt fizice, astronomice, cum vrei tu, dar nu pur logice.
E imposibil sa gasesti explicatii logice la ce te-am intrebat pentru ca logica nu se ocupa cu studiul sistemului solar.
E ca si cand ti-as cere o demonstratie matematica a faptului ca modelul heliocentric e corect.
Iar, nu exista. Matematica nu studiaza sistemul solar. Dar poti gasi o explicatie fizica, care implica evident si matematica. Numai ca nu se numeste demonstratie matematica. Pentru ca nu se face pur matematic.
Tu nu intelegi ce e aia logica. Mai reciteste definitia.
"pentru unul ca tine, ce este sigur ca nu exista explicații,"
Mai ai si probleme cu vederea.
Eu am
spus doar ca nu exista explicatii LOGICE. Asa cum nu exista nici explicatii matematice.
Exista evident explicatii stiintifice, care combina matematica, logica, fizica, etc.
"Problema e ca nimeni nu stie cand exista si cand nu informatii suficiente." - asta nu-i o problema ci doar o teorie, teoria ta (de doi bani!) de aceea nici nu esti capabil sa dai exemple. Interesant ca te zbați.
"Chiar si maine pot sa apara noi informatii care sa dea peste cap tot ceea ce consideram corect la ora actuala"... se pare ca esti terminat. Norocul nu te ajuta in acest caz, in legatura cu sistemul solar - nici poimâine nu va apărea schimbări de poziție, -nici peste 100 de ani. Iar in legatura cu ceea ce "consideram corect", este foarte limpede ca "noi" nu avem considerente identice deci acel "dat peste cap" este imaginar. Vrei tu sa sperii lumea dar cum ziceam mai înainte, mai important ca "adevarul" este "aria de aplicabilitate a adevărului".
"Poate mâine descoperim o particula" -sau poate la anul, sau de ce nu încerci la Lotto? acolo mai ai o sansa sa câștigi ceva. Aici, cu "trei de poate, cinci de dacă si 8 schimbari de subiecte" nu câștigi nimic.
"Nu la prostiile alea ma refeream eu, ci la totalitateae informatiile care au dus la concluzia ca modelul heliocentric e corect." - precum se vede, tu nici acum nu esti conștient ca "prostiile astea" reprezintă acele "informații" care a ajutat lumea sa stabilească care dintre "modelele sistemului solar" prezentate de-a lungul timpului, este cel corect. Tu încă faci confuzie între "informațiile necesare pentru a deduce un model" si "informațiile necesare pentru a verifica un model"
"faptul ca stelele nu sunt doar niste pucte luminoase asa cum se credea in antichitate" - in acest context asta este cea mai importantă informație, fără de care este imposibil de studiat sistemul solar. Tu scrii după dictare?
In antichitate erau si unii care știau sa calculeze eclipsele solare si lunare - aceștia nu credeau, aceștia știau. Ei nu cunoșteau multe lucruri dar știau mult mai multe decât tine.
"Vorbim de un cumul de informatii." - gargară sa scrii mult si absolut nimic concret.
"Ce legatura are asta cu ce am spus eu?" I-a uite! Încă o eschiva! Ca sa lași impresia ca mai poți, dar esti terminat. Adevarul este ca "ziua creste si noaptea scade" iar tu vrei sa începi cu "teoria pământului plat", ba ceri altora, in nenumărate rânduri (chiar si acum) sa își stoarcă creierii ca sa inducă minciuna precum că pământul ar fi plat. Hai sa zicem ca lumea își stoarce creierii sa creeze un model, după care ghici ce? Praliu, păi tot ție îți mai rămâne sa explici "de ce ziua creste si noaptea scade" iar apoi îți arat câte greseli faci. Si cu cât logica folosită de mine este mai elementară cu atât tu esti mai penibil. Bingo, bango... te-ai trezit? Riscă-te! Mai era ceva de tine dacă tu veneai cu teoria ca pământul este cub si printr-o explicație metafizico-cuantico-confucianista împreuna cu teoria unghiurilor paralele, si POATE reușeai sa ma ma convingi ca SE POATE. Bineanteles ca nu puteam sa merg in evul mediu sau antichitate si sa pretind ca am cunoștințe majoritar eronate, dar ma prefăceam ca-s la școala intr-a V-a, sau a III-a, sau la grădiniță (deci îndeplinind idealul tău: absenta tuturor informațiilor fie utile si inutile) si mai era cum era, cel puțin îți arătai pretinsele capacități de raționare. Dar sa-mi ceri mie sa caut premize greșite, fără ca tu sa știi care sunt acele premise, ca apoi tu sa te prefaci ca uiți scopul recitalului tău. Oare ratam un spectacol de pomină nevazand cum se poate face acele deductii greșite in lipsa de informații?
