Mai degrabă visele individuale sunt frânturile visului comun (dar și viceversa este oarecum valabilă).
Poate n-a existat niciodata un vis comun sau cel mult a existat pentru fascisti, nazisti si comunisti. Visul comun al unora e cosmarul altora.
Vis comun zici? N-am auzit sa fi visat toti oamenii intr-o noapte acelasi vis (smile!). Mergand insa pe firul istoriei catre inceputurile umanitatii, gasim legende care vorbesc despre un asa-numit "paradis pierdut". Nu stie nimeni exact ce a fost, dar, stii cum e, legendele nu prea apar nici ele chiar din nimic. O fi fost ceva ce s-a pierdut. Si, intr-o forma sau alta, si astazi oamenii tanjesc dupa ceva ce pare a se fi pierdut. Ceva, o lume, un sistem, in care sa nu existe dezamagiri, deceptii, frustrari, esecuri de tot felul, depresii, ganduri de sinucidere (doamne fereste!), sau ipocrizie generalizata. Poate ca tocmai asa ceva am putea numi un vis comun, din care, intr-adevar, astazi au mai ramas doar franturi individuale. Zic si eu.
Vis comun... cam utopic, parerea mea, poate hipnoza in masa ar fi mai cuvenit, intodeauna au sa fie spulberate de "oile negre" din turma. Si orice turma are si va avea intodeauna cel putin o oaie neagra, it is in our nature
DeeaMusicDeea întreabă: