Pt.ateii cu "diploma". Voi excludeti total existenta unui Creator, va inteleg deoarece si eu am fost ca si voi.Cum va explicati voi moartea si de ce trebuie sa murim(unii mor din copilarie, altii tineri)?

Suntem masinarii biologice se mai si strica (mor)!
Nu mori pentru o cauza, mori dintr-o cauza!
Si nu poti pune intrebarea de ce, e ca si viata, fara folos!

Richard Dawkins, recunoaste ca NU STIE cum a aparut prima celula

http://www.youtube.com/watch#! playnext=1&playnext_from=TL&videos=xzmvLLaFtTc&v=54IWFk2s8UI

Stai asa, ca nu pricep!
In conceptia mea ateista, eretica, moartea este doar ultima faza a evolutiei oricarui organism viu. Suntem ca niste masinarii, numai ca piesele de schimb nu se gasesc chiar pe toate drumurile. Uzura sau accidentele pot provoca -mai devreme sau mai tarziu- moartea.
Tu vrei sa spui ca Dumnezeu ala atotputernic, dupa ce s-a dat de ceasul mortii sa ne creeze (dupa cum sustii TU), vine si ne da cu bata-n cap sa ne omoare?
Asta suna ca si cum tu ai construi o casa, ai utila-o din pivnita pana in pod cu singurul scop de a pune buldozerul pe ea in clipa in care e gata.

In primul rand nu pricep ce are moartea cu un creator
doar pentru ca sa spunem ca ar exista un creator moartea este tot moarte
de ce trebuie sa murim?
pai nu stiu daca te-ai uitat in natura recent dar vietuitoarele de toate formele si marimile se nasc si mor la tot pasul
este ceva natural nu crezi?

Oamenii mor pentru ca organele din corpul uman cedeaza din diverse motive (boli, accidente, dezastre naturale, etc).
intreb si eu care e legatura cu creatorul?

@ardnaxur 61, vezi ca 6 zice ca esti putin mai mult materialist(a)iar 1vorbeste de caracterul tau. Ex. tau cu casa este perfect, acum gandeste-te logic:-Pt.asta ai fost creat sa maninci sa dormi sa lucrezi apoi sa mori?!

Dupa logica mea in cazul existentei unui creator mi-as pune intrebarea asa: Cum pot explica moartea copiilor, persoanelor la o virsta frageda? In cazul ca copiii care mor se duc in Rai, tot nu pot sa-mi explic durerea ce o suporta parinti si rudele la pierderea persoanelor dragi. De ce nu ne bucuram cind moare o persoana pe care o iubim, ca doar se duce in Rai?

Gresit! 6 e cifra zecilor si 1 e cea a unitatilor.
Si nu am fost creata, ci nascuta, ca orice om.
In orice caz, am impresia ca tu ti-ai format o parere gresita despre oameni in general si despre atei in special.
Sa stii ca pe mine, personal, nu ma deranjeaza credinta nimanui. Cu conditia sa nu incerce sa mi-o impuna si mie. Parerea me e ca, ar fi de bun simt ca fiecare sa-si tina credinta pentru el, nu s-o afiseze pe unde poate. Credinta, ca si sexul, se practica in intimitate.
Cred ca cei care fac parada de credinta lor disperand lumea cu intrebari "adanci" sunt ori foarte nesiguri de credinta lor, ori farisei.
Toate religiile vorbesc despre toleranta. La capitolul asta, ar trebui sa intre si toleranta pentru cei care aleg sa creada in altceva.
Din pacate, de-a lungul istoriei, mai multe razboaie au fost provocate de "credinciosi" decat de atei. QED!