"Ce legatura are filmuletul ala cu ce am spus eu?" Esti un recordman - te-ai trezit după 2200 de ani ca-ți dorești imposibilul de pământ plat.
"Explicatiile tale nu sunt logice, sunt fizice, astronomice, cum vrei tu, dar nu pur logice. " Altă gargară? Omule tu nu vezi ca te pierzi in cuvinte? Si in teorie! Te blochează un amețit de fapt: ziua creste. Nici poți sa gândești, nici poți sa vorbești, nici nu poți sa areți o întâmplare despre asta... doar gargară. Si când am zis că: "adevarul are logica"... cu siguranță nu m-am referit la faptul ca adevărul ar deține o carte, cartea de Logica de a IX-a.
Hai ca schimb: "adevarul are sens, pe când minciuna ba!", no acum îți convine? Încetezi cu definițiile din DEX?
Faptul ca negi afirmatii extrem de evidente e un indiciu valoroas despre aptitudinile tale intelectuale. Si sincer cred ca am fost cam proatanac cand am presupus ca poti intelege ceea ce am scris cand tu nu intelegi nici macar chestii elementare, cum ar fi ca in orice moment pot sa apara informatii noi care sa darame teorii ce pana in prezent pareau solide.
"asta nu-i o problema ci doar o teorie, teoria ta (de doi bani!)"
Clar. Deci putem sti cu certitudine ca informatiile pe care le detinem sunt suficiente si ca nu vor aparea informatii noi contradictorii cu cele actuale? Clar, asta are sens. (Ironie)
E clar ca imi pierd timpul daca sustii o asemenea enormitate. In mintea ta suntem toti omniscienti.
Nu era cazul sa vi cu un nou subiect imaginar, cel cu "negarea afirmațiilor"! nu de alta dar dacă eu, in discuția asta cu tine (si profesorii tai!), nu abordez teorii ci doar fapte, asta nu înseamnă ca neg ceva.
Scurt si la subiect: eu abordam doar informații noi care sa dărâme fapte, nicidecum teorii. La o discuție multidisciplinară si tot pe lângă subiecte, deși pare sa îți placă la nebunie, este ceva ce sperie lumea si pe mine... eu având impresia ca tu esti cel dărâmat legat de pat. Data viitoare am sa îți neg niște negații cu condiția sa mai respiri in timp ce scrii.(ca de "rumegat" ii clar ca nu le rumegi)
Nu-i frumos sa vorbești de aptitudinile intelectuale ale altora, când tu la rândul tău, pretinzi că știi si că aduci
"n" exemple de idei stiintifice care aveau sens la vremea respectiva dar s-au dovedit a fi false in cele din urma... "
si practic nu ai adus nimic. Ba mai mult, când am redus discuția doar la explicarea a trei fapte (ziua creste, anotimpurile, Marte), tu nu doar ca nu ai expus niciun "raționament fals ce, cică, avea sens atunci demult"... dar mi-ai cerut mie sa inventez premize false (proaspete) care sa nu explice nimic, pe considerentul ca exact "aceste fapte sunt prostii". Tu chiar nu râzi de tine?
Ba poate ai fi vrut ca premisele debitate de mine, nu doar sa semene identic cu cele "antice si inexistente", dar mai vroiai ca exact eu sa nu îmi dau seama ca-s false ...ca doar așa ele ar putea sa-mi pară ca au sens! Adică, tu chiar nu râzi de tine... cu lacrimi?
