Procesele care au loc în natură se desfăşoară lent şi fără zgomot; fără sunet care să poată fi auzit.Te poţi concentra oricât asupra unui fir de iarbă şi n-ai să-l poţi vedea şi nici să-l poţi auzi cum creşte. Dar revii peste câteva zile şi constaţi că s-a mai ridicat de la pământ. Luna nu se mişcă pe cer în grabă mare, ci, vorba lui Coşbuc, se înalţă încet-încet/ gânditoare, ca o frunte de poet. O vezi apărând la orizont şi îţi pare nemişcată, dar după ceva vreme o observi deasupra capului. Şi totul într-o linişte perfectă. Noaptea nu pune capăt instantaneu zilei, ci există acel timp liniştit al înserării, timp în care omul poate să îşi încheie ultimele lucrări de pe afară. În fine, anotimpurile nu se succed nici ele în mod brusc, ci treptat-treptat, după acelaşi model după care noaptea îi urmează zilei. Poetul s-a exprimat frumos când a spus că "totu-i vis şi armonie".
Prin contrast, uitaţi-vă la lumea noastră agitată şi zgomotoasă. Cât stres, câtă zdroabă; câtă bârfă, câtă ceartă; nu numai in parlamente, dar şi prin casele noastre. Pe străzi şi pe şosele maşinile aleargă care mai de care, să ajungă. Pe deasupra capetellor avioanele îşi turază motoarele. Rachetele balistice sunt şi ele pregătite să ajungă, doar printr-o apăsare de buton, cât mai repede la vecini; la cei de aproape, dar şi la cei mai de departe. Viaţa însăşi este pentru fiecare din noi o agitaţie continuă, începând de la primii ani de scoală; sau poate chiar mai devreme; până închidem ochii.
Nu ştiu ce întrebare să pun 
ca să nu mă îndepărtez de acest tablou, pe care tocmai am încercat să-l schiţez. Mă puteţi ajuta cu o întrebare potrivită? Sau, dacă nu, atunci poate comentaţi ceva plecând de la cele scrise mai sus.
ca să nu mă îndepărtez de acest tablou, pe care tocmai am încercat să-l schiţez. Mă puteţi ajuta cu o întrebare potrivită? Sau, dacă nu, atunci poate comentaţi ceva plecând de la cele scrise mai sus. 
Cred că am reușit să redefinim liniștea, ne-am adaptat la condițiile actuale de mediu unde multe dintre aceste zgomote nu sunt mai mult decât zgomote de fond sau altfel spus e noua noastră liniște. Cred că în situația asta poți să te întrebi cât de rapid poate omul să se adapteze cu liniștea naturală a lumii și dacă nu cumva pentru om în momentul de față acea liniște reprezintă în sine tot un zgomot. Zgomotul în sine e o perturbație. Un sistem se stabilizează în anumite condiții. Având aceste continue zgomote de fond în mediul în care trăim este clar o caracteristică a mediului (nu mai e ceva imprevizibil, ceva ce în mod obișnuit nu ar trebui să fie acolo, nu mai e zgomot în adevăratul sens). Dacă scoți această caracteristică cred că aduci perturbații sistemului actual deoarece el deja s-a stabilizat în condițiile actuale de mediu. Câți oameni ar mai sta în întuneric ascultând liniștea nopții sau câți oameni ar mai sta într-o pădure fără să pună o manea, ascultând sunetul frunzelor mișcate de vânt? Pentru mulți dintre noi această liniște a devenit un zgomot.
Răspunde
Răspunde 
Ordonare:
După relevanţă
Noi oamenii sarim etape pentru a vedea finalul mai repede. Iar la final vrem etapele inapoi, dar sa treaca timpul cat mai incet
Răspunde
Sfatul parintelui Arsenie Boca pentru romani : trebuie sa fie mai apropiati de natura si de Dumnezeu, sa se opreasca din alergat si agitatie si sa contemple natura.
Bine, ăla e sfatul lui. Al tău care e?
Da, 8 ore pe zi trebuie să alergi să câștigi de mâncare. Lui Boca îi dădeau alții, așa că îi era ușor si să contemple și să dea sfaturi.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