Mai baiat traian, oare de ce numai traim opt sute si ceva de ani cum este scris in vechiul testament? oare de ce Dumnezeul evreilor, cel iubitor de oameni, ne invata sa blestema, sa omorim, de ce atunci cind gresim el ne pedepseste in loc sa ne spun ca nu asa se face sau daca vede ca suntem gata sa savirsim un pacat nu ne trimite un ingere sa ne indemne spre bine? poate ca dumnezeul tau este baiatul timplarului dar sa stii ca fiecare dintre noi are un Dumnezeu in inima nu neaparat cel impus de biblie care daca vede ca lumea greseste baga cutremure la greu si inundatii peste inundatii, vezi frate am gresit si asa ne-a aratat puterea Dumnezeu, daca respecti unele reguli ale naturii traiesti nu mori de tinar, tu ai vrea sa imparatim lumea? crezi ca nu ar traii oameni mult mai mult daca oamenii de stiinta nu si-ar fi dat seama ca unde-s doi puterea creste dar este treaba amestecata si pute a rahat? nu stiu daca intelegi ce am vrut sa zic, si ca sa zic o vorba din cartea ta de povesti nemuritoare, nici drracul nu crede in Dumnezeu, dar la auzul numelui se infioara, sa ca lasa- ne pe noi ateii cu Dumnezeii nostri si muta-te in palestina

Sunt foarte multe cauze care aduc moartea în viaţa noastră. Nu sunt ateistă, cred în Creator, dar uneori moartea apare în viaţa noastră datorită alegerilor pe care le facem...

Iti recomand sa citesti nuvela "Strainul misterios", de Mark Twain. Intr-un mod pur fantezist, acolo gasesti totusi explicatie la intrebarile tale.

@ardnaxur1961, eu respect pe orice om si nu fac diferente. Pina mai in urma cu 7 ani nici eu nu credeam in nimic.Eu pun aceste intrebari nu pentru. a jigni un om ci tocmai inversul, poate unul dintre voi se va intreba cu adevarat:-Care este rolul meu in acest univers?

Principiul antropic spune că noi vedem existenţa într-un mod personal, uman. Din acest motiv avem marea aroganţă de a ne considera centrul universului şi am inventat divinitatea care să ne justifice acţiunile, după chipul şi asemănarea noastră. Cu toate acestea materia din care suntem alcătuiţi se transformă şi la un moment dat "se stinge lumina". Este absolut necesar pentru a lăsa loc urmaşilor noştri mai bine evoluaţi de a se dezvolta. Astfel moartea face parte de fapt din viaţă. Probabil în momentul în care vom fi devenit atât de "perfecţi" să merităm vom trăi veşnic. Dar până atunci mai va! Cât despre momentul în care decedăm este de fapt măsura a cât de "perfecţi" suntem, şi acest lucru nu depinde strict doar de noi.
Oricum, culpa "greşelii primordiale" promovată de religii ce a dus la existenţa "morţii" este nu numai greşită, ci de-a dreptul imorală. Nu avem nici o vină că murim, şi mai ales nu avem nici o vină că trăim!

@Nea-Nicu, nu lungesc povestea-nu stiu daca esti parinte(tata)iar daca nu esti vei deveni, doresc sa te intreb un lucru:-Daca ai avea un copil si tot timpul ti-ar face probleme, Tu nu l-ai pedepsi? si apropo de Dracul nu il mai striga ca poate te va lua cu el, fi atent ce fel de afirmati faci in legatura cu TataL-Creator, eu iti doresc numai bine.

Mai baieti, dracul nu exista, dracul este o fiinta imaginara care ne antreneaza subconstientul negativ! Diabolus= om care reflecta fapte rele, demne de dispret! Exista un singur Dumnezeu, unul universal, Creatorul, atotputernic omnipotent, omniprezent, omniscient! Punct!

Vad pe aici pe unul altul ca se lafaie in iluzia ca un creator este incompatibil cu moartea celor "fragezi" sau cu suferinta celor care raman in urma lor.
Asta ar putea fi o problema pentru un crestin eventual, dar nicidecum pentru un ateu. De unde au ateii ideea ca suferinta ori moartea este rea? Faptul ca asa este imprimat in genele voastre nu va ajuta, la fel nu va ajuta nici faptul ca "simtiti".
Cu alte cuvinte, argumentul vostru este unul rational sau unul sentimental? Pentru ca din "simt ca asa este" nu poti infera in niciun fel ca "asa este rational"!
Nebanuite sunt caile sentimentelor.

