| Effy35 a întrebat:

Pentru Socrate, bârfa însemna trei lucruri. Cine știe care erau acestea?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro
Răspuns Câştigător
| Kiran a răspuns:

Lipsa adevarului, a cunoasterii si a moralitatii

Cand barfesti, adaugi lucruri, subminezi cunoasterea cuiva si totodata incalci principiile morale

16 răspunsuri:
| Effy35 explică (pentru Kiran):

Corect. Dar dacă există adevăr, cunoaștere și moralitate, se mai poate numi bârfa în viziunea acestuia?

| gabicoo a răspuns:

Un român și două românce din care una este măsa.winking

| Effy35 explică (pentru gabicoo):

Mmm... o ghicitoare? Nu cumva românul este cel care aduce zvonul, româncele îl interpretează eronat, iar mama e cea care răspândește zvonul greșit? Sau poate mă inșel eu.

| gabicoo a răspuns (pentru Effy35):

Corect.

| StrongHeart a răspuns:

Nu stiu ca n-am vorbit cu Socrate, dar cred ca era de treabă totusi.

| Kiran a răspuns (pentru Effy35):

Da, atat timp cat acea persoana nu este prezenta, se poate numi barfa, indiferent daca spui de bine sau de rau

| Effy35 explică (pentru Kiran):

Bârfa e când spui lucruri rele, neadevărate sau nejustificate despre cineva, fără ca acea persoană să poată să își spună părerea. Chiar dacă persoana respectivă nu e acolo, nu schimbă cu nimic situația. Problema nu e că nu e prezentă, ci că vrei să o pui într-o lumină proastă. Dacă cineva vrea să vorbească urât despre altcineva, și dacă acea persoană ar fi acolo, tot ar fi greșit. Socrate ar fi de părere că un schimb de informații care nu e sincer și moral nu poate fi considerat un dialog real. În loc de bârfă, ar trebui să fie un schimb de idei care duce la înțelegere, nu la răspândirea de zvonuri.

Deci da, cred că, în viziunea lui Socrate, un schimb de informații adevărate, conștiente și morale ar fi incompatibil cu principiile acestuia care definesc bârfa, iar în acest caz am vorbi mai degrabă de un dialog constructiv sau un schimb de cunoștințe decât de bârfă.

| Kiran a răspuns (pentru Effy35):

Dar de unde stii ca este adevarat daca subiectul discutiei nu este acolo?

Cum putem spune intr-un dialog cu certitudine ca muntele este la orizont la est de noi daca nu este soare pe cer pentru a lumina pamantul?

| Effy35 explică (pentru Kiran):

Pentru că principiile lui Socrate sunt clar stabilite în ceea ce privește ce înseamnă bârfa, iar orice afirmație care exclude alte posibilități nu poate avea decât o singură certitudine.

| Kiran a răspuns (pentru Effy35):

Oare avem mereu o singura certitutine indiferent daca ne cunoastem de la nastere?

Putem fi siguri de ceva cand putem vedea ca, orice lucru evolueaza si nu mai ramane in starea initiala?

Socrate a avut unul dintre pilonii filosofiei, dar acum umanitatea se afla la tencuirea peretilor si acei piloni au fost intariti cu alti piloni

| Effy35 explică (pentru Kiran):

Certitudinile pe care le avem azi s-ar putea să nu mai fie la fel de valabile mâine, dar sunt valabile astăzi. Ce te face să crezi că nu putem reveni la certitudinile de ieri, de exemplu? În plus, nu văd nimic logic în a spune că orice discuție despre cineva este bârfă.

| Kiran a răspuns (pentru Effy35):

La fel ca si barfele, sunt spuse azi, dar pot dainuii sute de ani si consider ca orice discutie poate deveni barfa pentru ca, azi iti spun ca fiul meu este director, tu vei spune cuiva ca fiul meu este director, insa cu timpul fiul meu nu mai este printre noi, dar informatia asta nu iti este prezentata, asa ca vei continua s crezi ca fiul meu este director, atat timp cat informatia nu este verificata la zi, aceasta poate deveni o barfa cu timpul, iar barfa este limitata astazi de timp, dar nelimitata de maine

| Effy35 explică (pentru Kiran):

Tu susții că, atâta timp cât subiectul nu este prezent sau nu confirmă direct informația, aceasta este considerată bârfă, deoarece nu există un adevăr absolut în acest sens. Perfect de acord. Dar, dacă acesta mărturisește public sau ți-a mărturisit ție personal acest lucru și tu îl destăinui cuiva cu scop informativ și constructiv, mai poate fi numită bârfă? Până la urmă, vorbim despre un adevăr evident.

| Kiran a răspuns (pentru Effy35):

Da, evident ca, noi oamenii facem din pacat, un drept moral pentru ca, cei ce detin puterea de a dicta legile morale, devin batrani iar tinerii, predispusi sa distruga din diverse motive asta fata de batrani, schimba legile odata ajungi la putere.

Adevarul este doar o parte din el, niciodata complet, pentru ca, uitandu-ma la experientele mele cu alte persoane, ei in conversatie imi spun adevarul, dar e doar temporar acel adevar, pentru ca in timp, acel adevar poate fi lovit fie de o alta opinie, fie de timpul ce face ca informatia sa fie reala, un alt exemplu, in matematica, candva o formula era buna, in cateva sute de ani este reformulata. Nimic nu este adevarat total, pentru ca informatia se bazeaza pe nivelul de inteligenta actual, iar cum orice informatie evolueaza, asta o face falsa pe viitor, dar adevarata atunci.

Evident ca este discutabil cum privim lucrurile, pentru ca Socrate are dreptate, dar si varianta mea daca adaugam perioada cat timp acea propozitie o putem spune ca este valabila, iar filosofia mereu trebuie sa fie complexa pentru a fi filosofie, altfel, daca ceva are raspuns, ea devine un fapt

| Effy35 explică (pentru Kiran):

Filosofic, problema se poate privi și prin prisma eticii kantiene: dacă toți ar bârfi, cum ar arăta lumea? Ar mai exista încredere?

| relian a răspuns:

A barfi nu inseamna neaparat a spune minciuni sau a inflori, umfla lucrile, barfa este o cale prin care se raspingesc informatiile, iar oamenirea in baza barfei a ajuns sa stapaneasca astazi planeta, barfa a facut posibil ca un lider sa poata conduce o masa de oameni.
Deci socrate manca bors laughing