"Poate crea Dumnezeu un bolovan pe care nu Il poate ridica?"
Este aceasta intrebare un paradox,sau un sofism?
Fizic vorbind problema se pune in felul urmator, poate Dumnezeu sa creeze o forta G atat de mare incat aplicand o alta forta F de,semn contrar lui G, F sa fie mai mare sau cel putin egala cu G?
Tinand cont de faptul ca Dumnezeu este omnipotent,el poate aplica o forta de orice intensitate contrara lui G, prin urmare,orice valoare va avea G, F (modulul fortei F)va fi mai mare sau cel putin egala cu ea.
Daca G=x atunci F >=x
In concluzie,fiind de sens contrar diferenta dintre G si F va fi APROAPE intodeauna zero sau mai mic degat zero.
G=3, atunci >F=3, deci F poate fi 3 sau,,un numar mai mare, sa spunem4.
3-3=0
3-4=-1
Pana aici totul bine si frumos,s-ar parea ca este imposibil ca Dumnezeu sa creeze n bolovan pe care sa nu-l poata ridica,pentru ca diferenta va fi mereu mai mica decat zero, ceea ce inseamna ca >FG,iar GOD aplica o forta suficient de mare pentru a tine bolovanul,mai mare decat forta de greutate.
Problema apare cand bolovanul are greutatea egala cu infinit,iar forta F,pe care o aplica, este tot infinit.
Infinit-infinit=? Nedeterminare.

Da, => nedeterminare deoarece Dumnezeu are putere infinita, G si F ar creste incontinu pe o perioada infinita

Un sofism si un paradox in acelasi timp.Am mai intalnit problema respectiva, si nu stiu sa-ti dau un raspuns exact, din pacate.

Problema devine foarte simpla cand introducem notiunea de Absolut.
Aici sunt doua pozitii care nu sunt clarificate prea des (din cate am vazut):

I. Dumnezeu este supus unor legi pe care nu le poate incalca. In acest caz, maximul unei forte este Infinitul/Absolutul si este anulata de catre o alta forta infinita, reducand totul la 0 (nimic) si in final la tautologia fundamentala a matematicii 0 = 0.
infinit = infinit => infinit + (-infinit) = 0 => 0 = 0
Pseudoparadoxuri:
infinit + infinit = infinit => infinit = infinit + (-infinit) => infinit = 0
si
infinit + infinit + infinit = infinit + infinit = - infinit


Problema aici este ca infinitatea este tratata ca o limita absoluta si ca o multime numarabila.

Daca tratam infinitatea ca fiind numarabila avem:
1(infinit) + 1(infinit) = 2(infinit)
Priveste o digrama cartezian si intreaba-te daca ar avea sens fara o infinitate de puncte intre 0 si 1.
Cu alte cuvinte, infinitatea este intr-un fel, limitata, asta fiind ncesar pentru a avea un plenum (de puncte) in plan.

II. Dumnezeu nu are restrictii, si aici sunt mai multe aberatii pana la paradoxul mentionat de tine, unul dintre ele fiind necesitatea unei astfel de fiinte. Raspuns ce trebuie dat pentru a lua in serios ideea, pe care nu l-am primit de la nimeni.

Tu probabil te gandesti ca nu poti avea omnipotenta pentru ca nu ai putea face un anumit lucru, dar daca acel lucru este logic imposibil (caz 1), atunci asta nu spune alteva decat ca este o limitatie a omnipotentei, adica o lege absoluta.

Este o contradictie logica, nu sofism sau paradox. E ca si cum ai zice burlac insurat, sau unicorn roz si invizibil.

Poate dumnezeu sa faca numarul 5 sa fie egal cu 1? Nu, pentru ca nu are sens cerinta.

Pe de alta parte, se spune ca Dumnezeu este in toate si in toti; prezent in toate locurile. Dar locuri sunt o infinitate. Deci Dumnezeu, care este infinit, trebuie sa se imparta intr-o infinitate de parti. Insa infinit impartit la infinit este tot o nedeterminare. Ce ne facem cu atatea nedeterminari? Cum o scoatem la capat?

"
Revenind, cine a spus ca acest bolovan trebuie sa existe intr-un camp gravitational?"
Modul in care se prezinta paradoxul, in caz contrar este absurd sa vorbesti de greutatea unui bolovan.

Nu stim inca ce reprezinta infinitul,el este un concept destul de abstract in matematica, de fapt nici nu exista certitudinea ca ar fi conceput pe o baza reala. Pana la urma exista multimi discrete si multimi ce nu sunt discrete, adica pot ave un numar de elemente nenumarabile. Vedem clar ca infinitul in acest sens este direct legat de incapacitatea fiintei umane de a numara un anumit numar de elemente, numar de elemente ce teoretic,dupa logica umana,este nesfarsit.
Prin urmare,daca infinitul reprezinta o multime de elemente nenumarabile putem conchide ca infinitul nu trebuie sa fie neaparat egal cu infinitul, dar poate fi egal in anumite circumstante, iar atunci infinit -infinit este egal cu zero. Ce, la matematica nu exista probleme in care avem nedeterminarea infinit minus infinit si dupa ce rescriem putin ecuatia, pentru a o putea rezolva, rezultatul final este zero?

