Putem explica multe dintre sentimentele umane. Frica putem spune ca o simtim ca sa evitam pericolele, compasiunea o simtim pentru ca suntem animale sociale, iubirea pentru perpetuarea speciei, etc. Dar vina, de ce o simtim? Ce sens are sa te simti vinovat pentru ceva ce nu poti schimba? Spre deosebire de celelalte sentimente vina nu apare numai in situatii specifice, apare doar uneori. Sunt situatii in care suntem constienti ca am facut un rau dar nu ne simtim vinovati si situatii in care simtim vina fara sa fii facut nimic concret. Hai sa vedem cati dintre noi isi folosesc creierul la gandit... Pareri?

Hmmm, vina vine tot dintr-un fel de compasiune expusa in creierul nostru putin diferit.
Aici intra in joc ideea fiecaruia de "bine" si de "rau". Raul si binele nu sunt universal valabile. Daca mie mi se pare mai grav sa furi decat sa minti, poate tu crezi fix invers. De aici si specificitatea sentimentului de vina.
La mine de exemplu vina apare cand stiu ca e gresit ceea ce fac, si totusi fac. Dar am uneori capacitatea de a ma mintii singura cum ca e in regula ce fac si deci sentimentul de vina dispare sau nu apare deloc.
Excludem din aceasta discutie persoanele cu probleme psihice carora le lipseste cu desavarsire constiinta morala si care nu simt vina pentru absolut nimic.
Mie vina mi se pare sentimentul cel mai usor de stapanit si cel mai slab dintre toate.
Gandeste-te de exemplu asa: cineva iti face un rau. Eu la randul meu am un sentiment de ura fata de aceea persoana. Ura asta are capacitatea de a inlatura orice senzatie de vinovatie daca si eu la randul meu fac rau acelei persoane. De ce? pentru ca in mintea mea eu CRED ca e OK ceea ce fac, ca am "dreptul" sa ma razbun pentru ca el m-a atacat primul. Gandeste-te ca tot pe principiul asta se merge si cand omori pe cineva in legitima aparare. De ce? pentru ca instinctul de supravietuire este mai puternic decat vina. Si o sa iti spui "a trebuit sa fac asta, altfel muream eu".
Concluzie: vina apare doar atunci cand noi o lasam sa apara, atunci cand nu exista o alta emotie care sa o anuleze.

Nu sunt de acord ca vina poate fi controlata prin logica, am auzit destule cazuri in care oamenii au fost consumati de vina. Da, conteaza intensitatea, dar si frica, care e de departe cel mai puternic sentiment, poate fi controlata prin logica la intensitati mici. Dar, dupa cum bine stim, frica te copleseste de la un anumit nivel in sus si nici logica, nici medicamentele, nu mai au efect. Poate ca tu nu ai experimentat niciodatata sentimentul de vina in adevarata sa maretie. Sunt multi oameni care nu au vreo sansa sa fie coplesiti de vina, unii nu au de ce, altii nu prea o simt...

Intr-adevar nu am facut pana acum nimic atat de grav incat sa simt o vina majora.
Sunt de acord ca frica este un sentiment foarte puternic si care nu prea se poate controla. Desi cred ca de cele mai multe ori frica se combate instinctiv. Aici ma intorc tot la instinctul de supravietuire.
Eu nu pot decat sa ma raportez la trairile mele. Eu frica simt foarte des, mai ales de la un timp incoace(am stari anxioase care genereaza frici irationale uneori)...insa vina, aproape deloc. In mare parte pentru ca o controlez prin logica. Repet, eu personal. La nivelul lucrurilor pe care le-am "comis" eu.

