„Oamenii deștepți învață din tot ce li se întâmplă și de la toată lumea. Oamenii mediocri învață din experiența proprie, iar oamenii stupizi au deja toate răspunsurile." – Socrate
Ce părere aveți? Credeți că Socrate are dreptate în acest citat?
Cum comentați?

Da

Da. Cand esti destept esti atent la ce sa intampla in jurul tau si inveti din asta. Cand esti mediocru, nu înveti pana nu ti se intampla tie. Cand esti stupid, esti sigur ca ai deja toate raspunsurile si ca ce stii e corect, asadar nu inveti nici din experienta altora, nici din a ta.

Rezonez.

Credeți că Socrate are dreptate în acest citat?
Degeaba înveți din propria experienta, pentru ca ești limitat.
De exemplu : Eu am fost dezamăgit in iubire de foarte multe ori, astfel am ajuns sa fac generalizări, ignorând faptul ca exista si contra exemple, dar partea emoționala respinge asta din cauza frici de a fii dezamăgit, da se poate afirma ca sunt mediocru in gândire, rațional ar fi sa încerc sa îmi caut iubita si sa vad si de experientele altora nu sa le ignor

Nu are legătură nivelul de inteligență cu greșelile. Greșeli face absolut toată lumea, și este chiar parte din viață, o normalitate.

Este corect în totalitate. Nu trebuie comentat sau dezbătut acest citat pentru că totul se înțelege foarte ușor.

Sunt persoane care în viață dau peste anumite obstacole,au parte de necaz,durere, suferință și nu învață absolut nimic din aceste experiențe, ba mai mult le și repetă exact sub același tipar, ani la rând, uneori până la moarte.Sunt persoane care trec prin anumite stări în viață,o dată, de două ori, apoi își dau seama ceea ce au greșit și nu vor mai repeta. Apoi mai sunt oamenii înțelepți, care au capacitatea de a observa și analiza tot ceea ce se întâmplă în jurul lor și nu este nevoie să treacă ei înșiși prin dezamăgiri și belele, nu este nevoie să le trăiască pe propria piele, căci știu cum să se ferească și să ocolească răul.

Socrate, chiar dacă a învăţat din tot ce i s-a întâmplat şi de la toată lumea, tot nu a devenit deştept. De unde ştiu? Păi el însuşi a afirmat că tot ceea ce ştie e că nu ştie nimic.

LovedByGrace spune ca rezoneaza, dar in practica face cu totul altceva. E super religioasa, alege sa creada doar ce-i convine in conformitate cu religia sa, se contrazice cu cei care spun lucruri contrare asteptarilor ei fara sa detina informatii reale si dovedibile si lista continua. La inceput am placut-o foarte mult ca mentalitate pentru ca era pasnica, civilizata (parere ce o am si acum) si vorbea la subiect dar cu timpul vazandu-i raspunsurile cu tenta religioasa la intrebari care nu cereau asta mi-am dat seama ca la cunostinte e total varza, gandeste religia in locul ei. Daca religia ar spune negru pe alb in cartea sa de povesti ca Pamantul e patrat, asta ar fi sustinut cu desavarsire chiar daca ii arata-i 1000 de dovezi si o excursie in spatiu cu vedere spre Pamant.

I-auzi ce zice păcătosul mai sus

Aș spune „înțelepți". Dar, da, sunt de acord.

Culmea e că ea nici cartea n-o aprobă. Aprobă ce îi spun apropiații îndoctrinați, chiar dacă cartea spune cu totul altceva.
Orice i-ai spune, dacă nu e conform cu opiniile celor din cercul ei de religioși, ignoră, așa cum boul ignoră lătratul câinilor. De genul: „Nu am ce învăța de la cei cu care nu sunt de acord". E un exemplu bun.
Oricum, aici e vorba de niște evenimente, probabil, nefaste din viața sa care au adus-o în asemenea situație.

