Pasteur a rostit aceste cuvinte memorabile: " Putina stiinta te indeparteaza de Dumnezeu. Mai multa stiinta te readuce la El."
Sunteti de acord cu aceasta afirmatie?

Eu zic ca a fost asa, la inceput de cariera, fiind un biet laborant a intalnit o laboranta credincioasa si sexy. Dupa multe nopti pierdute si teorii lansate, respectul castigat in fata colegilor n-a mai fost de ajuns, s-a plictisit sa doarma singur si s-a decis sa lase naibii stiinta si sa se dea la laboranta sexy.Ea fiind o pudica si virgina i-a spus "Esti ateu, eu sunt crestina, n-o sa mearga, n-o sa te accept, daca te convertesti o sa te fac sa tipi Dumnezeule in seara asta", asa ca el fiind oleaca destept s-a dus cu ea si tanti aia l-a dus pe niste culmi dumnezeiesti.
El a inteles ca munca trebuie combinata cu placerea."Trebuie sa fi om mare ca sa recunosti", el a inteles ca este limitat si ca n-o sa gaseasca raspunsul la intrebarea despre dumnezeu asa ca a s-a jucat cu Pascal adevar sau provocare.Pascal fiind un trisor, l-a provocat cu "pariul sau" si ia spalat mintea, logic pariul ala are sens, pacat ca Pasteur slab de inger si a picat in plasa.
Nu-s de acord deoarece, am descoperit acea "putina stiinta" si cum sunt un prost si n-o sa gasesc "stiinta mare" n-o sa-l gasesc pe Merlin de ceruri.
Eu zic ca laboranta aia sexy care l-a convertit i-a dat niste Postinor(cam rimeaza Pasteur Postinor) si l-a transformat intr-un "gravid" care are toane si crede orice.

Unde ii Hombre sa-ti zica "nu exista atei si crestini adevarati, multi sunt niste farisei care seamna cu niste evrei care fac troc cu dumnezeu sa intre in rai".

Afirmatiile de genul asta suna a sentinte definitive, iar pe lume nimic nu este etern, asta e motivul pentru care citatul, pur si simplu nu imi place. Nu conteaza decat felul in care se raporteaza fiecare la elementul "stiinta". Pe unii ii indeparteaza de Dumnezeu, iar pe altii ii apropie, exista oameni foarte destepti/culti, care sunt atei, dupa cum aceeasi categorie de oameni pune totul pe seama Vointei Divine. Conteaza raportarea.

Desigur, poti sa imi aduci ca argument Biblia, dar si cei care care nu cred au ceva Dumnezeiesc in ei, pentru ca mergand pe teoria creationista si ei au fost lasati pe Pamant cu un scop, pe care mintea limitata de om, nu il poate percepe.

Bună,
Şi da, şi nu.
Din punctul meu de vedere, există două tipuri de oameni credincioşi.
În primul rând, sunt cei pe care lipsa ştiinţei îi apropie aparent de Dumnezeu, întrucât cred exclusiv în nişte fapte deja consemnate şi uită să cerceteze, să se uite în jurul lor şi să îşi pună întrebări. Cu alte cuvinte, (fără supărare) se încred orbeşte într-un anumit aspect, deoarece sunt de părere că ştiinţa este o practică eretică sau patetică şi consideră că credinţa absolută e singurul scop în viaţă.
Însă deoseori întâlnim şi oameni pe care ştiinţa îi apropie de Dumnezeu prin intermediul eforturilor lor intelectuale şi prin încearcările de a înţelege care este sensul vieţii şi ce rol are acest mult-consacrat "Dumnezeu" în existenţa noastră.
În general, fiecare dintre noi are un motiv bine stabilit şi gândit în ceea ce priveşte alegerile şi opiniile personale. Aşa că excluzând faptul în care cineva nu crede în Dumnezeu pentru că aşa i s-a trezit lui, sunt de părere că prostia nu determină lipsa credinţei.
Eu, personal, fac parte din acel grup de persoane care dezmint profund expresia "Crede şi nu cerceta", însă întreaga chestie este relativă şi subiectivă şi prefer să nu judec pe nimeni pentru principiile individuale.
În concluzie, nu sunt de acord cu expresia lui Pasteur. Atât ştiinţa cât şi lipsa acesteia te aduc spre Dumnezeu. Totul depinde însă de MODUL în care te încrezi în El.

