Placerea si stiinta(cunostiinta-in sensul de a stii/a cunoaste):care e mai convenabila? In place matematica,dar nu o stiu (putin paradoxal),nu-mi place matematica (dar mi-a placut cumva),dar totusi o stiu (si sunt capabil sa invat orice). Care varianta e mai interpretabila?

Poate aparea palcerea de a invata ceva pe parcurs sau trebuie sa-ti placa din start? Eu am o prejudecata fata de matematica si am avut mereu,nu i-am negat niciodata importanta dar nu am avut capacitatea de a o iubi, poate si din nestiinta, am lasat sa treaca pe langa mine ore bune si nu am mai putut relua-o.Voi ce parere aveti?

In principiu nu ne place ceva cand nu intelegem.

e simplu nu intelegi matematica nu iti place.

Poate sa iti placa de la inceput, dar acea placere poate aparea si mai tarziu. Mie nu imi place matematica dar ma descurc si o fac din nevoie pentru ca sa imi gasesc un loc de munca. Cunosc oameni, pe care nu ii inteleg, dar care imi spuneau ca au lucrat din placere matematica de exemplu si chiar era un mod de relaxare de a lucra exercitii la aceasta. Acum fiecare e cum e..Toti suntem diferiti intr-o mai mare sau mai mica masura.

Si oare, daca as intelege mi-ar place?

Stii cum se spune si despre vocatie. Nu oricine este facut pentru arta, sau pentru sport, sau pentru stiinta samd. Iti place ceva, daca ai inclinatii in directia aceea. Pentru unul este agricultura, pentru altul inalta tehnologie. Este drept si ca 'pofta vine mancand'. Dupa caz. La matematica, intr-adevar, daca ai fost absent/a (fizic sau cu gandul) la cateva ore, nu prea mai ai sanse sa urmaresti ceea ce se preda in continuare. Trebuie sa te intorci cumva si sa acoperi lacunele. Parerea mea este ca merita. Este o materie care nu pune atat accentul pe memorare, cat pe intelegere. Si odata ce ai inteles, merge relativ usor.