Nu era mai bine de Eminescu care a spus"Nu credeam sa-nvat a muri vreodata"?

De ce trebuie sa mori...de ce nu ai muri?
Nu vad nici o legatura cu d-zeu.
Toate au un sfarsit, mori din cauza stilului de viata.
Cum explici faptul ca oamenii de acum cateva sute de ani traiau dublu fata de noi? Pt. ca noi avem un stil de viata mult mai daunator.
Poti muri din cauza bolilor, sau pur si simplu a "vechimii"; este asemenea cu un bec, care se arde; inima nu poate functiona la nesfarsit, deoarece pe parcursul timpului au intervenit "n" de factori daunatori.
In opinia mea, e pur si simplu stupid sa spui ca "dzeu asa a vrut sa fie" cand tu ai murit intr-un accident de masina din cauza ca ai condus beat.

Asta este ciclul vietii, te nasti-traiesti si mori. tu aici nu-ti dai sema ca pe lume nu exista numai crestini si atei. ceilalti care nu cred in dumnezeu ce rost mai au pe lume? tu cum iti explici moartea? eu niciodata nu mi-am pus intrebarea asta deoarece imi place sa-mi traiesc viata si nu cred ca ma voi duce undeva dupa moarte.

Unii mor din prostia lor accidente si asa mai departe iar alti ptc imbatranesc( imbatraneste celula lor si sufletul se desparte de corp ).
Si trebuie sa murim ptc : o data cu intrarea pacatului in lume a intrat si moartea.
Dar odata si odata va veni sfarsitul lumi cand Iisus se va intoarce pe pamant.
Asta am invatat la religie chiar saptamana trecuta ti-am spus doar ce am retinut si mai era.

@lolita, eu vad moartea ca o a doua nastere si nu imi este teama de ea, voi ateii va speriati de moarte.Fiecare om intreg la minte iubeste viata, dar asta nu depinde de noi-nu traim cit vrem noi.Cind se hotareste acolo"SUS"un simplu clik si esti gata, asta nu intelegeti voi ateii.

@syme
Raspunsul meu l-am formulat asa pentru ca intrebarea este pusa de un crestin si ca nu se explica omnibenevolenta creatorului
Prietene tu datorita credintei tale sari din realitate
Pai daca suferinta sau moartea nu este rea atunci crestinii de ce fug de ele sau de ce isi pling persoanele dragi cind mor?
Lamureste-ma daca tot sustii ca exista D-zeu tie ti se pare ceva normal ca mor copiii mici in cazul creatiei de catre un creator al nostru si a tot ce ne inconjoara si care este omnibenevolent?

@trainan, culmea este ca noua nu ne este frica de moarte deoarece nu ne este frica de nimic, voi sunteti cei care va rugati ca sa nu muriti sau sa ajungeti intr-n loc mai bun, cel mai bun loc este aici pe pamant alaturi de familie si nu in ceruri sau mai stiu eu unde.

