Putem avea libertate si siguranta in acelasi timp? Daca da, atunci cum? Daca nu, atunci de ce?
Ordonare:
După relevanţă
Nu putem avea nici libertate, da păi şi siguranţă. Suntem închişi într-o carapace perisabilă, care, după un număr de ani, nu mai funcţionează şi ajunge aruncată la gunoi; dar cum ceilalţi iubesc curăţenia şi nu gunoiul, o bagă la doi metri sub pământ.
Răspunde
.
Răspunde 
Pai de ce sa nu putem avea libertate si siguranta in acelasi timp? Daca sunt legi care sa faca asta, se poate.
Sa poti actiona fara constrangeri, fara ca actiunea ta sa depinda de ceva, cineva, fara retineri.
Mi-am dat raspunsul, dar vreau sa ascult si parerea altora.
Acțiunea cuiva niciodată nu este haotică. Mereu va depinde de ceva anume. De exemplu până și funcțiile de genul random() de prin programare depind de valori ale unor variabile din anumite registre ale procesorului sau anumite valori neștiute de prin anumite memorii. Și totuși una e „fără rețineri" și alta e „fara ca actiunea ta sa depinda de ceva".
Stiu, dar daca imi spui ca libertatea nu exista, ceea ce dintr-un anumit unghi este adevarat, atunci nu imi vei raspunde niciodata la intrebare cu un da sau un nu. Nu vrei sa imi satisfaci placerea. 
Exact. Îmi pare rău. Poate ai dreptate, totuși. Trebuia să merg de la premisa cu „presupunem că există x, pentru care..." Voi vedea dacă am chef de rezolvat probleme de matematică și dacă găsesc o soluție. Uite că m-ai făcut să mă simt prost.
Uite, notez cu a libertatea lui x și cu b libertatea lui y. Practic astea sunt 2 funcții diferite, libertăți ce se manifestă diferit:
a=libertatea1(x);
b=libertatea2(y);
x și y sunt variabile de același tip. Că deh, oamenii sunt egali.
Mi-e greu să deduc ce fel de funcții sunt, dar probabil trebuie să le trasez graficul. Și mă întreb, dacă aș trasa acel grafic pentru ambele entități, cele două s-ar intersecta în vreun punct? Mergând așa nebuni spre infinit. Care ar fi șansa? Cum ar trebui să se comporte funcțiile? Mă doare capul. Dar dacă aș da cu moneda, aș spune că cel mai probabil e ca generând formele celor două funcții, graficele să se intersecteze. Nu sigur, dar foarte probabil. Ce se întâmplă în punctul, punctele de intersecție? Dacă vrem caracteristica unuia din grafice să fie cea că nu se intersectează cu graficul altei funcții, putem avea succes în cazul a două grafice, dar vorbim cred eu despre mai multe variabile. Dar de ce să nu se intersecteze? Pentru că libertatea ca x să facă ceva într-un punct de coordonate și libertatea ca y să facă ceva în același punct de coordonate ar trebui să fie o condiție de final, vorbind de funcții libertatek() (cu k. de la 1 la 8 miliarde, aproximativ) care se comportă diferit. Practic acolo e o altă funcție care le face pe cele două să depindă una de alta fix atunci când se intersectează. Și da, există funcția conviețuire() care dă totul peste cap în acel moment. Deci nu cred că ar ieși bine și de fapt rezolvăm o problemă de reducere la absurd. Cele două funcții nu pot exista în pace fiind parametrii altei funcții numite conviețuire() care are tot felul de restricții.
PS. Chiar de am aberat, era prea monoton să îți dau un răspuns obișnuit care să fie și cel dorit.
Nu-mi placi. Glumesc, ai fost amuzant intr-un fel. Au inteles raspunsul vreo 2 tocilari de pe cat. stiinta si filosofie. Cred ca le putem avea pe cele doua in acelasi timp, dar nu la modul absolut. Ai siguranta, dar nu ai libertate, cineva trebuie sa aiba grija de tine, deci tu devii dependent de acel cineva, ceva. Ai libertate, dar nu ai siguranta. Dar cum spunea cineva mai sus, poti sa nu ai niciuna dintre ele. Poti sa fii inchis intr-o cusca si torturat. Cam asa am gandit-o eu pe asta. Nu poti spune ca nu exista o diferenta intre toate aceste situatii in privinta libertatii, ma rog, a sentimentului de libertate.
