"Oamenii mari vorbesc despre idei, oamenii medii vorbesc despre lucruri și oamenii mărunți vorbesc despre alți oameni."
Să înțeleg că oamenii medii vorbesc despre istorie? Iar biografiile sunt pentru "oamenii mărunți"?

Adanca remarca ce sa zic.
imi place analogia barfei cu biografia

Citatul nu zice nicăieri "bârfe" - zice numai "despre oameni".
L-am tot văzut repetat pe internet de toți semidocții și m-am săturat de el. Înțeleg ce vrea să zică, dar ideea e atât de prost exprimată încât se poate ajunge la concluzia că a purta o discuție despre Seneca este la același nivel intelectual cu a bârfi despre vecina de la 4.

Cu toți suntem oamenii. Da nu toți rămân.

Nu cred că la biografii se referea autorul acestei maxime. Mai degrabă se referea la bârfele din popor. Cel puțin la asta te gândești când auzi de oameni mărunți. De cei care își petrec timpul bârfind ca țațele. Iar la partea cu "oamenii medii" cred că se referă la ce s-a întamplat mai nou prin lume gen a inceput un razboi sau a dat faliment o bancă, etc.

Știam la ce se referă autorul maximei; întrebarea e ironică, fiindcă nu numai că ideea e prost exprimată, dar nici nu e atât de isteață pe cât ar vrea autorul să creadă.
Adevărul e că un om înțelept reușește să extragă o învățătură morală din toate, chiar și dintr-un eveniment ori vorbind despre o persoană. Cel mai la-ndemână exemplu este cel al lui Seneca, care s-a folosit de nefericitul prilej al incendiului ce a mistuit Lyons-ul spre a-i ține lui Lucilliu o lecție privind cele pământești și nestatornicia și efemeritatea lor. Din orice poți face un lucru de folos dacă te silești.

Deci și proverbul ăsta are dreptate atunci : "Că proștii nu învață nici de la ei, deștepții doar de la ei, iar înțelepții și de la alții."
Exact ce-i spuneam stimabilului Relian la răspuns. Că prostul stă și râde de crima altuia, o judecă, bârfește, înțeleptul se retrage într-un colț ascultă și învață.
Însă eu una cred că atunci când stai și doar bârfești nu prea mai ai timp de învățat, ci e mai important să te retragi uneori în coliba ta, ca să dezbați, analizezi, pui la punct, toate cele analizate și extrase învățăminte.
Deci de aici nu aș dori să normalizez mizantropia sau asocialitatea, dar uneori și prea multă suprasolicitare socială te epuizează și nu te mai fac să fii foarte rațional, auzind, văzând, ascultând prea multe versiuni.
De aici și ideea că oamenii mici discută despre alții, că în talk show e mai mult discuții banale sau bârfulițe, pe când oamenii solitari, se gândesc, analizează, dezbat în mintea lor, prin filtrul lor totul, plus că solitarii de obicei sunt și mai fini observatori, mai detașatori, deci deși ar părea că nu au contacte sociale și deci chiar paradoxal că ei învață mai puțin, experimentează mai puțin, de fapt ei observă mai multe și mai multe, dezbat mai multe, analizează mai multe apoi trag concluziile finale.
Și nu că aș vrea să o țin pe a mea, dar marii savanți mereu a fost dintre cei mai solitari (Tesla, Einstein, Budha și tot așa) și mai puțini au fost oameni ai ideilor și ai teoriilor, mari carismatici, sociabili.
Și nu știu dacă am observat eu una bine sau doar mi s-a părut mie, aștept să fiu contrazisă dacă nu am observat eu așa sau doar mi se pare mie, însă am observat că filmele, deși da, ai spune că sunt doar niște simple filme, arată oameni simpli și mai solitari, mizantropi sau chiar anxioși social ca cei care supraviețuiesc la final, în filmele horror, thriller sau de acțiune. Oare să fie doar coincidență sau mila "scriitorului" și a regizorului căzută asupra celui mai "ciudat" om privit prin ochii societății?!