Pana acum am crezut in Dumnezeu. Apoi am cercetat foarte mult, am citit carti de stiinta si am aflat ca nu exista. Vreau sa spun ca ma simt disperata, mi-am pierdut pacea interioara, nu imi mai pot reveni, m-am gandit si sa ma sinucid. M-am gandit ca ma chinui degeaba pe acest pamant, indiferent cat ar fi viata de frumoasa, e un zbucium continuu. Lupti si iar lupti, dar e o lupta inutila. Niciodata nu m-am mai simtit asa. E un sentiment nou. Simt ca oamenii sunt frunze in vant, fara nici un rost. Cred ca nimeni nu ma poate convinge ca exista Dumnezeu, decat stiinta. Nu mai pot crede ( cred ca niciodata nu o sa mai cred). Dar ma simt fara nici o speranta. Cum sa pornesc in viata fara nici o speranta? Daca eu as vrea sa existe cineva sus care sa aiba grija de mine, asta nu inseamna ca exista. Eu as vrea sa existe. Dar nu am nicio dovada. Nu pot sa mai cred.
Stiti expresia : Daca Dumnezeu nu ar exista, ar trebui inventat. cUM SA-L INVENTAM? Aveti vreun sfat ca sa nu ma mai simt asa?

Pai, dupa cate se observa. tu ai probleme destul de grave. Iar cea mai buna solutie, e sa te abtii de la posturi de genul pe site-uri de genul.
NU te ajuta nimeni pe site-urile astea. Te ajuti singura, draga Georgiana. Daca eu as scrie o carte care sa fie inclusa in categoria stiinta, si as spune ca exista balauri. tu ai citi-o si ai crede-o?
Tie ti-a dovedit cineva ca nu exista si altcineva ca exista?
Tu esti neutra din punct de vedere religios. Tu nu stii de fapt si la urma urmei ce vrei.
Dar asta. daca vrei, putem discuta in privat.

Ai cercetat mult, adanc, ai citit carti de stiinta... Poti sa-mi dai si mie titlurile cartilor de stiinta pe care le-ai citit? (ca de studiat...) Poti sa-mi spui si cati ani ai si cine ti-a indicat ce carti de stiinta sa citesti? Cred ca ai tras o concluzie, din categoria "hai sa nu mai credem c-am studiat prea mult!" Draga, Georgiana, tu nu ai facut nimic altceva decat sa il scoti pe Dumnezeu din inima ta si, sa il inlocuiesti cu "ceva" rau. Tu ai fost o fetita fericita, credincioasa, cu vise si sperante. Cineva te-a "indrumat" ca sa iti pierzi linistea, sa iti pierzi speranta, pacea sufletului si mai mult sa ai ganduri de sinucidere. Asta ai castigat prin studiul tau "aprofundat"? Daca ai pierdut tot ce era frumos si acum nu ti-e bine, nu poti sa intelegi ca pierzand pe Dumnezeu, nu mai ai viata? Nu erai mai fericita si fara ganduri rele cand credeai? Cine ti-a facut asta fetita draga? Cine ti-a spus ce sa citesti ca sa te tulbure intr-atat? Acela, aceea, aceia, care au facut asta sunt niste criminali, care te-au impins la ganduri de sinucidere, la disperare. Te rog vorbeste cu mama ta, spune-i ce simti si ea te va ajuta. Iti spun eu, Oliana, ca Dumnezeu exista si pentru cei ce cred si pentru cei ce nu cred. Totul este sa il accepti in inima ta si sa ai incredere. Nu vorbi cu nimeni despre credinta ta, este ceva ce nu se pune pe taraba ci se tine ascuns in suflet.