Aș spune foarte pe scurt că siguranța este modul în care cei care pretind că te protejează o fac în general de alți oameni care își manifestă așa zisa libertate. Deci practic ca să fii protejat, libertățile unora sunt anulate. Chiar de nu ar exista siguranță și toți ar avea sentimentul de libertate, aceste așa zise libertăți s-ar anula reciproc. Până și tu te poți abține să faci nu știu ce nebunii ca să te protejezi. Dar da, cum am spus, libertate nu ai într-adevăr și, de asemenea, nimeni nu îți poate garanta siguranța absolută. E nasol să depinzi de altcineva care nu îți va pune niciodată binele tău deasupra binelui lui. Însă dacă ne referim la sentimentul de libertate, acesta poate fi indus în unele cazuri. La acel fel de libertate m-am referit ulterior. Dacă întrebarea e pusă în contextul ultimelor vremuri, e un troc care pare avantajos pentru toți. În primul rând pentru conducători că te controlează mai mult și în al doilea rand pentru tine că nu mai ești atât de supus unor pericole existente sau nu. Deși trocul ăsta nu e venit din generozitate. E venit din dorința de control dintr-o parte și dorința de siguranță din cealaltă parte care se trage din instinctul de supraviețuire. E cel mai eficient de exploatat acesta. Îți dai seama cum ar fi totuși să te simți și protejat și liber chiar dacă nu ești? Până la urmă fiecare om are o realitate a lui care e subiectivă în multe aspecte și care dacă e manipulată eficient se poate scoate profit pe baza ei.
Sentimentul ar fi unul superb, mi-as trai viata la maxim cum s-ar zice. Ma mai gandeam, si am observat ca multi si-au pus intrebarea, pana unde se va ajunge cu cedarea libertatii, a drepturilor, in favoarea eficientei si sigurantei. Cautasem mai demult ce inseamna dataism, este un fel de ideologie, o filosofie in care cedezi viata privata in favoarea eficientei. Asa cum spuneai tu, este un troc pe care-l faci. Oare merita? Ma gandeasc ca trebuie sa existe o balanta, dar pana acum se pare ca pragmatismul a invins.
Nu trebuie să merite. Trebuie să crezi că merită. Am citit și văzut diferite variante sf. Însă dacă vom ajunge prea departe cu asta înseamnă că o mare parte din lume a acceptat lucrurile astea cu zâmbetul pe buze. Poate nici nu se va realiza nivelul scăzut de libertate. Sunt destui care și astăzi spun că simt că au libertate deplină și fac tot ceea ce doresc. Dacă libertatea e în cutia lor craniană, nu contează cum va fi realitatea. De aceea zic că s-ar putea vreodată să și trăim un astfel de scenariu utopic. Dacă cineva voia să ne ia libertatea prin forță era cum era prin nazism sau comunism. Însă nu s-au dovedit suficient de eficiente asemenea metode. Eu nu pot să spun ce merită și cât merită într-o lume atât de egoistă. Singurul mod în care poate merita ceva e prin schimbarea naturii umane, ceea ce nu văd cum s-ar întâmpla. Orice animal e egoist. Eram la mare și am văzut cum un pescăruș a prins un peștișor în cioc. Nu putea nici să îl înghită că a fost „fugărit" de un altul cu o agresivitate fantastică și cu o determinare de neclintit.
Liber esti sa faci ce vrei si sa iei orice decizie vrei tu dar sa stii ca in siguranta nu esti pentru ca oamenii si-au pierdut de tot incredera in stat si in politie, prin urmare nu te mai apara nimeni si nimeni nu iti va face dreptate.
Intr-o tara cu 18 milioane de oameni cum e Romania nimanui nu ii pasa de tine indinafara de familia ta (daca ai familie). In tarile cu o populatie mare un singur om nu inseamna nimic esti doar o furnica in fata sistemului si a tuturor.
Presedintele sta bine mersi in scaunul lui confortabil si nici macar nu stie ca noi existam doar daca ne cauta la un click distanta pe Facebook. Deci cam asa sta treaba in lumea in care traim noi acum sec XXI d.Hr.
Lumea in care traim noi e falsa, parsiva, mincinoasa si hoata. Singuri oameni care tin la tine cu adevarat sunt parinti tai (frati mai putin, acum depinde de om) insa de la altul strain nu ai sa vezi niciodata nimic, poate mistouri, jigniri si umilinte DA, dar un sfat sau o vorba buna niciodata.
Vor veni vremuri grele in care oamenii vor ajunge sa realizeze ca lumea in care traiesc e prost conceputa si ca sistemul e o mare bataie de joc la adresa oamenilor si a tuturor.