"Poate dumnezeu sa faca numarul 5 sa fie egal cu 1? Nu..."
Asta ar insemna ca Dumnezeu este limitat, limitat de notiunea de logica, de necesitatea unui sens al lucrului mai presus de El? Ar insemna ca sensul a ceva nu este dat de catre divinitate, ci el exista independent de aceasta. Lucru ce incalca anumite premise pe care Dumnezeu este obligat sa le respecte pentru a fi Dumnezeu.
Dar Dumnezeu este creatorul realitatii, el creaza sensul, el poate transforma logicul in ilogic si absurdul in posibil, el poate ar trebui sa poata face numarul 5 sa fie egal cu 1. Cum? Modificand intregul set de axiome pe care le-a creat, modificand programu lrealitatii.
Iar atunci cinci mere plus cinci mere ar face doua mere. Este aacest lucru imposibil pentru o entitate ce este mai presus de imposibilitate?

Stii ce consider eu amuzant? Modul in care afirmatia unor tarani, o afirmatie ce are un fundament cat se poate de superficial se transforma in ochii savantior intr-un izvor de intelepciune. Taranii aceia,cand au vazut ca ploua si au inventat un omulet magic,pe care ulterior l-au numit Zeu, nu s-au gandit la rationamente matematice prea complexe. Ei au spus: "Zeul asta e cel mai tare. Deci este foarte mare. {Mai tarziu au venit cativa eruditi si l-au transformat pe "Foarte mare" in "infinit} Si zeul asta al meu este foarte bun si iubitor si el mereu trebuie sa fie langa mine sa ma vada si sa ma ajute,deci ii piste tot zeul meu." {Mai tarziu au venit alti invatati si au inlocuit acel "piste tot" cu "omniprezent" sau "ubicuu"}
Si uite asa,afirmatia prosteasca si extrem de superficiala a taranului incult a devenit:
"Dumnezeu este infinit si omniprezent." O afirmatie ce pare mult mai profunda si misterioasa.
SI dupa aceste lucruri au venit filosofi si matematicieni care au aplicat logica,matematica,fizica si multe alte stiinte acestor idei tembele,reformulate intr-un mod mai profund. Rezultatul a fost spectaculos,sute de paradoxuri,de sofisme, de nedeterminari, toate de o complexistate ridicata. Si de la ce a pornit totul? De la slabiciunea unora, atat intelectuala cat si trupeasca, de la asta a pornit.
Asa se intampla sabine cand cauti logica in gandirea prostului, ai impresia ca ineptiile sale sunt o cale spre intelepciunea suprema.

Tot ceea ce ai spus tu se aplica doar plecand de la premisa ca "god do exist"
in caz contrar, nu e nici paradox, nici sofism;
e o afirmatie nefondata, lipsita de sens

Asta cu 5=1 nu tine de logica, tine de matematica. Problema cu matematica este ca e ceva abstract, si oricine poate sa isi defineasca matematica lui unde 5=1. Nu trebuie sa fi dumnezeu ca sa faci asta. Dar daca vrei ca matematica aia sa fie consistenta cu realitatea noastra, nu stiu daca este posibil sa faci, pe bune, ca 5 = 1. Adica 5 mere = 1 mar. Si cand zic pe bune, nu ma refer la trucuri cum fac magicienii.

Acum este posibil ca dumnezeu chiar sa poata sa faca 5 mere sa fie egale cu un mar, in realitatea lui. Dar pentru noi, care suntem definiti in aceasta realitate, nu ar avea sens, pentru ca nu am putea intelege.

Matematica nu este abstracta, aceasta este o parere eronata pe care o are majoritatea lumii. Ea pleaca de la niste axiome empirice, si le dezvolta. Empiricul nu este abstract.
In definitiv 90% din matematica este adunare. Scaderea este adunare. 3+(-2), inmultirea este adunare, aduni un numar de un anumit numar de ori ( 3x4=3+3+3+3 ), ridicarea la putere este inmultire, deci tot adunare, etc.
Aproape intreaga matematica se bazeaza pe aceasta operatie, adunarea.
Iar adunarea nu este deloc un subiect abstract, ci unul cu care interactionam zi de zi. Cum poate fi abstract empiricul, cum poate fi abstracta matematica cand ea porneste de la empiric?

Premisa rezulta din intrebare, logica de bun simt ne spune care este premisa.
"Poate x sa faca y?" CAnd intreb asta, evident plec de la premisa ca x exista. Asta spune logica elementara. Nu este nevoie sa specificam de fiecare data toate premisele ca pentru copiii de gradinita atunci cand se presupune ca discutam cu niste oameni cat de cat mauturi.

Nu prea le am cu fizica(ma mai stii, tipul cu atomii ), dar Dumnezeu poate si sa ridice si sa nu ridice acel bolovan. Daca vrea il poate ridica si sa-l dea de toti peretii. Daca vrea poate sa faca sa nu-l poata ridica. Uite un mic exemplu:vrei sa ridici o haltera de 20 kg. Cu ambele maini poti, dar cu una singura nu esti capabil.Asadar,esti capabil si sa ridici haltera, dar si sa n-o ridici? Eu cred ca da.