Stiinta nu iti afecteaza credinta in Dumnezeu. Stiinta putina poate fi manjita in asa fel incat sa te aproprie de Dumnezeu sau sa te indeparteze (depinde de caz). Stiinta atat timp cat nu este completa nu iti poate da raspuns la intrebarea daca exista sau nu Dumnezeu. Poate sa iti spuna doar cum nu arata Dumnezeu nu si cum arata, de exemplu stiinta ne spune ca El nu este creatorul nostru si nici al universului prin vorbe si joaca in nisip.

Ema vezi ca universul nu este deloc, deloc, echilibrat ci este un loc extrem de vilent si intr-o transformare continua. Iar voi ceilalti care tot va legati de Ema ar fi bine sa o lasati mai moale ca nu reusiti decat sa demonstrati ca sunteti niste oameni rautaciosi cu o parare putin prea buna despre voi.

In primul rand gandeste-te ca noi suntem din cei foarte multi sori in jurul acestuia care este proprice vietii noastre, daca era altul care era prea aproape sau prea departe noi nu eram in jurul lui. Cat despre faza cu cateva 100km... de fapt puteam sa fim oriunde de la Marte pana la Venus, mai importanta decat distanta este atmosfera. Atmosfera noastra este in asa fel incat se poate mentine apa lichida la distanta la care suntem de catre soare, iar noi suntem adaptati la aceasta atmosfera pentru ca aici ne-am nascut. Viata nu are nevoie nici de apa nici de oxigen are nevoie de lichid si un gaz care arde. Nu este nici o minune in felul cum sunt asezate planetele noastre, asezarea lor reprezinta doar o versiune din mii de miliarde de sisteme solare.

Pff... omul nu a avut nevoie de anumite conditii stricte ca sa apara, el a aparut in conditiile in care a aparut, iar echilibrul ala se gaseste in poze ca ti se par tie statice cand le vezi, dar nu realizezi cata miscare ii acolo si ce se intampla de fapt. Daca universul era in echilibru nu ar fi existat nimic, fara miscare ciocniri si explozii nu ar fi existat nici o planeta nici un animal nici o viata tot ce este in jurul tau este rezultat al unei dezordini controlata de niste reguli stricte ce pe secunda ce trece se calmeaza, iar cand totul o sa fie calm si echilibrat totul o sa fie rece si mort aici nu ii loc de interpretat, lucrurile sunt asa cum sunt si gata fie ca ni se pare frumos fie ca nu. (sunt eu obosit acum si ma exprim greoi dar sper ca se intelege)

Da, sunt cu totul de acord.

Asa-i. Putina stiinta te indeparteaza de Dumnezeu, asa ca fac apel la toti crestinii care citesc acest post sa nu mai foloseasca internetul!

Daca crezi cu adevarat in ceva, atunci stiinta nu poate face rau, ba dimpotriva- ai nevoie si de stiinta ca sa traiesti si ca sa ajungi la un anumit nivel de existenta.
P.s. Nu inteleg ce are lumea cu tine Ema, pui si tu intrebari ca orice membru TPU...asa ca baieti, respectati regulile de bun simt al site-ului si nu mai hartuiti persoane.

Da,deoarece omul care cunoaște universul,creația lui Dumnezeu, calea raționala de a crede în existenta lui Dumnezeu, prin cunoașterea a creațiile sale.

Cred ca, pe tine, stiinta te tine departe de Dumnezeu. La ora asta, n-ar trebui sa fii la biserica? Sau ti-ai luat laptopul cu tine?
P.S.: Astept, ca de obicei, stupizii

Nu,eu una nu sunt de acord! Precum nu cred nici in 'Crede si nu cerceta'Ca tot pe acolo e.

Da si Nu. Depine de om. Sunt oameni simpli, fara educatie stiintifica solida care sunt aproape de D-ZEU si sunt oameni titrati pe care anumite parti inexplicabile ale domeniului lor sau armonia acelui domeniu i-au adus aproape de EL. Cred ca ceea ce te aduce aproape de D-ZEU este credinta, vointa si o inima sincera. Stiinta poate fi la fel de bine o frana. Daca se pot explica deja atat de multe lucruri e clar ca totul e stiinta pura pentru unii si nu vor mai avea nici un motiv sa vada o mana de Creator si Suveran in toate. Asta e parerea mea.

Nu sunt de acord. El vedea stiinta ca pe o gnoza automantuitoare, precum iezuitul Teilhard de Chardin.

Da,total de acord,numai ca Pasteur, a uitat sa spuna ca:prea multa stiinta, duce la dezastru. Dumnezeu sa va lumineze calea.