Apokales, tu stii cand vei fi cu adevarat liber? numai atunci cand vei fi mort, numai atunci vei fi cu adevarat liber pentru ca te vei elibera de toti si de toate. Gata cu sefii, gata cu sistemul de stat, gata cu rata la banca, gata cu minciunile si falsitatea oamenilor, GATA CU TOATE.
VIATA E DE RAHAT.
Daca nu sari cu banul nu te mai apara nimeni ori cine ai fi, e exact jungla curata. E exact ca la spital ai bani ma uit la tine si te salvez nu ai bani atunci ma fac ca nu te vad si te las sa mori pe patul de spital. Cam asa merg lucrurile in capitalism.
Ludovic Orban are paza bine platita care il insoteste mereu pentru ca e parlamentar dar pe tine cine te apara? nimeni.
Normal că putem. Dacă libertatea ta nu stânjenește și nu limitează în nici-un fel libertatea și drepturile la viață ale altora atunci e libertate în siguranță. O dată ce le încalci celorlalți dreptul la libertate le încalci și siguranța, de-aia avem legi.
Si daca mori de foame, atunci ce siguranta ai pentru ziua de maine? Chiar daca nu incalci libertatea nimanui.
Dacă nu muncești e normal să mori de foame. Ai libertatea să muncești, să-ți procuri mâncarea dacă n-ai bani, nu trebuie neapărat să o cumperi din supermarket.
Si daca muncesti, atunci nu esti un sclav al muncii? Pare ca iti iei o obligatie, ca esti constrans in directia aia, chiar sa faci ceva impotriva naturii tale, ca poate nu-ti va placea sa faci acel lucru.
Ești constrâns de faptul că trebuie să trăiești, nu ești sclavul nimănui. Dacă nu ar exista foame, sete, dacă n-am avea nevoie de resurse ca să trăim atunci nu ar trebui nici să muncim. Crezi că cineva muncește să te întrețină pe tine dacă tu nu vrei să îți câștigi traiul doar că vrei tu să fii liber să faci ce vrei? Nu pentru că fiecare are libertatea să aleagă pentru ce muncește.
Deci, trebuie sa fim in permanenta sclavii muncii? Nu trebuie sa ne eliberam si noi odata si-odata de robia asta si sa facem ce vrem, ceea ce este in concordanta cu natura noastra, ceea ce ne place sa facem?
Cred ca cedand 40 ore din viata noastra pe saptamana pentru munca, altii si mai mult, cedezi din libertatea ta, din timpul tau. Da, primesti siguranta pentru ca muncesti, dar cedezi libertate. Deci, intrebarea ramane in picioare. Putem sau nu putem?
Nimeni nu te obligă să muncești, practic ai libertatea să mergi să trăiești în pădure, unde, vei vedea că va trebui să muncești chiar și mai mult să te întreții. Cedăm din libertate pentru că este alegerea noastră, nu pentru că suntem obligați, că atunci nu ar mai fi libertate.
Si daca stai in padure si ai libertate, atunci unde este siguranta? In dintii fiarelor? Reciteste intrebarea.
Siguranța ți-o asiguri prin muncă. Îți construiești o cabană solidă, unde să nu intre fiarele, construiești magazii unde să-ți ții proviziile, construiești arcuri, săgeți, să poți vâna, etc.
Pai, bine. Si gasesti libertate prin munca sau esti un sclav al muncii? Cand oamenii au inceput sa practice agricultura au devenit dependenti de grau, de unelte si de pamant. Deci?
Oamenii au fost mereu dependenți de muncă, ca orice animal. Înainte de agricultură era vânătoarea și culesul, tot o muncă. Cum ar trebui să trăiești dacă nu lupți să supraviețuiești, dacă nu îți faci rost de cele necesare pentru a trăi? Crezi că poți să trăiești fără nimic?
Nu stiu. Cam asta era intrebarea.
Nu, fiindcă daca e prea multa libertate e și periculos în același timp. De ex imagineaza-ti sa nu existe legi, ei bine nu ar exista amenzi și închisoare, dar poți fi ucis oricând.
In exces multe lucruri sunt dăunătoare. Luam exemplul Coreei de Nord, acolo nu exista libertate, dar nici siguranță nu exista din cauza celor ce îl servesc pe kim, ar omorî cetățeni daca le-ar ordona.
Cel mai bine e sa fie un echilibru spun eu.
Tu ce crezi?
Eu mi-am tras niste concluzii, dar vreau sa le verific. Poate le-am gandit gresit, poate deloc. Ceea ce mi-ai spus tu este ca poti sa nu ai deloc libertate si siguranta, un lucru la care nu m-am gandit atat de mult.