Mih33,
Vii si ma intrebi de ce, daca suferinta si moartea nu este rea, crestinii fug de ele. Dar de ce ar trebui sa justific o pozitie pe care nici nu o sustin? Eu nu spun ca suferinta si moartea nu sunt rele, eu spun doar ca asemenea afirmatii, facute in context ateist sunt ori traznai arbitrare ori sentimente, dar nici intr-un caz nu sunt lucruri cu adevarat rele.
Existenta unui Dumnezeu bun nu este incompatibila cu existenta mortii si a suferintei in context crestin. Tocmai faptul de a nu exista moartea si suferinta ar fi incompatibila in context actual cu pozitia crestina. Pentru ca de fapt crestinismul afirma atat existenta unui Dumnezeu bun cat si existenta suferintei si mortii. In schimb daca spui ca un Dumnezeu bun nu este compatibil in mod rational cu existenta suferintei si a mortii, atunci astept sa-ti formulezi acest argument. Pentru ca exista o sumedenie de formulari, astept sa vad care este formularea ta pentru a-ti raspunde cat mai specific. Pentru ca intrebarea ta legata de normalitate are oricum un raspuns negativ. Nu este normal. Dar a nu fi normal nu implica faptul ca un Dumnezeu bun este incompatibil cu suferinta si moartea.
P. S. Mai sus am acceptat faptul ca moartea si suferinta este rea (pentru ca este adevarat), in pofida argumentului tau eronat. Ceva nu este calificat ca fiind rau pentru ca cineva fuge de acel ceva. Suferinta nu este rea pentru ca unii oameni fug de ea. Eventual oamenii fug de ea pentru ca este rea. Noi fugim si de bine de multe ori, chiar daca binele este bine. De multe ori oamenii fug de adevar, fug de onoare, de fidelitate, etc. Si totusi acestea nu sunt rele. De aceea criteriul "fugitului" nu este unul valid.
Ti-am oferit aceasta explicatie suplimentara pentru a-ti fi de ajutor in prezentarea argumentelor pe viitor.

@syme
Si de ce crezi ca suferinta si moartea nu este incompatibila cu divinitatea la care ii atribuim omniscienta, omniprezenta, omnibenevolenta, etc? Tot ce suntem si tot ce ne inconjoara este creat de El, deci noi suntem limitati sub logica creata de El. In cazul asta ajungem la ce a spus Epicur "Ori Dumnezeu vrea să elimine răul şi nu poate; sau poate, dar nu vrea; sau nu poate şi nu vrea. Dacă vrea dar nu poate, este neputincios. Dacă poate, dar nu vrea, este răuvoitor. Dar dacă Dumnezeu poate şi vrea să elimine răul, cum se face că există rău? Iar dacă nu poate şi nu vrea, de ce l-am numi "Dumnezeu"?"

@sy46

De unde ai scos-o pe asta ca oamenii de acum cateva sute de ani traiau dublu fata de noi? E chiar invers, speranta de viata a crescut foarte mult in secolulul 20, mai ales datorita antibioticelor.

@HepHap nu am "scos-o" eu.Nu vorbeam de sec. 19, 18, ci spuneam "cateva sute de ani", poate chiar mai mult.Atunci cand lumea din jur era cu totul diferita fata de ce este acum.
Cand am spus "sute", nu era vorba de 2 3; avand in vedere si ca un organism nu se schimba peste noapte, evolueaza si isi schimba directia in cateva sute bune de ani.
Eu consider ca acest gen de discutii a mai fost ""pus pe masa" de "n" ori, neajungandu-se in final la un numitor comun, deci nu le vad sensul.Domnule Traian, ateii sunt ateii, si au ajuns aici in urma unor constatari si a unei proprie ratiuni; credinciosii cred in dzeu, aceasta credinta fiind impusa de la varsta foarte frageda.
Nu consider ca mai sunt teme de dezbatut, atata timp cat "intelegti". Ateii au o alta perpesctiva fata de cei care cred intr-un duh suprem...Consider in acelasi timp si ca aceasta tema credinta- noncredinta ar trebui sa ramana totusi strict personala, fara sa se ajunga la divergente din acest motiv.

