Putem avea libertate si siguranta in acelasi timp? Daca da, atunci cum? Daca nu, atunci de ce?

Normal că putem. Dacă libertatea ta nu stânjenește și nu limitează în nici-un fel libertatea și drepturile la viață ale altora atunci e libertate în siguranță. O dată ce le încalci celorlalți dreptul la libertate le încalci și siguranța, de-aia avem legi.

Nu, fiindcă daca e prea multa libertate e și periculos în același timp. De ex imagineaza-ti sa nu existe legi, ei bine nu ar exista amenzi și închisoare, dar poți fi ucis oricând.
In exces multe lucruri sunt dăunătoare. Luam exemplul Coreei de Nord, acolo nu exista libertate, dar nici siguranță nu exista din cauza celor ce îl servesc pe kim, ar omorî cetățeni daca le-ar ordona.
Cel mai bine e sa fie un echilibru spun eu.
Tu ce crezi?

Si daca mori de foame, atunci ce siguranta ai pentru ziua de maine? Chiar daca nu incalci libertatea nimanui.

Eu mi-am tras niste concluzii, dar vreau sa le verific. Poate le-am gandit gresit, poate deloc. Ceea ce mi-ai spus tu este ca poti sa nu ai deloc libertate si siguranta, un lucru la care nu m-am gandit atat de mult.
Am pus intrebarea gandindu-ma si la faza in care cedezi informatiile tale personale, deci libertatea, cu justificarea de a opri niste atentate teroriste spre exemplu. A mai fost purtata discutia asta prin media, insa acum mi se pare ca cedam libertatea de bunavoie. D-asta am pus si intrebarea.

Dacă nu muncești e normal să mori de foame. Ai libertatea să muncești, să-ți procuri mâncarea dacă n-ai bani, nu trebuie neapărat să o cumperi din supermarket.

Si daca muncesti, atunci nu esti un sclav al muncii? Pare ca iti iei o obligatie, ca esti constrans in directia aia, chiar sa faci ceva impotriva naturii tale, ca poate nu-ti va placea sa faci acel lucru.

Ești constrâns de faptul că trebuie să trăiești, nu ești sclavul nimănui. Dacă nu ar exista foame, sete, dacă n-am avea nevoie de resurse ca să trăim atunci nu ar trebui nici să muncim. Crezi că cineva muncește să te întrețină pe tine dacă tu nu vrei să îți câștigi traiul doar că vrei tu să fii liber să faci ce vrei? Nu pentru că fiecare are libertatea să aleagă pentru ce muncește.

Deci, trebuie sa fim in permanenta sclavii muncii? Nu trebuie sa ne eliberam si noi odata si-odata de robia asta si sa facem ce vrem, ceea ce este in concordanta cu natura noastra, ceea ce ne place sa facem?
Cred ca cedand 40 ore din viata noastra pe saptamana pentru munca, altii si mai mult, cedezi din libertatea ta, din timpul tau. Da, primesti siguranta pentru ca muncesti, dar cedezi libertate. Deci, intrebarea ramane in picioare. Putem sau nu putem?

Nimeni nu te obligă să muncești, practic ai libertatea să mergi să trăiești în pădure, unde, vei vedea că va trebui să muncești chiar și mai mult să te întreții. Cedăm din libertate pentru că este alegerea noastră, nu pentru că suntem obligați, că atunci nu ar mai fi libertate.

Si daca stai in padure si ai libertate, atunci unde este siguranta? In dintii fiarelor? Reciteste intrebarea.

Siguranța ți-o asiguri prin muncă. Îți construiești o cabană solidă, unde să nu intre fiarele, construiești magazii unde să-ți ții proviziile, construiești arcuri, săgeți, să poți vâna, etc.

Pai, bine. Si gasesti libertate prin munca sau esti un sclav al muncii? Cand oamenii au inceput sa practice agricultura au devenit dependenti de grau, de unelte si de pamant. Deci?

Oamenii au fost mereu dependenți de muncă, ca orice animal. Înainte de agricultură era vânătoarea și culesul, tot o muncă. Cum ar trebui să trăiești dacă nu lupți să supraviețuiești, dacă nu îți faci rost de cele necesare pentru a trăi? Crezi că poți să trăiești fără nimic?

Nu stiu. Cam asta era intrebarea.