Am pus intrebarea gandindu-ma si la faza in care cedezi informatiile tale personale, deci libertatea, cu justificarea de a opri niste atentate teroriste spre exemplu. A mai fost purtata discutia asta prin media, insa acum mi se pare ca cedam libertatea de bunavoie. D-asta am pus si intrebarea.
Nu, pentru ca libertatea este un termen prea generalizat cand vine vorba de oameni, fiecare om considera libertatea in propriul fel fie ca e gresit sau nu.
Libertate si siguranta in acelasi timp inseamna o societate perfecta iar perfectiunea nu se poate atinge vreodata.
Da, dacă ești singur pe planetă, ca Micul Prinț. Sau într-o utopie.
Nu, pentru că libertatea și siguranța sunt niște lucruri destul de relative, mai ales libertatea. Pentru o femeie musulmană libertatea înseamnă să își poarte hijab-ul în public, pentru altul libertatea înseamnă legalizarea vânatului sau a marijuanei. Deci da, un individ în sine poate fi liber sau sigur sau poate ambele, dar ai zis "putem", la care răspunsul este nu. Pentru că libertatea mea nu e și ta, la fel și siguranța.
Ok, atunci un individ, oricine, poate avea si libertate si siguranta in acelasi timp? Sau exista o balanta intre cele doua. Unii spuneau ca libertatea adevarata o gasesti in dragoste, dar eu nu cred, pentru ca dragostea inseamna posesie. Altii spuneau ca in razboi unde nu conteaza trecutul, iar viitorul este incert, astfel conteaza doar prezentul. In razboi nu mai conteaza siguranta pentru ca stii ca nu o ai. Tu ce zici de astea?
Da, un individ poate avea și libertate și siguranță în același timp, dacă definiția lui pentru libertate sau siguranță se suprapune cu realitatea în care trăiește și vice versa. Să spunem că pentru mine libertatea înseamnă să mă trezesc dimineața când vreau eu. Iar siguranța înseamnă să nu intre hoții peste mine în apartament. Ei bine dacă acest lucru se corelează cu realitatea, ceea ce e posibil, de ce nu? atunci sunt liber. Dar dacă păstrăm aceleași definiții, dar realitatea mea este că trebuie să mă trezesc zilnic la ora 6 și că am vecini periculoși, în acest caz eu nu sunt nici liber nici în siguranță din punctul meu de vedere. Dar pentru altul libertatea înseamnă să-și poate spune opinia, iar siguranța înseamnă acoperișul deasupra capului. Pentru acesta trezitul la ora 6 și vecinii periculoși nu-i periclitează libertatea sau siguranța, deoarece aceste lucruri pentru el înseamnă altceva. Și tot așa.
Este adevărat că libertatea adevărată o găsești în dragoste(adevărată). Dar e adevărat și ce zici tu, că "dragostea" în forma ei cea mai des întâlnită este posesie. Nu înseamnă că ăsta e idealul totuși. Dragostea ideală este eliberatoare, instinctivă, ușurează sufletul. Dar e rară. Aproape utopie.
Cât despre război. Ba contează trecutul, contează foarte mult. Trecutul este în fond singurul lucru care a declanșat războiul, iar trecut dictează prezentul fiecărei țări. Viitorul este incert, dar nu înseamnă că nu te gândești la el. În fond viitorul oricui și oricând este incert. Deci e un truism. Cum adică nu contează siguranța pentru că știi că nu o ai. Poate știi. Dar speri. Și ții de ea cu dinții. Din nou, aici intervine din nou definiția. În război definiția siguranței devine mult diferită și mai indulgentă, adaptată la standarde.
Cand suiera gloantele deasupra capului tau, mai conteaza viitorul sau trecutul in momentul ala? In momentul ala in care un proiectil venit de nicaieri te poate dobora, chiar mai conteaza restul?
Poti avea libertate si siguranta in acelasi timp daca primesti o mostenire suficient de mare cat sa iti permita sa traiesti tot restul vietii fara sa mai lucrezi vreodata. Sau, daca nu primesti nicio mostenire, poate iti vine vreo idee de genul celor din articolul https://incredibilia.ro/cum-sa-faci-bani-din-nimic/ pe care s-o pui in practica. Bine, asta este doar un exemplu de articol, se gasesc multe articole de genul asta pe internet. Poti sa te informezi si poate iti vine si tie vreo idee legat de asta pe care s-o si pui in practica. Mie nu mi-a venit inca.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