Draga Georgiana, iti recomand sa citesti cartea "O sinteza a gandirii Parintelui Arsenie Boca in 800 de capete", unde parintele ofera explicatii la multe intrebari pe care probabil ti le pui si tu.
Uite aici un fragment legat de stiinta:
724. Multă ştiinţă apropie pe om de Dumnezeu, puţină ştiinţă îl îndepărtează şi de ştiinţă şi de Dumnezeu. Omul atâta preţuieşte câtă apropiere de Dumnezeu şi-a câştigat în sine.

725. Ştiinţa, filosofia, medicina şi celelalte discipline ale preocupărilor omeneşti, chiar şi dreptul, care pune crucea pe masa de judecată, toate la un loc nu pot să dovedească, nici că există Dumnezeu, nici că nu există. Toate aceste discipline ale ştiinţei sunt însă folositoare când îşi cunosc marginile şi când nu trec într-o altă zonă a existenţei, unde nu au competenţă şi nici mijloace de cercetare.

726. În ştiinţă e savantul care sondează necunoscutul prin teorii şi le verifică pe urmă, dacă aduc lumină şi corespund realităţii sau ba.

În credinţă, în religie este sfântul, care are alte mijloace de aflare a adevărului. Sfântul nu cercetează. Viaţa lui curată e mijlocul de cunoaştere a unei realităţi pe care cercetătorul savant n-o poate prinde niciodată.

Ştiinţa nu angajează viaţa, de aceea nici n-o poate pricepe şi nici n‑o poate crea.

727. Omul, în întregul lui, e din ce în ce mai necunoscut. De aceea, cei ce se mărginesc numai la cunoştinţa unilaterală, inevitabil ajung în înfundătura aroganţei care nu ştie nimic – ceea ce păţesc numai peticarii ştiinţei.

728. A nu şti şi a recunoaşte aceasta, nu e totdeauna o vinovăţie – uneori e chiar virtute; însă a şti puţin, şi a face gâlceavă că ştii totul, asta e descalificare şi ruşine, şi totdeauna o vinovăţie.

729. Problema eredităţii mai are un capăt, dincolo de biologie şi probabilitate. Chiar numai factorul eredităţii, ca să fie cunoscut îndeajuns, depăşeşte limitele ştiinţei pozitive.

730. Dacă ştiinţa ar putea prinde momentul când apare în părinţi o geneză (genă) defectivă, ar însemna pentru ea un adevărat triumf.

731. Medicul, care crede că, povăţuind pe oameni, n-are trebuinţă de suflet şi de Dumnezeu – autorul şi stăpânul vieţii – e, până la un loc, un bun veterinar.

732. Ştiinţa fără Dumnezeu şi împotriva omului, s-a apucat să facă şi nebunia ei cea mai de pe urmă: desfacerea şi aprinderea stihiilor.

733. Oare ştiinţa nu aşteaptă şi ea, fără să ştie, şi nu găteşte venirea zilei Domnului?
(http://www.ortodoxnet.ro/....../index.php
Daca zici ca numai stiinta te mai poate convinge de existenta lui Dumnezeu, uita-te in jurul tau la toata armonia naturii, la frumusetea penelor pasarilor, la diversitatea de culori si parfumuri ale florilor si nu in ultimul rand la perfectiunea corpului omenesc. Crezi ca toate acestea puteau aparea la intamplare? Sincer. Ia gandeste-te. Si cand te mai macina astfel de ganduri este bine sa mergi sa vorbesti cu un preot care o sa-ti dea sfaturile potrivite. Sa stii ca am avut si eu o perioada in viata cand am vrut sa ma sinucid dar m-a ajutat Dumnezeu sa nu fac aceasta mare greseala. Si mi-am dat seama ca cel care ma indemna sa fac asta era tocmai diavolul, care s-ar fi bucurat sa vada ca il ascult si ma sinucid. Sinuciderea este cel mai mare pacat pentru ca nu iti mai ofera sansa pocaintei si astfel sufletul merge direct in iad.
Dumnezeu sa-ti lumineze mintea si sa gasesti raspunsul cel bun la intrebarile tale.
Numai bine! Si astept vesti bune de la tine, da?:)

Iti trimit si o coferinta a unui teolog intitulata "Credinta si stiinta", sper ca iti va fi de folos.

