Poate exista o etica absoluta in lipsa unei divinitati absolute?
Si daca nu exista o etica absoluta, atunci exista doar legile create de noi,iar acestea sunt foarte schimbatoare, drept care sa fac un lucru acum 500 de ani era perfect etic iar acum nu.
Iar muabilitatea legilor este dovada principala a faptului ca etica, daca este de natura umana, este ca si inexistenta.
Iar daca moralitatea nu ma mai impiedica sa comit o crima ramane doar frica de justitie, frica ce poate fi usor invinsa.
Ce s-ar intampla daca s-ar afla ca nu exista un Dumnezeu absolut?
Ordonare:
Cronologică
Divinitate absolută? Unde, cine? Absolută nu, în fiecare caz strict subiectivă, obiective ar fi maxim ideologiile unei doctrine anume, dar și alea sunt răstălmăcite și interpretate subiectiv; vorbind de practică. Singura "etică absolută" reală ține de libertate. Ești liber să faci orice atâta timp cât nu îl afectează pe altul; dacă totuși îl afectează, are dreptul să se "răzbune". Dar majoritatea oamenilor sunt niște idioți care în special nu știu să respecte, care fără reguli scrise ar începe să se măcelărească între ei (atât de idioți încât n-ar fi în stare să treacă de "frica de justiție", partea bună că-s idioți).
Răspunde
Unul dintre motivele pentru care dumnezeu trebuie inventat.
Exista moralitate si fara el, insa unii sunt imuni la ea 
, sau poate ar fi alte legi, fara dumnezeu viata n-ar fi sacra, asa ca poate ar exista pedeapsa cu moartea, in timp dispar "raufacatorii", ori n-o sa existe, din teama.
Cineva întrebase la un moment dat: dacă D-zeu ar decreta într-o zi că e moral să omori, ar deveni moral acest lucru?
Evident, nu ar deveni moral, deci nu decide D-zeu ce e bine și ce e rău.
Corect, argumentul e clasic (ba chiar antic).
http://en.wikipedia.org/wiki/Euthyphro_dilemma
http://en.wikipedia.org/wiki/Divine_command_theory#Objections
Stanley Rosen considera ca nihilistii sunt cei care cred ca nu exista valori morale absolute, dar cred ca numai valorile morale absolute sunt demne de pus in practica. Ca moralitatea relativa ar avea si ea vreo valoare nu prea le trece prin cap. Conform luI Zuckert si Zuckert, exponentul perfect al nihilismului este Ted Bundy, un ucigas in serie care a fost condamnat la pedeapsa capitala si executat. Bundy se apara cu ideea ridicola ca din moment ce etica este relativa si subiectiva, judecatorul nu-l va putea condamna, deoarece crimele sale nu erau in mod obiectiv "bune" sau "rele".
Nu exista nimic absolut pentru ca insasi Universul e intr-o continua transformare si, cum noi facem parte din el si ne supunem acelorasi legi fizice, nu facem exceptie. Etica se modifica in functie de evolutia societatii si, implicit moralitatea. Dumnezeul crestin a fost nevoit sa schimbe etica spirituala prin Noul Testament, din cauza ca societatea s-a schimbat, a evoluat, inlaturind in felul acesta eventualitatea unei etici absolute. Cu siguranta ca in absenta unui Dumnezeu, societatea continua sa se ghideze dupa norme, dupa o etica si reguli morale necesare convietuirii si progresului. Vezi tu, diferenta dintre moralitate si lege, etica si norma e mica, aproape ca se confunda de cele mai multe ori.
Daca nu exista o etica absoluta si neschimbatoare in timp si spatiu atunci nu exista etica. "Etica se modifica in functie de evolutia societatii..." Iar evolutia societatii nu are o limita, evoluam mereu, cea ce inseamna ca si etica se va modifica mereu si acesta este motivul pentru care etica nu exista. Peste 100 de ani lucrurile care nu sunt morale acum pot deveni morale, iar peste 1000 de ani se poate reveni iar la regulile de acum, etc. Si daca este asa, cine imi spune ca nu am voie sa ucid? Etica, justitia, cine? Justitia care peste 100 de ani imi va spune poate ca e bine sa ucid, etica care poate va face si ea asta? Daca etica nu este absoluta nu ma impiedica nimeni sa o schimb, sa o modific. Nu este moral sa ucizi.
Cine spune asta? Un om, eventual mai multi.
Dar tot un om poate spune ca e bine sa ucizi, eventual mai multi.
Si atunci ce facem, ne uitam sa vedem care are argumente mai bune?
Cel ce spune ca e normal sa ucizi are ca argument chiar natura in timp ce omonentul lui are doar niste idei. Deci cine castiga?
Diversitatea cistiga, ea obliga modificarea unei etici, evolutia care, tot in urma diversitatii rezulta. Moralitatea e o etica, legile penale, administrative, la scoala, la serviciu, etc. Toate sint o etica; de ce trebuie sa existe una universala, absoluta cind sintem o diversitate in continua transformare?
Daca o etica nu este stabila atunci nu mai este etica.
Sau cum, putem spune ca in Evul Mediu intunecat era mai etic sa ucizi decat este acum? Are sens constructia aceasta?
Tot fiinte umane populau si atunci planeta, asa ca de ce era mai etic sa ucizi o fiinta umana atunci decat acum? Raspunsul este urmatorul: Pentru ca oamenii aveau o mentalitate diferita atunci. Si daca etica se rezuma la mentalitatea umana, mentalitate ce este subiectiva, cum poate ea exista?
EU nu vorbesc de mine.
Nu este corect sa fi obligat sa "respecti" consecintele din moment ce si consecintele, asemeni regulilor, se modifica constant, iar acum 100 de ani anumite lucruri erau pedepsite mai putin drastic decat in prezent si viceversa. De ce consecintele de acum sunt mai corecte decat cele de acum 100 de ani, sau mai corecte decat cele ce vor urma?
Pai asta e, evoluam. Asta inseamna ca noi suntem acum cu 100 de ani mai involuati fata de oamenii care vor trai peste 100 de ani. Ce face aceste reguli mai bune decat cele care vor veni peste 100 de ani?
De ce sa respect regulile si consecintele de acum cand este posibil ca peste 100 de ani sa se schimbe total si sa apara alte reguli si alte consecinte?
Este gresit sa ucizi. Gresit in comparatie cu ce? Evident, societatea umana are la baza niste principii morale, care au fost introduse in legi. Problema ramane sa aflam care este sursa acestor principii morale.
-
anonim_4396 întreabă:
10 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
