Pe baza regulilor lui Bill Gates, date special tinerilor din aceasta generatie, ce credeti ca are sa se intample in viitor cu ei? Mai au simtul realitatii adolescentii de astazi?

În primul rând, acestea nu sunt „regulile lui Bill Gates", ci fac parte dintr-o serie de „reguli" enunțate de scriitorul Charles J. Sykes prin 1996 și care arată cam așa:
http://xqrx.com/......in-school/
Multe dintre ele sunt adunate de pe la alții și grupate aici. Nu sunt toate originale nici măcar pentru Sykes.

Revenind: cred că aceste „reguli" vorbesc despre perspectiva unui adult asupra lumii. De obicei, fiecare generație are tendința să învinovățească alte generații, așa cum copii la grădiniță dau vina pe alți copii, de obicei cei aflați în preajmă, sau cei mai ușor de învinovățit :-)

Una-peste-alta, acest lucru se întâmplă dintotdeauna și lumea a funcționat în continuare.

Ce observăm astăzi este un produs al următorului fenomen: „proștii au curaj, intelectualii au dubii".
Ăsta e un lucru simplu de observat: un om fără simțul realității este mult mai dispus să „iasă la suprafață" făcând prostii pentru că este mult mai dispus să le facă, pe când un om cu simțul realității, catalogat deseori ca intelectual, este mult mai rezervat în a urma acțiuni ce îl pot compromite pe el sau pe cei din jur. Cu alte cuvinte, n-ai să-l vezi pe Andrei Pleșu făcând ce fac cei din Jackass, și cu siguranță nici invers.

Astfel că e normal ca într-o lume inundată de fluxuri de informație să circule povești despre situații și decizii stupide și despre oameni (tineri sau nu) care fac idioțenii. Și evident, nu mă refer doar la lucruri de tip Jackass, ci și la lucruri majore ce țin de încălzirea globală, politica internațională și internă, conflicte militare etc.

Deci nu doar adolescenții sunt cei care nu au simțul realității ci noi vedem și auzim mai multe „poveștiri" despre astfel de lucruri decât despre cele cu un puternic simț al realității.

Părerea mea este că n-ar trebui să ne îngrijorăm despre ce nu fac oamenii, ci ar trebui să ne concentrăm asupra a ceea ce putem face fiecare dintre noi, individiual, sau ca parte a unei echipe, oricât de mici ar fi ea (de la echipa numită „familie" până la cea numită „glob").