Http://www.neogen.ro/......2asetdfrob

Georgiana, tu te multumesti cu ce au scris altii si cu ce spun altii? si daca nu ti-au satisfacut nazuintele vrei sa te omori? asta da tel maret si indeplinirea rolului tau pe fata pamantului. dar daca tu te sinucizi, si rolul tau e sa nasti un viitor papa? cine o va face? dar daca va trebui sa nasti un mare doctor chirurg ce va salva multi, foarte multi oameni? dar daca rolul tau va fi sa salvezi natiunea asta romaneasca de la dezastru? cine o va mai face? eu zic sa mergi inainte si sa nu ne lasi balta.esti singura noastra speranta. te rugam.

Cind "adevarul"este in inima ta pentru ce intrebi pe altii?

Dumnezeu e ca si gandul, ca si sufletul, nu-le poti vedea, insa ele exista cu adevarat.

Multora ni se intampla sa avem indoieli fata de Dumnezeu...
Insa, cel mai bine e sa apelezi la acea comunicare dintre tine si Acesta. Comunicarea e rugagiunea, spune-I ce-ti doresti, Te va ajuta!

Nu e de mirarare ca ti/ai pierdut pacea interioara. Fara Dumnezeu viata e intr-adevar o lupta inutila si nu are nici un rost si nu ramane nici o speranta. Cunosc sentimentul. Dupa ce am citit si eu parerile unor evolutionisti atei despre fiinte inutile neadaptate si alte nonsensuri din natura am ajuns la aceeasi concluzie, mi-am pierdut credinta si am mers afara cu sufletul pustiit, era o dupa amiaza de vara superba, fara nori. Simteam ca ma doare frumusetea din jur si m-am trezit murmurand : Totul e inutil de frumosm cerul, copacii, toata frumusetea din jur.Era cea, mai acuta senzatie de singurate pe care am trait-o vreodata. Seara, de obicei ma rugam, m-am asezat pe genunchi, am simtit dragostea lui Dumnezeu si i-am spus : Te iubesc de prea multa vreme, nu renunt la Tine.
Nu te supara, cred ca ai citi numai carti care interpreteaza datele stiintifice in sensul inexistentei lui Dumnezeu si nu ale oamenilor de stiinta care in urma cercetarilor lor au ajuns la concluzia existentei ununi creator. Este o carte foarte faina " What so great about christianity? -Cu ce e asa de grozav crestinismul? care aduna multe din ideile oamenilor de stiinta care considera ca exista un creator si analizeaza ideile celor care nu cred, inca nu e tradusa in romaneste. E scrisa de Dinesh D'Souza, fost consilier al presedintelui SUA. Cred ca te-ar ajuta cateva idei. Ti le voi scrie in continuare.

Si eu am patit la fel... si concluzia mea a fost urmatoarea: 1. suicid 2. sa incerc sa contez ...eu am ales varianta a doua, incearca si tu sa contezi! mai ales ca acum nu mai esti constransa de regulile ridicole ale credintei

Lasa cartile de stiinta, pentru ca acolo nu sunt decat prostii.Citeste Biblia. Citat dintr-un raspuns al lui Eron. Eron, ai gresit secolul! Cu afirmatia asta te-ai dat de gol, esti atat de cre(s)tin(a). Georgiana, nu ai nevoie de iluzia lui dumnezeu. Poti fi fericita chiar si cand stii sa faci diferenta intre basm si realitate. Daca vrei sa vorbim mai pe larg despre cum am trecut eu de faza asta (cand am realizat acelasi lucru ca si tine) nu ezita sa adaugi pe kabro.sorin@yahoo.com in lista ta... Numai bine.