Cumva, dintre acele "n" idei științifice si antice, este vreouna care sa si explice ceva, sa aibă premise si concluzie? Sau se reduc la un singur cuvânt? Sau poate se reduc la o silabă? Sau: cine știe ce știi tu? dar sigur esti lipsit de omnisciență, pardon, lipsit de informatiile pretinse. Fără expunerea lor, este evident ca tot restul e gargară.
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Zici ca macar in noi insine ar trebui sa avem incredere? Pai, nu e bine. Parerile noastre sunt subiective, si fiind ale noastre, sunt incarcate tocmai de prejudecatile si interesele ascunse de care trebuie sa ne ferim cel mai mult: cele proprii! Ce putere pot avea prejudecatile altuia asupra mea? Pe cand ale mele sunt croite pe masura, ca sa zic asa.
Câștigă cine poate. Niciodată nu va câștiga persoana cea mai pricepută, cea mai inteligentă care urmărește doar scopul întrecerii. Nu, va câștiga persoana care atrage alți oameni prin cuvinte frumoase, măgulitoare adesea fanteziste.Nu va câștiga cel care va spune nu pot face asta, dar voi încerca să fac atat cât voi putea.Nu se cere un adevăr trist, ci o minciună frumoasă, dacă aceasta e cererea atunci aceasta va fi oferta.Nimic nu e întâmplător. Nu ni se vând gogoși pentru că doar de asta dispun vânzătorii, ci pentru că asta ne dorim în subconștient, fie că admitem sau nu.Atunci când cunoști modul în care gândesc oamenii,manipularea este cea mai eficace metoda, cea mai ușoară si totodata cea mai rapidă.Nu cea mai morală,dar ce mai este moral?
Cuvintele sunt apanajul nostru,sunt arma cea mai letală pe care un om o poate avea. Durerea psihologică poate distruge în întregime un om fără încălcarea legii. Poti să îi chinui cum vrei corpul unui om atat timp cât are speranța nu ai facut nimic în încercarea de distrugere, dar prin durerea psihică ii poti distruge speranța si atunci când nu mai exista speranța, nu mai exista viață.
Suntem piese într-un joc al supraviețuirii, fiecare își joacă cartea în funcție de propriile interese.Problema este dacă interesele tale sunt aceleasi cu persoana în care se presupune că ar trebui să ai încredere. Nu poți să nu ai încredere în nimeni pentru că nu poți fi singur.Prin singur nu mă refer la absența persoanei iubite, ci la singurătatea în fața tuturor.Singurătatea e benefică pentru gândire, Dar nu abuzul de ea. Inteligenta nu este atunci când nu ai incredere in nimeni, ci atunci când ești precaut si iei decizii bune sau rele din care înveți. E destul adevăr în aceea zicala, gândurile ni le ascundem pentru că nimeni nu este interesat de ele sau pentru că ar distruge scopul.Asa cum am mai spus,totul este o vanzare,vand ce îți dorești,nu iti voi spune si de ce o fac.
Gândirea noastră e influențată de multi factori Și este într-adevăr subiectivă. Garantat, încrederea deplină în noi înșine este o iluzie, dar nici lipsa ei nu e buna. Dacă nu mă incred în mine, atunci în cine?
Nu stiu daca vom avea vreodată incredere deplină, mizez pe nu si totusi sunt atatia oameni în lume cu o incredere oarbă în tot.
"Cât adevăr credeţi că este în zicala cu care începe acest topic?"
Cat adevar dai tu.
Zicala in sine este un fals, in fapt, e pervertirea unui percept al unei religii care spune ca graiul (cuvantul) ne-a fost dat pentru a ne ARATA gandurile, ceea ce face minciuna contrara insasi ideii de "grai" si utilitatii acestuia.
Mergand mai departe pe acest fir, daca cuvantul ne-a fost dat pentru a ne arata gandurile, scrisul ne e dat pentru a cimenta gandul, in timp.