Mih33,
Un Dumnezeu omnipotent si omnibenevolent nu este deloc incompatibil cu raul in general ori cu suferinta in particular. Si iata cateva motive pentru care afirm acest lucru:
Odata, nu trebuie excluse alte caracteristici ale Dumnezeului despre care tu crezi ca ar fi incompatibil cu suferinta. Daca te eliberezi de orice idee de dreptate ori de justitie, atunci ai dreptate, pentru ca ramai cu doar cu omnipotenta si omnibenevolenta. Insa daca le accepti pe cele doua (omnipotenta si omnibenevolenta), nu ai de ce sa le elimini arbitrar pe celelalte doua (dreptatea si justitia). In acest sens, ceea ce nu ia in considerare Epicur este tocmai faptul ca Dumnezeu vrea si poate elimina raul insa s-ar putea sa aiba un motiv bun sa permita raul. Iar acest motiv poate foarte bine sa fie libertatea umana. Iar ideea de libertate este de neconceput fara posibilitatea consecintelor alegerilor si actiunilor. Si se pare ca omul a ales si actionat, iar consecintele actiunilor lui au fost cele pe care le vedem - moarte fizica si moarte spirituala (despre moartea spirituala nu ma astept sa fii de acord cu ea din pozitia de ateist, asa ca poti face abstractie de ea). Desigur, Dumnezeu putea face o lume in care libertatea nu exista si in care nu exista nici consecintele alegerilor. Insa nu a ales aceasta lume. Si nici nu cred ca ai putea argumenta ca o lume fara libertate si fara rau ar putea fi mai buna ca o lume in care exista libertate si rau (daca insa pretinzi ca poti, esti invitatul meu). Mai mult decat toate astea, daca Dumnezeu este omniscient, atunci a stiut faptul ca oamenii vor alege raul, a stiut de consecinta alegerilor lor (pe care chiar el a impus-o). Si a mai stiut un lucru, faptul isi va asuma responsabilitatea pentru intreaga suferinta si pentru intreg raul care a fost comis de la inceputul pana la sfarsitul universului. Astfel, a ales sa rascumpere intreaga lume din pacatul (si apoi consecintele pacatului) in care se afla. Toata povestea lui Hristos este legata de acest aspect. El spune ca a venit ca oamenii sa aiba viata, si sa o aiba din abundenta. Nu este vorba de oamenii care il cautau pe Dumnezeu, ci de Dumnezeul care a cautat oamenii. Si aceeasi libertate care a dus la moarte si suferinta, poate acum sa ne duca la viata si speranta. Acesta este singurul mod in care poate exista o lume in care oamenii il pot alege pe Dumnezeu (sau mai exact spus, pot alege sa il accepte pe Dumnezeu). Toate lumile in care nu exista libertate reala erau lumi in care nici nu puteam vorbi de alegerea de a-l accepta pe Dumnezeu. Este singura lume in care Dumnezeu nu este impus, ci oferit si putand fi acceptat ori respins. In aceasta consta toata suferinta noastra, si anume intr-o legatura stricta cu o libertate atat de mare incat poate produce si produce prejudicii.
In acelasi fel ai mai putea sa te intrebi cum poate fi compatibil un Dumnezeu iubitor si omnipotent cu existenta iadului. Insa in toate cazurile te opresti la un factor pe care nu poti sa-l eviti: libertatea umana.

Traian: Atunci mulţumesc de întrebări, eu mi-am găsit rostul în viaţă Oricum sunt destul de profunde întrebările tale.

@sy46

La 1700 speranta de viata, la nastere, in Europa de Vest si Centrala era de 25 de ani. Cu cate sute de ani inainte te duci tu si cine anume a calculat aceasta speranta de viata fanstastica? Pentru ca toate studiile demografice care studiaza evolutia omului si societatii din antichitate (!) spun altceva. Iti voi da surse. Cartea lui Helen King, Health in Antiquity, strange mai multe studii, finalizand o medie a sperantei de viata de 25-30 de ani. Pentru Evul Mediu poti incepe cu Ole Benedictow, "The Black Death", care traseaza si un tablou demografic al Europei din secolul 14-15. Acum cateva sute de ani, oamenii mureau frecvent din cauza infectiilor dentare, pneumonii netratate si dizenterie, situatii usor de evitat astazi. Singura "sursa" care spune ca oamenii traiau mult in trecut, este Biblia, dar ma gandesc ca nu la ea faceai tu referire.