Pe vremea aceea, Anglia era divizată între Casa de Lancaster și Casa de York, care se luptau pentru putere.
Totul a început de la regele Edward al III-lea, care a avut 5 fii care au supraviețuit copilăriei. Doi ne preocupă în special: John, duce de Lancaster, și Edmund, duce de York. După moartea lui Edward în 1377, a devenit rege al Angliei nepotul său, fiul fiului său mai mare, Richard al II-lea. Richard nu avea niciun frate. Astfel încât dacă Richard murea fără copii, tronul urma să treacă la descendenții celui de-al doilea copil, Lionel. Lionel a avut doar o fiică, care s-a căsătorit cu un Mortmier. Dar în 1376, Edward a dat o lege prin care descendenții pe linie feminină nu putea accede la tronul Angliei. Astfel, moștenitorul tronului a devenit John și descendenții săi (ducii de Lancaster). După ce John a murit în 1399, Richard și-a exilat propriul văr în Franța. Regele Richard al II-lea era foarte nepopular la vremea aceea și, profitând de începerea unei campanii militare în Anglia, Henric de Lancaster s-a întors în Anglia, l-a detronat pe Richard și s-a încoronat Henry al IV-lea, regele Angliei. Astfel, Casa de Lancaster era de drepr moștenitoarea tronului englez, din moment ce Richard nu avea copii. Totuși, descendenții lui Edmund, fratele mai mic al lui John, ducii de York, s-au bazat pe căsătoria dintre unul de-al lor și un descendent al Philiei, fiica lui Lionel despre care am mai vorbit. Astfel a început Războiul Rozelor, care a divizat Anglia care era și așa în război cu Franța de pe vremea lui Edward al III-lea, care pretindea tronul francez după moartea Dinastiei de Capet.
Astfel putem înțelege climatul Angliei în momentul în care Henry al VII-lea a ajuns pe tron. Tatăl lui Henry, galezul Edmund Tudor, era fiul Caterinei de Valois, fiind astfel nepot al Carol al VI-lea al Franței și frate vitreg cu Henry al VI-lea, din Casa de Lancaster. Mama lui Henry Tudor era o descendentă a Casei de York. Astfel, Henry era atât un Lancaster cât și un York - o soluție satisfăcătoare pentru toți. Astfel, nu a contat prea mult dacă era descendent al lui Edward III doar pe linie maternă. Și în plus, Henry a câștigat bătălia de la câmpia Bosworth pe 22 august 1485, deci...
P.S. Nu e singura dată când astfel de giumbușlucuri dinastice au fost făcute în istoria Angliei. Regele George I cum a ajuns la putere? El era un prinț german de cincizeci de ani care din întâmplare era strănepot al Sophiei, fiica regelui James I al Angliei. Iar englezii au preferat un prinț german de cincizeci de ani care nici măcar nu vorbea engleza dar care era totuși protestant în defavoarea unui descendent pe linie paternă a lui James I, care vorbea engleză și trăise toată viața în Anglia, dar care era catolic.
"nepotul său, fiul fiului său mai mare, Richard al III-lea."
"Richard al III-lea era foarte nepopular"
Cred că e vorba de Richard al II-lea.
Da, ai dreptate. Scuze, am scris din memorie o parte (doar la geneaologie am mai verificat Wikipedia). Acum corectez.
Frumoasă analiză! Mulțumesc. Știi ce mă mir? Parlamentul era foarte scrupulos pe vremea aceea; căuta să dea oricărei decizii de felul acesta cel puțin o aparență de legalitate. Și atunci, nu înțeleg cum a fost de acord cu acest compromis. A pus pe tron un individ care era nici mai mult nici mai puțin decât un uzurpator. Dar, asta e.
~Edmund Tudor era...frate vitreg cu Henry al VI-lea~
Cum? Poți să explici?
Aveau aceeași mamă, Caterina de Valois, fiica regelui Carol al VI-lea al Franței. Ea întâi s-a căsătorit cu Henry al V-lea și l-a născut pe Henry al VI-lea, apoi s-a căsătorit cu Owen Tudor și l-a născut pe Edmund.