Optimismul/pesimismul se invata sau e o atitudine innascuta?

Se invata

E un simt dupa parerea mea

Optimismul îl înveţi când te motivează cinevea, ceva să faci un anumit lucru.

Pesimismul vine dacă ai fost dezamăgit/ă, şi nu mai ai vreo speranţă pe viitor în legătură cu vreo chestie, nu cred că vin singure de la sine, le "preiei" pe parcurs.

Prostia e destul de înnăscută. Scapi de optimism și pesimist în momentul în care genetica a fost blândă cu creierul tău. Atunci vei începe să fii realist.

Niciuna. Pur ți simplu o persoană poate fii fie optimistă, fie pesimistă. Eu personal, cred că trebuie să fim cât mai optimiști mereu. Pesimismul nu te duce nicăieri!

Cred ca e innascuta, dar poate fi influentata de multi factori pe parcurs.

Citeam despre cele tipuri de personalitati si langa cele extravertite scria optimist, langa cele introvertite scria pesimism.

Se trage din parinti, in tarile sarace unde predomina supararea si amarul nu se obtine optimism, dar daca un om sarac pleaca in alta tara cu gandire pozitiva se poate schimba in mai bine

Nu are nicio treabă optimismul cu extrovertismul sau viceversa, prin simplul fapt că se referă la cu totul altceva.

La ce se refera?

Extrovertismul se referă la capacitatea sau dorința de a te exterioriza. Optimismul se referă la credința pozitivă dar nejustificată față de forțele proprii. Dar ai dex online, nu știu de ce mă întrebi pe mine.

EXTRAVERTÍT, -Ă, extravertiți, -te, adj. (În sintagma) Tip extravertit = tip psihologic caracterizat prin proiectarea tendințelor psihice interioare asupra lumii înconjurătoare, prin exteriorizarea sentimentelor; sociabilitate. ♦ (Despre oameni) Care este de tip extravertit. [Var.: extrovertít, -ă adj.] – Din fr.

OPTIMÍSM s. n. Concepție filozofică potrivit căreia în lume binele precumpănește asupra răului, iar lumea existentă este cea mai bună dintre lumile posibile; atitudine a omului care privește cu încredere viața și viitorul; tendință de a vedea latura bună, favorabilă a lucrurilor. – Din fr. optimisme,

Sunt atitudini care se dobandesc pe parcursul vietii in functie de experientele avute, impactul lor asupra personalitatii si starea psihica generala a persoanei respective.

Parerea mea personala,este ca este ceva inascut,genetic suntem programati sa avem o speranta,sa credem ca putem reusi,vezi gena egoista, din ce stim copii salbatici gasiti nu erau tristi, depresivi, aveau acelasi manifestari emotionale ca oricine, cred ca asta da nastere si a crede intr o putere superiora, adica dumnezeu e in capul nostru

Genetic, introvertii au mai mult hormon care predispune la stari pesimiste.
Sangvinii, evident sunt predispusi la optimism.
Pe de alta parte, ca orice atitudine, oricare din cele doua sunt alegeri personale, care pot deveni obiceiuri, in masura in care sunt repetate suficient de mult.

De fapt mai mult hormon poate însemna că ai stări de tristețe. Iar tristețea nu are nicio treabă cu introvertismul. Nu trebuie să fii trist ca să fii introvertit. Asta poate avea legătură însă cu pesimismul însă nu e nici aici neapărat cazul.

Se invata.

Aceste atitudini se învață și depind de modul de viață și experiențele fiecărui om în parte.