Oare ce este mai cumplit decat antiteza dintre realitate si perceptia umana?
Ce e mai cumplit decat sa apoteozezi un lucru care nu exista,decat in perceptia ta subiectiva,o iluzie? O iluzie ce are la baza ceva real. Un bolovan transformat de perceptia si imaginatia ta intr-o statuie frumoasa, intr-o statuie ce dispare instantaneu in momentul in care zaresti realitatea, si vezi bolovanul acela grotesc, in locul caruia ai presupus mereu ca se afla o statuie.
Parca si aceste cuvinte, ce ar trebui sa ma consoleze, si-au pierdut din consistenta. Formule elevate pentru a descrie grotescul..Patetic.

Dar ce ne-am face fara iluzii? cum am suporta realitatea plina de grotesc, inconsistenta si bolovani?

Pai, mai cumplit ar fi sa ajungi la punctul in care nu reusesti sa mai distingi care-i una, care-i alta.

Si daca si observatorul este tot un bolovan? De ce ar fi el mai special ca restul? Si daca totul este format din bolovani? Si pe naiba ca asa si este, asa si este. Pentru ca realitatii nu ii pasa de perceptie.

Ai nevoie de Dumnezeu. Te simti pierdut in lumea asta plina de piedici. Si te incapatanezi sa nu-l accepti.

Chiar este cumplit sa traiesti cu picioarele pe pamant si cu capul in nori, Inferno! E si mai cumplit sa simti o mangaiere iluzorie de fiecare data cand realitatea te plesneste. E dureros de alfel, modul in care propria ta constiinta se priveste in oglinda si singurul cuvant pe care il gaseste sa-i descrie starea e "patetic".

" E si mai cumplit sa simti o mangaiere iluzorie de fiecare data cand realitatea te plesneste."
Cu randurile astea m-ai dat gata, daca reflecta cu adevarat ceea ce cred e ca reflecta. Poti sa te explici? Ce ai vrut sa spui, putin mai concret?
Sa simti o mangaiere cand esti plesnit de viata.
Poti sa exemplifici?

Da, e o metaforizare a expresiei " tot răul spre bine " sau a celeilalte " un picior în fund e un pas înainte ". E chiar cumplit să te amăgești că fiecare lovitură primită de la viață e o formă de energie care te ajută s-o trăiești mai ușor.
Eh, e mai multă filosofie în expresia mea dar nu vreau să abuzez.

Daca-as crede asta acum nu as mai fi aici.

Eh, uite ca sunt altii care cred!

Da, hai sa ne plangem de mila in grup...
Vorba ta, patetic!
Iti inteleg intrebarea, si eu mi-am pus-o de cateva ori insa n-am avut curajul s-o aduc si la suprafata astfel incat sa-si poata pune si altii problema asta in minte si deci sa incercam s-o dezbatem.
Sa iti spun si de ce, deoarece n-ai cum sa lupti impotriva firii omenesti, astia suntem.Ar fi nenatural sa incerci sa schimbi o mentalitate majoritara ale caror limite, in majoritatea cazurilor cel putin, nu pot trece de aceasta bariera dintre subiectivism si obiectivism.Iluzie si realitate.Ce este Real pana la urma, imi poti raspunde?
„There Could Have Been Finitely
Many Things.
For Each Thing, That Thing Might
Not Have EXISTED.
The Removal Of One Thing Does Not
Necessitate The Introduction Of
ANOTHER.
Therefore, There Could Have Been
No Things At All."
Incult nu esti, dar nici macar tu nu poti rasp. la o asemenea intrebare, poate decat fiind subiectiv.Nu lua (prea mult) in calcul ceea ce ai citit din nu stiu ce carti, toate aceste informatii sunt preluate tot din scrierile unor simpli oameni.

" un picior in fund un pas inainte" sa zicem, dar daca te loveste in testicule?

:)) Ceva de genul...
http://imgur.com/ZEVIn5g.jpg

Mai cumplit de atat ar fi sa incerci sa dai viata unei sculpturi si apoi sa incerci sa o ceri in casatorie.Mai apoi tot in iluzia ta, ea sa te refuze...
Cand esti usor de influentat cam atunci iti creezi si iluzii. Daca realitatea e urata nu mai ramane decat speranta, adica visul unui rezultat multumitor.

Realitatea=perceptia umana pentru fiecare dintre noi

Mi-ar fi placut sa pot transforma in imaginatia mea, orice bolovan in ceva frumos. Nu pot! Sunt prea ancorata in realitate si...n-am timp!
N-am timp sa visez si-mi pare rau. Cred ca mi-ar fi dat forta... putere! Sunt iluzii atat de benefice! Sau oi fi eu nebuna

Minciunile si iluziile fac parte din viata noastra si probabil asa va fi mereu.