Da, dacă ești singur pe planetă, ca Micul Prinț. Sau într-o utopie.
Nu, pentru că libertatea și siguranța sunt niște lucruri destul de relative, mai ales libertatea. Pentru o femeie musulmană libertatea înseamnă să își poarte hijab-ul în public, pentru altul libertatea înseamnă legalizarea vânatului sau a marijuanei. Deci da, un individ în sine poate fi liber sau sigur sau poate ambele, dar ai zis "putem", la care răspunsul este nu. Pentru că libertatea mea nu e și ta, la fel și siguranța.

Definește libertatea. În funcție de definiție îți vei da singur răspunsul.

Pai de ce sa nu putem avea libertate si siguranta in acelasi timp? Daca sunt legi care sa faca asta, se poate.

Sa poti actiona fara constrangeri, fara ca actiunea ta sa depinda de ceva, cineva, fara retineri.
Mi-am dat raspunsul, dar vreau sa ascult si parerea altora.

Ok, atunci un individ, oricine, poate avea si libertate si siguranta in acelasi timp? Sau exista o balanta intre cele doua. Unii spuneau ca libertatea adevarata o gasesti in dragoste, dar eu nu cred, pentru ca dragostea inseamna posesie. Altii spuneau ca in razboi unde nu conteaza trecutul, iar viitorul este incert, astfel conteaza doar prezentul. In razboi nu mai conteaza siguranta pentru ca stii ca nu o ai. Tu ce zici de astea?

Da, un individ poate avea și libertate și siguranță în același timp, dacă definiția lui pentru libertate sau siguranță se suprapune cu realitatea în care trăiește și vice versa. Să spunem că pentru mine libertatea înseamnă să mă trezesc dimineața când vreau eu. Iar siguranța înseamnă să nu intre hoții peste mine în apartament. Ei bine dacă acest lucru se corelează cu realitatea, ceea ce e posibil, de ce nu? atunci sunt liber. Dar dacă păstrăm aceleași definiții, dar realitatea mea este că trebuie să mă trezesc zilnic la ora 6 și că am vecini periculoși, în acest caz eu nu sunt nici liber nici în siguranță din punctul meu de vedere. Dar pentru altul libertatea înseamnă să-și poate spune opinia, iar siguranța înseamnă acoperișul deasupra capului. Pentru acesta trezitul la ora 6 și vecinii periculoși nu-i periclitează libertatea sau siguranța, deoarece aceste lucruri pentru el înseamnă altceva. Și tot așa.

Este adevărat că libertatea adevărată o găsești în dragoste(adevărată). Dar e adevărat și ce zici tu, că "dragostea" în forma ei cea mai des întâlnită este posesie. Nu înseamnă că ăsta e idealul totuși. Dragostea ideală este eliberatoare, instinctivă, ușurează sufletul. Dar e rară. Aproape utopie.

Cât despre război. Ba contează trecutul, contează foarte mult. Trecutul este în fond singurul lucru care a declanșat războiul, iar trecut dictează prezentul fiecărei țări. Viitorul este incert, dar nu înseamnă că nu te gândești la el. În fond viitorul oricui și oricând este incert. Deci e un truism. Cum adică nu contează siguranța pentru că știi că nu o ai. Poate știi. Dar speri. Și ții de ea cu dinții. Din nou, aici intervine din nou definiția. În război definiția siguranței devine mult diferită și mai indulgentă, adaptată la standarde.

Nu putem avea nici libertate, da păi şi siguranţă. Suntem închişi într-o carapace perisabilă, care, după un număr de ani, nu mai funcţionează şi ajunge aruncată la gunoi; dar cum ceilalţi iubesc curăţenia şi nu gunoiul, o bagă la doi metri sub pământ.

Acțiunea cuiva niciodată nu este haotică. Mereu va depinde de ceva anume. De exemplu până și funcțiile de genul random() de prin programare depind de valori ale unor variabile din anumite registre ale procesorului sau anumite valori neștiute de prin anumite memorii. Și totuși una e „fără rețineri" și alta e „fara ca actiunea ta sa depinda de ceva".

Cand suiera gloantele deasupra capului tau, mai conteaza viitorul sau trecutul in momentul ala? In momentul ala in care un proiectil venit de nicaieri te poate dobora, chiar mai conteaza restul?

Stiu, dar daca imi spui ca libertatea nu exista, ceea ce dintr-un anumit unghi este adevarat, atunci nu imi vei raspunde niciodata la intrebare cu un da sau un nu. Nu vrei sa imi satisfaci placerea.

Iti dadeam funda numai pentru cat de frumos ai spus-o .

Exact. Îmi pare rău. Poate ai dreptate, totuși. Trebuia să merg de la premisa cu „presupunem că există x, pentru care..." Voi vedea dacă am chef de rezolvat probleme de matematică și dacă găsesc o soluție. Uite că m-ai făcut să mă simt prost.