Stiinta care te indepatrteaza de Dumnezeu, nu e stiinta; e filozofie.In Biblie este scris ca "Cerurile spun slava lui Dumnezeu si intinderea lor vesteste lucrarea mainilor Lui."(Psalmul 19; 1). Haosul nu evolueaza in ordine; ordinea o face doar Dumnezeu. Uita-te ce fiinta minunata esti tu, cat de complexa si completa esti pentru aceasta lume. Daca vrei sa-L cunosti pe Dumnezeu, roaga-L sa ti se descopere. La urma urmei e creatorul tau, si mai devreme sau mai tarziu il vei cunoaste. Mergi inainte si nu vei regreta!

Eu am renuntat la credinta in urma unui soc sufletesc in urma caruia mi-am dorit din toata inima ca Dumnezeu sa nu existe si polemizam cu persoanele din jur incercand sa aduc argumente impotriva existentei lui Dumnezeu si pe unele le-am influentat semnificativ cu chestii de genul insignifiantei noastre in univers, fiintelor absurde si neadaptate etc. Nu eram absolut sigura, mai citeam Biblia sa vad ce scrie pentru cei rai cu care ma identificam, dar oricum consideram ca daca totusi exista mi/a facut destul rau ca sa nu mai aiba dreptul de a emite vreo pretentie cu privire la mine. Nu am revenit la credinta in urma parcurgerii vreunei liste cu idei pro, ca n-as fi citit doamne -fereste vreo carte de acest fel, ca le dispretuiam pe toate ca fiind kitch-uri siropoase. M-a provocat modelul unei persoane apropiate care dupa ce citea Biblia si dialoga cu Dumnezeu 1, 2, 3 ore avea o lumina interioara si o bunatatea care nu erau afecatate de dispretul, sarcasmul si condescedenta mea. Am vazut ca desi era direct afectata de atmosfera de negativism pe care o emanam in jurul meu, nu mi/a raspuns cu aceeasi moneda. A stiut sa vada si sa-i pese ca dincolo de carapacea mea de rautate sunt insomniile, nefericirea si singuratatea mea acuta. Nu m-a acuzat, nu m-a condamnat. Mi-a spus :totul e intre tine si Dumezeu, eu n-am cum sa te ajut. Acel model de credinta autentica si iubire, libertatea si acceptarea pe care le-am primit, m-au determinat intr-o zi, singura fiind sa ma pun in genunchi si sa spun: orice am incercat n-a mers, viata mea e un dezastru, uite chiar iti dau Tie viata mea. Daca Tu spui ca poti sa pui dragoste in inima mea desi eu nu vad cum, aici sunt, sa Te vad! Sunt sigura ca Dumnezeu raspunde provocarilor oricui!

El exista cu adevarat.Cine crezi ca ne-a facut pe noi? Cine crezi ca ne apara? Daca nu r fi Dumnezeu, nu ar fi pamantul. Dumnezeu te-a vazut, te-a auzit ca nu crezi in el.Si de aceea el ti-a trimis o pedeapsa: sa fii nelinistita. Dar daca ai incerca sa crezi in el, sa iti ceri scuze prin multe rugaciuni, te va ierta si vei fii din nou ca inainte

Sicer, te-as putea ajuta...
uite id meu de messenger daca-l vrei ia-l si vorbim
id meu este un_inger_cazut sper sa iti fiu de folos

Cum sa al inventezi? na-i cum si nu cred ca exista dumnezeu si, daca exista dumnezeu nostru poate e un extraterestru.

