Personalitatea ta ce alege : o viata monotona, linistita si lunga sau una plina de aventura, tumultoasa si putin mai scurta? De ce?
Cine a zis ca o viata linistita trebuie obligatoriu sa fie si monotona?
Cine a zis ca o viata linistita trebuie sa fie obligatoriu si lunga?
Cine a zis ca o viata tumultoasa trebuie sa fie neaparat si scurta?
Multi fac greseala sa confunde o viata linistita cu abstinenta.Ma,pruncilor,nu-s sinonime! Pot sa am o viata linistita, udata in rauri de bautura, cu un dealer discret si profesionist de la care sa ma fac praf non-stop si sa crap la 40 de ani din cauza unui anevrism, ca nu dorm deloc, desi am o viata linistita si "monotona".
Si nu e clar definit tumultul, de aventura nici nu mai zic. Tumultos poate fi si sa bati toate bordelurile si crasmele dintr-o maghernita intr-o noapte si peste o saptamana sa te trezesti in spital, cu o parte a creierului nefunctionala si cu toate bolile sexuale posibile.Nu vreau un tumult din asta,thank you very much!
Iar aventura,padawanii mei,nu rezida in lucruri retarde si lipsite de noima, facute doar sa "carpe diem".Eu confund o viata linistita cu o cautare launtrica si o incercare de intelegere a cele din jurul meu cat mai exhaustive, nu cu acceptiunile generale.
Die Young e un concept din partea aia idioata a hedonismului, care parca uita ca poti sa maximizezi viata doar daca nu te comporti ilogic in unele momente. Aventura poate insemna si sa nu ma supun la un control rutier si s-o iau la goana de aici pana-n Bucale, 250 de kilometri,cu gaborii pe capul meu,doar pentru ca ii urasc.Dar asta nu inseamna neaparat aventura si nici nu e ceva ce-mi elimina dorinta pentru o viata linistita,e un comportament venit pe filiala naturala, pe care nu vreau sa-l schimb.Ce vreau eu sa zic prin toata polologhia asta e ca nu pot sa stabilesti unde incep si se termina astea doua, si daca o dai intr-o extrema, nu mai e vorba de cele doua situatii prezentate, ci unele "pe steroizi".
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Aleg a doua variantă, pentru că nu vreau să mă abţin de la anumite lucruri, doar ca să trăiesc mai mult. Posibil să regret că am ales aşa ceva, atunci, la sfârşit, dar e mult mai ok decât să ştiu că m-am abţinut.
Nu vreau nici plictis, dar nici live fast, die young.
Ceva de mijloc mai degraba.
O viaţă monotonă nu sună bine,dar uneori ai nevoie şi de linişte. Însă aventura, peripeţiile, tristeţile, bucuriile te fac să te simţi om cu adevărat şi că te-ai bucurat de această viaţă, chiar dacă este scurtă...pentru că ce e mult, nu e întotdeauna şi sănătos.
Personaliatatea mea intai da cu zarul, nu are timp si voie sa aleaga.Nu mai suntem la stagiul de printisori care sa parasim conacul pe geam, cu cearsafurile inodate de la pat, sau sa stam in preajma reginei si sa ne bucuram ca niste paraziti, ca nimeni nu ne poate atinge.
"De ce?" ma scoate din sarite...
Daca intrebarea ta a avut drept scop sa-ti dai intru-catva seama de etatea celor care-ti raspund, este OK.
-Un adolescent va alege totdeauna varianta 2, daca nu este un papa-lapte.
-Un matur se va gandi putin si va alege varianta ce-l caracterizeaza, sau va minti.
-Un varstnic va alege totdeuna varianta 1.
Numai personalitatea oamenilor mari, nu se schimba aproape deloc in decursul vietii.
Varianta 2 suna bine, atat timp cat nu-ti spargi capul, nu-ti sunt amputate membrele din cauza unui accident spectaculos, sau nu-ti sunt rupte coastele si nu inteapa organe provocand multiple hemoragii interne.
Nu este vorba doar de personalitate,desigur ea are o importanta foarte mare.
De exemplu diferenta intre un parasutist si eu este ceva mai mare.
Scotand din ecuatie diferentele din punct de vedere fizic,al antrenamentelor pe care respectivii le fac,iar eu nu.
Si presupunand,prin absurd sau nu,ca am avea personalitati similare, ramane o diferenta.
Individul a mai facut salturi, eu nu. Glandele medulosuprarenale au secretat epinefrina in timpul acestor salturi. Iar epinefrina creaza dependenta. Asa ca dincolo de personalitatile noastre care ne-ar impinge pe ambii sa executam un salt cu parasuta, el mai este impins si de aceasta dependenta de epinefrina. In plus, unii oameni sunt dependenti prin natura lor de epinefrina si de alti mediatori chimici, lucru care-i impinge sa fie ceva mai curajosi decat altii. Asa ca nu doar personalitatea este cea importanta.
Aleg o viață mai scurtă din start, deoarece nu vreau să fiu bolnav, la pat și să-mi las ce mi-a mai rămas din viață să depindă de pastile. O viață în care experimentez mai multe nu strică deloc.
Nu-i corect. Discriminare! 
Monotona, linistita si scurta, e perfecta. Ador linistea/calmul.
Eu am dubla personalitate, cred ca o sa aleg ambele variante pentru ca vietile oamenilor se pot schimba de la o extrema la alta.
Numai bine!
Plina de aventura, tumultoasa si putin mai scurta, pentru că urăsc monotonia şi n-aş vrea să trăiesc chiar mult...o să am destul timp pe lumea cealaltă să mă plictisesc.Peace!
Cica daca nu fumezi, nu bei si nu precurvesti, nu o sa traiesti mai mult, da' o sa ti se para ca trece timpul mai incet, mno! 
Rau te-am regasit, meduzo! Blogu' vraiste, faizu' vraiste, contul' TPU la fel de varza ca si capul tau
Aiurea! Mi s-a tăiat răspunsul! Am uitat!
Voiam să scriu că depinde de tipul de fericire al fiecăruia și fiecare din ce și-o extrage.
Păi ți-ai șters contul de facebook și de pe ăla principal nu mă accepți la prieteni, eu ce să mai zic?
Cât despre blog, stai sa îmi vina ideile.
Da, am o mare varză în cap...
Personalitatea mea alege o viata in care, caderea unei frunze din copac dureaza o eternitate. In care timpul sta in loc, si imi da voie sa ma bucur de fiecare mm a unui mugure ce se transforma in frunza:X
Natura imi provoaca orgasm.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