Nu toata matematica se bazeaza pe lucruri empirice. Aritmetica da, algebra da. Dar faze de genul numere imaginare, limite, etc. sunt destul de abstracte si nu prea isi au locul in viata de zi cu zi. Numerele imaginare nici amcar nu exista in natura. De fapt, nici numerele negative nu exista in natura.

"Nu toata matematica se bazeaza pe lucruri empirice."
Pai si atunci ce? Vrei sa spui ca sunt scoasse din burta?
"Dar faze de genul numere imaginare..."
Pai "fazele" astea sunt tot deduse prin prelucrarea unor axiome empirice,asa ca tot de la lumea reala pornesc.
In adevar, numerele reale sunt inventii, dar aceste inventii pornesc de la lucruri empirice.
Cat despre numerele negative, ele exista in natura, dar nu ca numere. Oricum, in natura nu exista numere, ci multimi de lucruri carora noi le asociem anumite lumere.
Dar in natura poti avea 5 mere. Si poti din aceste mere sa iei doua mere.
In limbaj matematic 5-2. Daca-l luam pe -2 separat el ar reprezenta absenta a doua mere din multime.
Absenta ce poate exista. Deci tot de la o baza empirica pleaca si aceste lucruri.

Nu neg faptul ca matematica a pornit de la lucruri empirice, dar multe din ramurile matematicii trec prin multe nivele de abstractie. Numerele imaginare, de exemplu, au doua nivele de abstractie. Intai cu radicalul (care este ceva 'semi empiric'), si cu numere negative. Si rezultatul este ceva total ne empiric, pentru ca oricat te-ai stradui, nu poti sa zici: "Ana are 5*radical din -1 mere, iar sora ei, Maria, ii mai da 2* radical din -1 mere. Cate mere va avea Ana in total?"

De fapt, nu poti sa ai o problema logica de genul: "Ana are 3 mere, fratele ei ii fura 4 mere, cate mere va mai avea Ana"? Nu exista conceptul natural de -1 mar.

"De fapt, nu poti sa ai o problema logica de genul: "Ana are 3 mere, fratele ei ii fura 4 mere, cate mere va mai avea Ana"? Nu exista conceptul natural de -1 mar."

Esti sigur?
Eu spun ca se poate, insa putin modificata, de pilda:
"Ana are are un numar infinit de mere dintre care doar trei disponibile(adica le poate da fara sa le mai ceara inapoi), fratele ei ii fura patru, cate mere trebuie sa-i mai inapoieze? R:1."
In definitiv asa trebuie pusa problema, caci si matematica lucreaza cu multimea Z, care este una de numere ce tinde la minus infinit si plus infinit, din aceasta cauza matematica are logica, exemplul tau nu.
Exemplul tau, in limbaj matematic, s-ar limita la o multime ce cuprinde doar elementele de la unu pana la trebuie din multimea numerelor naturale fara zero (N stelat) si fara multimea Z. Si atunci si in matematica nu ar mai fi 3-4=-1,caci nu esti in Z, ci in N.
Trebuie sa stii sa raportezi la matematica viata reala cu exemple compatibile.

Bineinteles ca se poate, dar ce voiam eu sa zic este ca in formula asta nu e ceva empiric. Deja cand adaugi concepte gen infinit, dat inapoi mai tarziu, etc. lucrezi cu concepte abstracte, nu?

Intrebarea este daca un lucru ce porneste de la empiric poate deveni abstract.
Radicalul, spre exemplu, are baze empirice, caci el, cel de ordinul 2, reprezinta numarul ridicat la puterea 1/2. Impartirea 1/2 este un lucru empiric, ridicarea la putere reprezinta inmultirea unui numar de un anumit numar de ori, inmultirea unui numar presupune adunarea unui numar de un anumit numar de ori, iar adunarea este tot un concept empiric. In concluzie radicalul are la baza doua concepte empirice.

Nu am negat niciodata ca un lucru care porneste de la empiric poate deveni abstract. Nici nu prea cred ca exista lucruri abstracte care nu au la baza ceva empiric (sau ma rog, 'bunicul' lor a fost ceva empiric).

Nu te supara ca te intreb. tu te gandesti mult la intrebarile astea?
infinit nu este o valoare exacta si nu este un numar.
Greutatea este o forta si poate fi masurata EXACT (masa * acceleratia gravitationala). deci nu poti spune ca un corp are greutatea de un infinit de newtoni, deoarece orice corp are o masa si masa unui corp este limitata nu poate fi infinita
universul este infinit poentru ca se extinde tot timpul.
sa presupui ca un corp ar avea greutatea de un infinit de newtoni ar insemna sa fie un corp in continua crestere (ca universul)

presupunem ca acuma dumnezeu ar opri timpul. in acest moment greutatea bolovanului ar fi limitata.

nu nu ai idee despre ce vorbesti si ceea ce inseamna termenul de infinit.
la tine exista infinit +1?