Da, dacă Sfânta Scriptură ar fi consemnat că Pământul este pătrat, aș fi crezut cu toată inima. Dar nu a făcut-o. Știi de ce? Pentru că acest Cuvânt al Lui Dumnezeu este drept și desăvârșit. Poate lumea asta să se dea peste cap, dar Cuvântul Lui Dumnezeu rămâne în picioare neclintit. Chiar și atunci când cerul și pământul vor trece. Chiar mai înainte îi arătam cuiva de pe site un argument al veridicității Bibliei, dintre multele argumente de necontestat, și anume profețiile uimitoare din cartea Daniel, împlinite întocmai, căci altfel nu se putea.
Am aflat că nu mă mai placi...să știi că nu ești nici primul nici ultimul care nu o face. Dar iubirea noastră pentru oameni nu trebuie să fie condiționată de nimic, nici oferită în schimbul iubirii, nefiind negustorie.
"Era pașnică, civilizată..." denotă că ceva s-a schimbat. Îmi poți oferi un exemplu de când am încetat să fiu pașnică și civilizată?

Nu niște evenimente nefaste m-au adus într-o "asemenea situație", ci Dumnezeu în iubirea Lui m-a chemat pe când eram încă un copil, liniștit, care își vedea de școală și care rupea cartea învățând. Deci ipoteza ta pică.
Și acest glas al Lui este prea dulce și prea blând pentru a putea fi ignorat.

Legat de prima idee, îmi oferi un eexemplu, te rog? Pe ce bază ai afirmat asta?

Deja ți-am dat răspunsuri la anumite întrebări pe care le-ai pus. De exemplu, tu crezi în iad, în condițiile în care nicăieri în Biblie nu se spune ceva de vreun iad.

„Și acest glas al Lui este prea dulce și prea blând pentru a putea fi ignorat."
Nu știu ce glas blând auzi tu, sper că nu e problemă la nivel psihic. Totuși, dacă te referi la Biblie, cum să nu? Glas dulce de a omorî niște copii prin fiare sălbatice pentru că au râs de un chelios. De a omorî milioane de oameni. Foarte dulce glasul.

Ai dreptate, nu am întâlnit în Biblie termenul de "Iad", însă creștinii îl folosesc cu referire la un concept biblic, și anume iazul de foc sau moartea a doua.

Da, cred ca are dreptate.

De unde reiese în Biblie că iazul de foc e ceva la propriu? Din Biblie reiese tocmai contrariul.
„Şi Moartea* şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul** de foc este moartea a doua.
Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieţii a fost aruncat* în iazul de foc." Apocalipsa 20:14, 15
Moartea e aruncată în iazul de foc, adică e anihilată. Nu poți chinui și arde la propriu un lucru conceptual ca moartea. De fapt citatul spune că moartea a fost anihilată pentru ca morții să fie judecați, iar cei care nu au fost în cartea vieții au fost anihilați, anihilare comparată cu un iaz de foc, numit și moartea a doua, o moarte permanentă.
Nicăieri din Biblie nu reiese că e cineva chinuit și torturat veșnic într-un loc numit iad. Un iaz de foc nu te torturează veșnic, te omoară direct. Moartea e cea veșnică.
Dacă ar fi cum zici tu, ca un om să fie torturat veșnic pentru niște fapte simple făcute într-o viață scurtă, nu te supăra, dar cu atât mai mult ar fi aberant și lipsit de orice blândețe. Apropo, cum era cu blândețea aflată în antiteză cu zeul din Biblie?
Biblia are multe metafore. Moartea e prezentată în multe moduri. Atunci când arzi o hârtie aceasta devine cenușă, fără nicio posibilitate de a fi restabilită la forma inițială. Cam asta e semnificația focului în acel pasaj. Nicăieri nu se afirmă că omul va deține un corp nemuritor rezistent la foc doar ca să sufere veșnic. Asta e doar în imaginația bolnavă a unora.

Nu LovedByGrace s-a schimbat, ci tu, si de aceea o vezi altfel. Ea e la fel, o fata pasnica, civilizata, care vorbeste frumos. Ar fi cazul sa dovedesti ca nu mai e pasnica si civilizata, nu sa arunci cu piatra. Poate ca da raspunsuri cu tenta religioasa, dar, din cate stiu eu, traim intr-o tara in care libertatea de expresie exista, deci are dreptul la ea. Nu cred ca a adus injurii cuiva, ca a vorbit urit, incit sa te iei asa de ea. Si eu vorbesc la fel ca ea pe aici, si totusi nimeni nu s-a luat de mine, ba mai mult, unii stiu sa ma respecte pentru convingerile mele religioase ferme, desi nu cred la fel ca mine.

