Probabilitatea joaca un mare rol in lumea noastra; incepand cu nasterea fiecaruia din noi. Probabilitatea sa se uneasca exact acele celule din care urma sa se nasca individul X a fost una extrem de mica: unu la multe miliarde. Deci, noi toti care suntem acum puteam sa nu fim; sa fi fost altii in locul nostru. Ce putem spune despre aparitia vietii? Probabilitatea de a se intani exact acele elemente si exact in ordinea care trebuia a fost de asemenea extrem de mica. Nu a fost zero, dar aproape. Probabilitatea ca in univers sa se gaseasca o planeta atat de completa precum Pamantul (cu apa din belsug, cu aer, cu pamant fertil, cu seminte din care sa poata creste ceva si multe altele) a fost si ea extrem de mica. Si, bineinteles, ajungem la inceputul inceputului, la nasterea universului. Si aici se poate vorbi tot de o probabilitate la fel de mica, de a se intruni exact acele conditii care erau necesare. Pe de alta parte, probabilitatea ca individul X si oricare din noi sa moara este foarte mare, este suta la suta. Cum asa? De la o extrema la alta? De la niste probabilitati aproape de zero la una suta la suta? Si asta in defavoarea noastra. Nu era mai bine invers? Sa fi fost sigura existenta fiecaruia din noi si probabilitatea de a muri sa fi fost zero? Poate veti zice ca nu se putea, pentru ca suprapopulam pamantul. Dar s-ar fi gasit solutii: alte planete asemanatoare in univers, pe care sa le populam. Credeti ca se vor reorganiza vreodata conditiile, astfel incat probabilitatea noastra de a muri sa fie si ea extrem de mica, poate chiar zero?

Universul este infinit asa ca probabilitatea sa existe un alt pamant nu este chiar asa de mica.
Tu pui moartea sub semnul probabilitatii, ceea ce e aiurea parerea mea. Din unirea unui spermatozoid cu un ovul, probabilitatea sa se nasca viata tinde spre 100%. Sansa ca spermatozoidul si ovului care te-au creat sa se uneasca tinde spre 0%. Asa e si cu moartea. Sansa sa mori in secunda asta tinde spre 0 dar sansa mori candva este de 100%. Asa este codata/creata lumea, nu cred ca vom ajunge in punctul in care sa sfidam creatia. Plus ca moartea e un proces cat se poate de natural. Moartea e o conditie a vietii.

Legile de functionare, ale vietii de pe Pamant sunt prea-perfect functionale ca sa fie intamplatoare.
Functiile vietii sunt de asa natura ca, devierile de la o directie pre-stabilita (impusa? ), asa zisa "libera vointa" sa fie si ele tinute intr-un cadru limitat.
Aceste observatii ma fac sa ma gandesc: nu cumva noi, pamantenii, suntem parte al unei experiente externe, majore, unde exista un scop: studierea comportamentului in diferite situatii?
Din nastere, genele (ADN-ul) parintilor contin o cantitate mare de informatii despre parintii si predecesorii lor, informatii in urma carora se "asambleaza", se va dezvolta si functiona nou-nascutul individ.

Tare imi aduce acest proces la functionarea calculatoarelor actuale, care sunt montate dupa niste reguli din componentele de baza, sunt inzestrate cu functii minime inca din fabricare (BIOS-ul), dupa care vor functiona cu ajutorul programelor instalate. Iar mediul si modul de utilizare va da rezultatele functionarii.
Mai putem face "paralelism" intre religii si sisteme de operare, programele instalate si invatarea indivizilor etc. etc.

Totul este RANDOM (aleatoriu).

Probabil.

Exact asa spune si dawkins in scopul vieti

"nu cred ca vom putea ajunge in punctual in care sa sfidam creatia" - Care creatie? Creatia suntem noi. Nu este cineva in spate care sa nu ne dea voie sa facem una sau alta. Nu noi transformam lumea? Nu noi am facut din comunism democratie? Nu noi transformam energia atomului in centrale? Nu ne punem bombe sub vesta si explodam in piete aglomerate? Nu facem transplanturi? Nu detinem secretul clonarii? Incet-incet vom putea face tot ceea ce vrem.

La prima apariție a omului pe Pământ, el abia știa ce e aia roata deci cum îți imaginezi tu că ajungea pe alte planete? Și acum suntem foarte mulți, dapoi dacă era cum zici tu și să luăm în considerare că încă mai avem mult până să populăm alte planete că de abia ajungem pe Marte. Deci în ritmul ăsta nu aveam de ales decât să ucidem forțat din populație, cred eu, ceea ce nu era deloc etic. E foarte bine așa. Orice sistem existent cunoaște o evoluție care se modifică pe baza caracteristicilor pe care le are și pe baza caracteristicilor sistemelor ce îl influențează. E cum te-ai întreba de ce oul nu e pătrat. Legile naturii așa sunt ele, nu ne putem întreba de ce sunt așa. Tot ce știm noi e că sunt așa. Suntem departe de adevăr.
Eu cred că e ușor să ții un corp sau să îl faci nemuritor. Problema e cu îmbătrânirea creierului și moartea neuronilor. Creierul uman e cel mai complex organ terestru și mai avem încă destule de aflat despre el. Nu zic că e imposibil pe viitor însă problema legată de suprapopulare va continua căci e extrem de greu să colonizezi alte planete. O soluție ar fi să ne bage conștiința într-un computer, sau să ne conecteze creierele acolo și noi, majoritatea, să trăim într-o imensă lume online. Însă în ce măsură poate funcționa creierul și fără celelalte organe? Eu zic că cu puține descoperiri în plus e posibil. Am văzut de curând un experiment făcut cu un cap de câine, de către sovietici, în capul câinelui fiind conectate niște tuburi în care în transporta sânge. Nu știu cât de real e experimentul însă ceea ce reieșea din el e că câinele avea simțul auzului, tactil. A putut fi ținut așa doar o oră.

Interesant experimentul cu capul de caine! Nu stim ce descoperiri vor mai avea loc in viitor. Ar fi bine sa se gaseasca o solutie pentru nemurire. Nu-mi convine deloc sa stiu ca dupa saptezeci/optzeci de ani lumea continua fara mine. Hai daca ar fi fara altul, dar fara mine? Eu care de la 1848 dai si lupta si iar lupta si dai