Mă gândesc că şi în scris se ascund multe gânduri. Într-o autobiogrefie, de exemplu, probabil omul selectează cu grijă ceea ce trebuie reletet şi ceea ce nu. Lucrurile mai urâte sau ruşinoase probabil nu le va menţiona. Dar, bineînţeles, va spune şi multe chestii adevărate: ce i s-a întâmplat, ce evenimente au avut loc în timpul lui şi cum le-a interpretat el prin prisma gândirii lui etc. Până la urmă, cred că adevărul este tot undeva la mijloc. Foarte multe lucruri le şi ascundem prin cuvinte (frumos meşteşiugite ). Valabil în special în politică şi în religie. Am observat, de exemplu, că dintre cei care îţi bat la uşă să îţi ofere Turnul De Veghe, sunt care nici ei nu mai cred în toată teoria aia, dar insistă. E probabil un fel al lor de a gândi: dacă am intrat în horă trebuie să joc. Sau: dacă am fost înşelat eu, să înşel şi eu pe altul (chestia cu capra vecinului). Pentru că intervine şi chestia aia: nu mai cred în teoria asta, dar ce să fac? unde să plec? sunt de atâţia ani aici, mi-am făcut atâţia prieteni...iar dacă plec, ăştia nici măcar n-o să mă mai salute, iar eu alţi prieteni în afară nu mai am. Dar nu generalizez. Mulţi chiar cred ceea ce spun; asta şi în politică e adevărat.
Martorii nu isi pot permite sa paraseasca gruparea, prietenii si familia ii boicoteaza daca nu mai sunt martori. Dar cum poti sa-ti dai seama ca nu mai cred? Adica, mi-ar place sa-mi pot da seama.
Eu mi-am dat seama chiar şi după un zâmbet al lor ironic. Şi dacă stai mai mult de vorbă, vei vedea că mai uită şi ei uneori de uzanţe şi scapă câte o vorbă cu haz, dar care reflectă mai degrabă un pic de băşcălie faţă tocmai de ceea ce cu puţin în urmă încercau să-ţi explice. Dar nu generalizez. Poate aşa s-a nimerit în cazul celor care au venit la mine.
Incredere deplină în oameni? 
Suntem din ce in ce mai rai, din ce in ce mai perversi cu fiecare zi care trece, în loc să ne "îndreptăm faptele si fratele" (sa citez din niste clasici ai rap-ului romanesc). Zilnic curg crimele la noi in țară, nu mai vorbim de jafuri, violuri si d-astea "usoare", voi pune urmatoarea intrebare: oare mai putem avea incredere chiar si in părinți, în propria familie? Asta daca stai sa te gândesti la cazul in care psihopatul ala si-a omorât soția si copiii, căci pana la urma si părinții sunt tot oameni, tot niste creiere care se pot "îmbolnăvi", cati nu-si ucid pruncii, cati nu ii chinuie, cati nu ii maltrateaza si cate si mai cate? Daca faci o paralela intre cazul ăsta si cate or mai fi realizezi ca realitatea e cam cruda, nu? Ca si familia ta e compusă tot din oameni, oameni care se pot transforma in criminali/psihopati/ dilăi sau sa rămână niste îngeri pe pământ. Adica, în creierul/mintea umană se pot intampla multe; nu? Parerea mea este ca ne vom autodistruge, iar în legătură cu increderea si loialitatea -> CAINII, astia reprezinta definita loialitatii si a iubirii necondiționate.
Ai prins bine peisajul general. Trebuie să facem ceva, să stopăm tendinţa asta. Dar ce? Mă gândesc, oare pe parcursul istoriei totdeauna a fost lumea aşa? Or fi fost pe timpul lui Pericle, în Grecia antică, oamenii mai oneşti? Că în Rusia, pe timpul lui Stalin sigur nu.
Nu fi ingrijorat, erau ca acum. Am citit cartea lui Tucidide, Istoria razboiului Peloponesian. Tucidide a fost un aristocrat atenian si trac, diplomat si general. Totii actori politici din timpul acestei perioade pline de masacre nu fac decat sa ii insele pe ceilalti actori, iar perdantii sunt pur si simplu masacrati, intreaga cetate. Atena era o cetate democratica, iar adunarea poporului era manevrata de Pericle, cu scopul constituirii unui imperiu din multimea de aliati a Atenei.