Sunt multe lucruri carora nu le gasim logica, sunt multe lucruri care ne duc cu gandul ca Dumnezeu nu exista, astea sunt niste piedici inpuse de oamenii care nu stiu sa se multumeaca.Viata ne-a dat-o Dumnezeu

Draga mea! Si eu am citit mult si la un moment dat mi-am pus si eu aceeasi intrebare. Dar oricat m-am framantat si orice intrebari mi-am pus finalul m-a adus tot la Dumnezeu. Zilele trecute simteam ca nu mai am rost si apoi ceva bun s-a intamplat si am inteles ca EL exista. Fiecare lucru care ne inconjoara, fiecare zambet de copil, frunzele copacilor, pasarelele care ciripesc, stelele care stralucesc pe cer si tot ce ne inconjoara este el. Nu poate exista atata frumusete fara DUMNEZEU. Exista desigur si lucruri rele pe pamant dar daca le privesti cu atentie majoritatea sunt facute de noi oamenii nu de EL.

Eron? nu asa sta treaba
sa stiti ca in Biblie sunt multe lucruri false iar Dumnezeu ne invata mereu de bine nu de rau
iar daca tu Georgiana nu crezi in Dumnezeu inseamna ca esti satanista
Dar satana nu exista
satana suntem noi. oamenii
rautatea din noi este satana


si in ziua de azi mai nimeni nu crede /
pentru ca stiu ca tu.nu crezi in Dumnezeul din ziua de azi
dar tu crezi in Dumnezeul adevarat
Sunt 48% sigura ca tu crezi in dumnezeu
undeva in tine se afla poate multa credinta
si ar trebui sa le arati asta tuturor

chiar daca nimeni (nici un om) nu te poate face sa crezi
ar trebui totusi sa Ii mai dai inca o sansa

De multe ori vb cu colegii mei si ei la fel ziceau ca tine.Insa daca nu e Domnul atunci cine ne da de toate nu tot El? si cine are grija de noi., acolo Sus, nu tot EL?
nu stiu.Eu am credinta in Domnul, si o avea mereu. Sper ca iti vei da seama intr-o zi!
Bafta :*

Ar trebui sa citesti Biblia!

Dumnezeu..., estista pur si simplu prin divinitatera care exista, din cele mai vechi timpuri s-a crezut in asta si se va crede.

Sunt scrisse Biblii si alte lucruri sunt atatea povesti, biserici fel de fel de lucruri si acum ai citit si tu 2 carti si esti confuza.Laso balta

Trebue sa te rogi si sa te mai duci pe la biserica chiar daca nu ai vointa, mai aprinde candiluta acasa, chiar daca ai lene sa citesti o rugaciune spune macar tatal nostru si roagal pe Dumnezeu sa-ti dea multa rabdare si credinta si ai sa vezi cum incet incet o sa se reguleze treaba la tine. daca nai cu cine vorbi si te sfatui scriemi si eu am sa-ti dau exemple din propria experienta prin ce am trecut eu si cum mi-am format familia.cu mare placere si o zi buna in continuarie

Daca Dumnezeu exista, nu e in nici un caz sub forma pe care o inveti din orice religie existenta. Eu sunt agnostic si imi place sa cred ca daca ar exista atunci a creat lumea ca sa traiasca printre noi, la fel ca noi!

Fata tu cred ca trebuie sa mergi la psiholog! Cum sa nu existe
Dumnezeu?! Adica El e creatorul nostru, iar noi suntem creatiile! Tu, ca o creatie, nu tpoti spune ca nu ai creator, adica nu poti spune ca Dumnezeu nu exista! Inseamna ca esti necredincioasa, adica, cum sa spui asa ceva?! Mi se pare ca esti foarte increzuta si cam nesimtita.

Din întâmplare, căutând autorul unui citat am găsit întrebarea ta. Citatul este: "putina stiinta te departeaza de Dumnezeu, multa stiinta te apropie de Dumnezeu". Am trecut şi eu prin această încercare cu ani în urmă, a fost îngrozitoare acea perioadă. Cum te descurci cu coşmarurile noaptea în somn? Nu ştiu ce cărţi ai citit, dar eu te provoc să aduci pe scurt argumente pe care le-ai găsit tu prin ele ca să le discutăm.