Uite, notez cu a libertatea lui x și cu b libertatea lui y. Practic astea sunt 2 funcții diferite, libertăți ce se manifestă diferit:
a=libertatea1(x);
b=libertatea2(y);
x și y sunt variabile de același tip. Că deh, oamenii sunt egali.
Mi-e greu să deduc ce fel de funcții sunt, dar probabil trebuie să le trasez graficul. Și mă întreb, dacă aș trasa acel grafic pentru ambele entități, cele două s-ar intersecta în vreun punct? Mergând așa nebuni spre infinit. Care ar fi șansa? Cum ar trebui să se comporte funcțiile? Mă doare capul. Dar dacă aș da cu moneda, aș spune că cel mai probabil e ca generând formele celor două funcții, graficele să se intersecteze. Nu sigur, dar foarte probabil. Ce se întâmplă în punctul, punctele de intersecție? Dacă vrem caracteristica unuia din grafice să fie cea că nu se intersectează cu graficul altei funcții, putem avea succes în cazul a două grafice, dar vorbim cred eu despre mai multe variabile. Dar de ce să nu se intersecteze? Pentru că libertatea ca x să facă ceva într-un punct de coordonate și libertatea ca y să facă ceva în același punct de coordonate ar trebui să fie o condiție de final, vorbind de funcții libertatek() (cu k. de la 1 la 8 miliarde, aproximativ) care se comportă diferit. Practic acolo e o altă funcție care le face pe cele două să depindă una de alta fix atunci când se intersectează. Și da, există funcția conviețuire() care dă totul peste cap în acel moment. Deci nu cred că ar ieși bine și de fapt rezolvăm o problemă de reducere la absurd. Cele două funcții nu pot exista în pace fiind parametrii altei funcții numite conviețuire() care are tot felul de restricții.

PS. Chiar de am aberat, era prea monoton să îți dau un răspuns obișnuit care să fie și cel dorit.

Nu-mi placi. Glumesc, ai fost amuzant intr-un fel. Au inteles raspunsul vreo 2 tocilari de pe cat. stiinta si filosofie. Cred ca le putem avea pe cele doua in acelasi timp, dar nu la modul absolut. Ai siguranta, dar nu ai libertate, cineva trebuie sa aiba grija de tine, deci tu devii dependent de acel cineva, ceva. Ai libertate, dar nu ai siguranta. Dar cum spunea cineva mai sus, poti sa nu ai niciuna dintre ele. Poti sa fii inchis intr-o cusca si torturat. Cam asa am gandit-o eu pe asta. Nu poti spune ca nu exista o diferenta intre toate aceste situatii in privinta libertatii, ma rog, a sentimentului de libertate.

Nu, pentru ca libertatea este un termen prea generalizat cand vine vorba de oameni, fiecare om considera libertatea in propriul fel fie ca e gresit sau nu.
Libertate si siguranta in acelasi timp inseamna o societate perfecta iar perfectiunea nu se poate atinge vreodata.

Aș spune foarte pe scurt că siguranța este modul în care cei care pretind că te protejează o fac în general de alți oameni care își manifestă așa zisa libertate. Deci practic ca să fii protejat, libertățile unora sunt anulate. Chiar de nu ar exista siguranță și toți ar avea sentimentul de libertate, aceste așa zise libertăți s-ar anula reciproc. Până și tu te poți abține să faci nu știu ce nebunii ca să te protejezi. Dar da, cum am spus, libertate nu ai într-adevăr și, de asemenea, nimeni nu îți poate garanta siguranța absolută. E nasol să depinzi de altcineva care nu îți va pune niciodată binele tău deasupra binelui lui. Însă dacă ne referim la sentimentul de libertate, acesta poate fi indus în unele cazuri. La acel fel de libertate m-am referit ulterior. Dacă întrebarea e pusă în contextul ultimelor vremuri, e un troc care pare avantajos pentru toți. În primul rând pentru conducători că te controlează mai mult și în al doilea rand pentru tine că nu mai ești atât de supus unor pericole existente sau nu. Deși trocul ăsta nu e venit din generozitate. E venit din dorința de control dintr-o parte și dorința de siguranță din cealaltă parte care se trage din instinctul de supraviețuire. E cel mai eficient de exploatat acesta. Îți dai seama cum ar fi totuși să te simți și protejat și liber chiar dacă nu ești? Până la urmă fiecare om are o realitate a lui care e subiectivă în multe aspecte și care dacă e manipulată eficient se poate scoate profit pe baza ei.