Se pare ca ai primit un răspuns. Vin cu alta chestie, ce părere ai de "golirea ambasadelor"- sub pretextul expulzarii? Eu cred ca expulzarea e doar un pretext ca fiecare țară în parte sa-si retragă oamenii importanti ca apoi să trimită trupele la "joacă". Oricum viitorul "suna" rau. Tu crezi in omenire sau in scopurile bune pe care le pretinde? Se vorbeste de pace, dar au armele-n mâini. cativa demenți pot ucide aproximativ 3 miliarde de oameni dintr-o apăsare de buton, cam asta înseamnă tehnologia militară la ora actuală.
Ce părere am despre golirea ambasadelor...Păi intrăm în politică şi pentru asta avem categorie separată. De fapt, o legătură totuşi are cu topicul, pentru că în politică şi în diplomaţie este multă ipocrizie. Una spun, alta gândesc. Iar nouă, fie ne ascund ce pun la cale, fie ne aruncă praf în ochi. Da, la unii se poate chiar citi ipocrizia pe faţă (vezi-l pe Iliescu, de exemplu).
Nu exista adevar. Exista adevar relativ. Asa cum si minciuna este relativa. Adevarul pentru tine sunt cuvintele sau faptele care se intersecteaza cu perceptia, faptele si gandurile tale proprii. Cum ar veni, adevarul este ceea ce iti fixezi tu ca fiind adevar. Poate sa vina cel din fata amvonului si sa-ti spuna un adevar si sa-l tratezi la fel cum ai trata cel mai bun speech din istorie, atata timp cat si in tine sta adevarul respectiv. La fel si cu minciuna. O minciuna poate sa reprezinte adevarul tau si minciuna pentru restul de miliarde de oameni.
De la caz la caz, poti sa pornesti cu incredere pe un drum sau ai optiunea experientei si lectiilor rezultate din experienta. La fel cum poti porni cu o doza mare de scepticism.
Daca un om isi ascunde faptele prin cuvinte, da-i o masca, cum spunea Oscar Wilde: "Da-i omului o masca si iti va spune adevarul". Da-i masca ta. Pune-l in situatia ta. Adevarul este cel care e cel mai aproape de experientele tale. Restul, sunt minciuni mascate sub alte adevaruri.
Aud tot mai des părerea asta cum că nu există bine şi rău - totul e relativ; nu există adevăr şi minciună - totul e relativ. Să fi început tendinţa asta de când a lansat Einstein teoria? Nu cred, aia se referă la alt fel de relativitate. Nu ştiu ce să zic, poate greşesc, dar mie mi se pare că prea "relativizăm" totul. O crimă totuşi e o crimă. Nu văd cum te-ai putea duce la unul care comite o crimă şi să-i zici: stai liniştit, nu există bine şi rău. Ce ai făcut tu e interpretabil. Sau e relativ. Dar, mai ştii...
"Asculți un pastor carismatic care predica" -este ok pana aici, dar ți se pare normal sa ne intrebi pe noi dacă spune adevarul de vreme ce tu nu ai expus acea predica?
"Asculți pledoaria unui avocat" - pledoaria cea neexpusă! Iar apoi ne intrebi dacă avea dreptate?
"Asculți femeia..." aici da! Aici ne spui ce zice! Cata vreme, in situația asta, ne intrebi ceva pe noi, atunci pot deduce ca abordarea ta este foarte simplistă. Nu ai ai auzit de "body language"? Nu ai auzit de Bill Clinton care dădea din cap că "da" in timp ce declara (acuzator) ca "nu a avut relații cu acea femeie"... dar cazurile sunt cu miile
https://youtube.com/watch?t=538s&v=ab3cEBx6N0M
(Delia o întreabă: Auzi, tu ai prieten?
Ioana Roman: Nu! (si dă din cap că "Da" ...chiar de doua ori, dă reluare pana începi sa observi!)
"Vezi reclame la TV" -asta le întrece pe toate.