Poate fi focul durerii despărțirii de Dumnezeu și viermele remușcării veșnice... însă ce e mai rău de atât?

Nu ai ce remușcare să ai dacă ești mort. Chiar dacă conform logicii tale e o durere pe moment, aceea nu poate exista după ce ai murit. Oricum ar fi, nu e nici pe departe dpdv biblic așa cum își imaginează creștinii-ortodocși acel iaz pe care îl numesc în mod incorect iad și îl asociază cu tot felul de prostii.
Totuși toți ne despărțim de un Dumnezeu când murim. Poate fi și asta o metaforă. Deși tu nu gândești deschis la ceea ce se scrie acolo, doar preiei idei de la acel cerc religios de care aparții, așa cum am spus înainte. Ești lipsită de individualitate și gândire critică. Totuși Biblia, dpdv metaforic, are o porțiune de adevăr. Credincioșii adevărați mor cu o iluzie în minte și poate cu speranță, adică mor cu Dumnezeul lor, singurul paradis pe care îl pot avea fiind în mintea lor. Nici nu poate exista altfel de paradis, căci în mare paradisul e subiectiv. Nu pot toți să fie satisfăcuți de aceleași lucruri. Religia e un ideal pe care unii îl transformă, alții se lasă manipulați în întregime de acesta fără să își formeze o personalitate și fără să își cunoască dorințele. Cei care nu cred mor cu regretul morții, atât cât îl are fiecare. Există o despărțire față de propria conștiință care e altă formă de iluzie, care poate fi asociată cu Dumnezeu.
Eu cred că rar există creștin căruia să nu îi fie frică de moarte (de aia am spus „creștin adevărat"). Majoritatea sunt ipocriți și nici nu realizează. Pentru mulți credința e doar un instrument al egoismului și al instinctului de supraviețuire. De fapt pentru toți e. Toți oamenii sunt egoiști într-o formă sau alta. Dar depinde în ce formă.

https://www.youtube.com/watch?v=c-QSOX7AGQI

Odată într-un vis am avut ocazia să experimentez durerea despărțirii de Dumnezeu, pentru câteva secunde...și efectiv e o durere a sufletului care sufocă. Era o reală sufocare. Și nici nu vreau să îmi imaginez cum e o astfel de veșnicie.
Nu cu toții ne despărțim de Dumnezeu când murim...pentru că unii, chiar dacă vor fi murit, vor trăi, pentru că au crezut în Hristos. Dumnezeu este Dumnezeul celor vii, nu al celor morți...și în toți cei vii.
Legat de clip...nimeni nu poate pe puterea lui să moară ca martir, suntem slabi. Dar Puterea Lui Dumnezeu în slăbiciune este făcută desăvârșită.
"Ești lipsită de individualitate și de gândire critică." De unde ai dedus?

Stai, adică e mai importantă viața ta lumească decât Dumnezeul ăla blând și măreț? Încerci și să justifici acest lucru. Slăbiciunea asta vine din nesiguranță. Credința ta e, de asemenea, una egoistă. Sunteți ipocriți, dar asta e inclus în slăbiciunea voastră. Oricum, cred că ești prima pe care o văd să recunoască atât de direct, chiar dacă devine penibil că încerci să pari mare credincioasă și să justifici așa ceva.

„De unde ai dedus?"
Deoarece tot ce crezi tu despre ce scrie în acea carte, dar și despre orice aspect religios e preluat de la alți oameni, unii mișei, alții manipulați la rândul lor. Ești influențată de acel cerc religios pentru că trăiești în anumite circumstanțe. Practic trăiești într-o închisoare din care nu vrei să evadezi. Ai o personalitate care favorizează aceste aspecte, probabil. Dacă erai născută în Arabia Saudită aveai aceeași intensitate a credinței, la fel de puternică, dar în Coran. Dumnezeul tău e de fapt sensibilitatea ta și egoismul tău. Renunți la rațiune pentru idealuri și egoism (din care fac parte slăbiciunea psihică, dar și cea emoțională).