Apoi ai descoperit ca si liderii te mint, ei bine, liderii nu mint iar politicienii sunt doar marionetele liderilor, era si logic sa fie așa de vreme ce campania alegerilor este finanțată, rezultatul este ca atât guvernarea cât si opoziția fac un spectacol comun. Cum este posibil așa ceva? Foarte simplu: cuvântul "politica" vine de la "politicos, amabil", deci când un politician a ridicat tonul înseamnă ca ...nu mai este politician ci un necioplit care trebuie reeducat, tot de aici poți sa deduci ca doar habarnisti ridica tonul.
Toate acestea tin de oratoria acelor persoane care sunt pregatite special pentru a fii oratori desavarsiti,caci asa reusesc sa atraga o masa consistenta de oameni de partea lor.
Ei folosesc oratoria ca sa manipuleze oamenii,mai ales pastorii carismatici care folosesc miscari specifice, gesticulari si isi modifica tonalitatea vocii in functie de ce vrea sa zica.
Oratoria ii o arta frumoasa dar trebuie folosita in scopuri bune, de aceea inainte sa credeti in ceea ce vorbeste o persoana deacest gen, trebuie sa ii pui intrebari sa il scanezi si asa vei vedea daca crede ceea ce zice sau face ceea ce zice, dar intrebariile sa fie opuse la ceea ce a zis el caci crede in cuvantarea lui.
Eu m-am referit la o arie mult mai largă, în care adevărurile sunt amestecate cu minciuni. Dar cu oratoria aşa e cum zici, e o artă frumoasă dar trebuie folosită în scopuri bune.
Comunicarea verbala reprezintă 5% din toată comunicarea. E un lucru normal sa fie altceva in spatele vorbelor. Deci adevarul este ca exista o cauza și un scop in spatele vorbelor in general. Dar nu cred ca zicala este adevarata, nu cred ca de asta ne-a fost data vorbirea. Cred ca de fapt in spatele multor vorbe exista foarte multe sentimente, hormoni, procese fizice și chimice etc, cărora nu avem cum sa le dam de cap.
Imi place foarte mult cum ai pus problema si ai dezvoltato, ce pot spune? Eu zic ca singurele persoane in care putem avea incredere deplina sunt membrii familiei noastre, in afara de ei, eu nu m-as increde in nimeni. Fiecare dintre noi joaca pentru el, fiecare, chiar daca nu o sa recunoasca niciodata, isi doreste tot ce-i mai bun. La fel si cu femeile, iti pot spune ele in fata cat de mult te iubesc, intr-adevar acele sentimente pot fi reale, pe moment, atata timp cat persoana respectiva crede ca te merita cel mai mult si ca nu poate trai fara tine sau ca esti cel mai bun lucru care i se putea intampla. Sa nu fi uimit peste timp cand nu o sa mai recunosti persoana de langa tine pentru ca totul moare, chiar si iubirea sau sentimentele, dar ramanem cu amintirile lor. Prietenul cel mai bun, tovarasul tau, si el la randul lui o sa te dezamageasca mai devreme sau mai tarziu, chiar daca crezi ca legatura dintre voi doi este prea puternica pentru ca cineva sa o poata rupe. La un momendat cineva o s-o faca, fie ea o femeie, distanta sau chiar moartea. O sa fi dezamagit, dar asta e, fiecare sfarsit are un inceput. Si la fiecare pierdere o sa castigi incredere in tine, care e cel mai important lucru pe care il poti castiga. Concluzia? Da, nu poti avea incredere deplina in nimeni si nimic. In legatura cu zicala de la inceput nu este pe deplin adevarata, degeaba avem sute de mii de cuvinte, cand unele ganduri nu le putem rosti in cuvinte.
"degeaba avem sute de mii de cuvinte, cand unele ganduri nu le putem rosti in cuvinte."
Zicala nu sugerează că ni s-au dat cuvintele ca să să puem să rostim orice gând. E puţin invers. Ea face aluzie la faptul că mulţi oameni (sau poate chiar toţi) vor să-şi ascundă gândurile (cel puţin unele gânduri) si atunci ei găsesc în cuvinte tocmai "unealta" de care au nevoie.
-
anonim_4396 întreabă:
3 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