Totuşi, mai bine ca ea decât nazist/fascist deghizat în creştin. Vezi, de exemplu:
"Românii sunt niște specii de viețuitoare pe o scară mai de jos decât animalele"
https://www.tpu.ro/......-mai-mult/

Ăla nu e român ? Deși respectivul are dreptate legat de mulți dintre români, nici eu nu sunt de acord cu generalizări din astea.
Oricum, dacă X e mai „bun" decât Y, asta nu înseamnă că e mai „bun" și decât Z. Nu am implicat Y. În general omul trebuie să tindă la mai bine, nu să își impună limite imaginare pentru că se poate și mai rău. Altfel, același principiu se poate aplica peste tot. De exemplu și un criminal poate spune: „Totuși e bine că eu nu am omorât câți a omorât Hitler." Dar stai, nu e bine deloc.
Nu aș fi insistat pe subiect dacă aș fi văzut-o pe respectiva cu agresivitate și răutate religioasă. Poate inocența ei este o mască. Dar, dacă nu este, merită să încerc să o facă să își pună niște întrebări, că poate se maturizează.
Nu fi dur și insistent cu cei cu care nu se poate, că ești degeaba. Principiul meu ar fi pe dos, deci.

Ar trebui sa citesti cu atentie ce am zis. Nu am zis ca nu mai e la fel de civilizata, pasnica etc. Am spus ca cu timpul am observat si ca nu are o judecata atat de buna. Gandeste religia in locul ei.

""Era pașnică, civilizată..." denotă că ceva s-a schimbat. Îmi poți oferi un exemplu de când am încetat să fiu pașnică și civilizată?" - nu la asta m-am referit. Parerea pe care am avut-o la inceput o am si acum doar ca am mai adaugat ceva, si acel ceva l-am explicat in a doua jumatate. Am vorbit la trecut pentru ca am descris impresia din trecut de la prima vedere. O sa modific mesajul ca sa nu se inteleaga gresit.

In primul rind, nu numai eu am inteles ca nu mai e pasnica si civilizata, si atunci e vorba de o exprimare deficitara din partea ta. Nu trebuia sa adaugi chestia cu pasnica si civilizata. Nu in sensul pe care i l-ai dat.
In al doilea rind, de ce te deranjeaza ca vorbeste religia in locul ei (ca sa ma exprim ca tine)? Ea isi spune punctul de vedere, care e profund religios. Dar asta nu ar trebui sa deranjeze pe nimeni, cred ca avem libertate sa spunem ce credem si ce gindim atita timp cit o facem cu respect. Dar, fara sa iti dai seama, ai pus accentul pe ceva care credinciosii considera a fi frumos, a fi ceva de atins. Poate ca vrem ca religia sa vorbeasca prin noi. Tu ii zici religie, noi ii zicem Dumnezeu. E vorba de principiile Bibliei care, transpuse in viata de zi cu zi, te determina sa gindesti si sa actionezi intr-un anumit mod conform lor, adica te patrund, incit chiar sa te exprimi prin ele. Tu vezi doar religia, pentru ca crezi ca Biblia e doar o carte de povesti probabil, noi vedem mult mai mult, vedem puterea care poate transforma vieti in bine, si chiar o face, daca e sa facem abstractie de cei care chiar sunt doar persoane religioase si nu se schimba nimic in viata lor pentru ca totul e doar o religie pentru ei. Viata ei a fost schimbata de acea putere, a mea la fel, la fel si a altora, si de aceea isi permite sa vorbeasca asa.

Tu ai invata ceva de la cei cu care nu esti de acord? Nu invatam de la cei ce, sunt credibili pentru noi?

Marcu 9:43-44: "Daca mana ta te face sa cazi in pacat, taie-o; este mai bine pentru tine sa intri ciung in viata, decat sa ai doua maini, si sa mergi in gheena, in focul care nu se stinge, unde viermele lor nu moare, si focul nu se stinge."
Nu era mai simplu pentru Isus sa zica de moarte, daca iadul e doar moarte? Nu e clar ca e un loc vesnic de chin? Daca e doar moarte, sa bem sa nincam, sa ne distram, ca totul se termina la mormint. Si atunci, unde e judecata lui Dumnezeu pentru cei nedrepti? Nu e prea usoara simpla moarte?