Vina este un sentiment foarte complex, as putea spune ca este aproape la fel de complex ca si iubirea.Cum ai spus tu vina poate aparea dintr-o multime de situatii: ca nu i-ai spus persoanei iubite ce vroiai sa-i spui, ca ti-ai lasat un prieten la greu, ca ai lovit pe cineva in concluzie o multime de situatii posibile la urma urmei vina este un sentiment uman unii ar spune ca vina este un sentiment fara rost si ca degeaba te simti vinovat dupa ce ai facut un lucru, timpul nu il poti intoarce vina este ca o pedeapsa data de creier creierului, stiu suna cam ciudat oricum cand te simti vinovat de moartea animalutului se companie sau orice alta situatie vei invata din sentimenrul ala de vina ca data viitoare va trebui sa fii mai responsabil cu animalele de companie(doar un exemplu dintr-o infinitate de exemple) orice are un sens bafta in continuare .

Bravo, mi-ai oferit un exemplu si pe baza lui ai definit o teorie. Sa ignoram complet exemplele care demonstreaza exact opusul si sa acceptam ca orice are un sens. Poate sa imbratisam si o religie, sa fim cretini pana la capat, zic.

Aia, ultima fraza, m-a dat gata. de ce nu incepi tu (sa-ti folosesti creierul la gandit)?

Haha. Da, corect!

Cum nu știm cu exactitate nici de ce existăm, nici care ne este scopul pe acest Pământ, nici măcar de unde „izvorăsc" cu adevărat sentimentele, e destul de greu să găsești definiții general potrivite pentru majoritatea contextelor din viața noastră. În primul rând, din cauza complexității și în al doilea, că nu s-au inventat filme și cărți cât să explice toate trăirile noastre, toate motivele pentru care dacă X-ulescu se întâlnește cu Y-escu noi trebuie să simțim aia, și aia, și aia...
Ce vreau să spun este că, nici documentat, nici învățat și nici cel mai mare filozof de-ai fi, și toate la un loc, nu cred că ideea despre vină ți-ar putea fi unanim acceptată. Și deci, ce pretenții să avem de la un utilizator TPU, nu? Ironie, ironie.
Însă ca un adevărat aventurier însetat după cunoaștere și cât mai multe păreri diverse ce sunt, mă avânt în această mare tulbură să spun că, ei bine, vina ar putea avea totuși un sens. Că doar, dacă celelalte au, ea de ce să rămână pe dinafară, nu? Generalizăm puțin și îi acordăm o poziție. Simțim vină ca un semnal care ne spune că am făcut ceva greșit. Așa cum tu ai spus, putem simți frica pentru a evita diverse pericole, dragostea pentru că nu suntem niște prădători cu sânge rece (cel puțin în mare parte). Deci să zicem că ești închis alături de un necunoscut într-o cușcă plină cu crocodili. Mergem mai departe în fantezie și spunem că tu și numai tu ai posibilitatea de a alege care dintre voi doi va trăi: tu, sau necunoscutul. Frica te va direcționa să spui că tu vrei să fii salvat, însă apoi va apărea vina pentru celălalt care va conduce spre compasiune. Dacă nu am avea parte de această vină, nu am fi avut acest sistem care ne spune dacă ce am făcut e bine sau rău, și dacă nu am avea acest sistem, ne-am simți super bine omorând mii de persoane. Dacă asta se întâmplă, adică dacă ne vom simți bine pentru că... ș.a.m.d..., înseamnă că nu am avea parte de compasiune. Și fără compasiune, o bună parte din iubire piere. Totul se leagă.
Acum, nu spun că situația prezentată e plauzibilă. Însă o putem înlocui: într-un magazin sunt doi clienți care așteaptă la coadă: A și B. Ambii doresc o franzelă, însă vânzătorul îi înștiințează că mai are pe stoc doar una. Clientul A e în fața clientului B și deci, din dorința de a-și îndeplini sarcina, va lua pâinea. Dar se va simți vinovat, pentru că, se gândește el, dacă clientul B este sărac și are familie mare? Și de aici începe ciclul explicat anterior.
Nu poți da timpul înapoi, deci n-are rost să ne simțim vinovați, nu? Ei, asta e altă mâncare. Noi vorbim de motivul pentru care ne simțim așa, nu că n-are sens. Are, că vina contribuie la alte emoții, e în firea umană. Dacă e să ne gândim așa, atunci de ce ne mai este frică în situații periculoase? Adică, de ce ne este frică de moarte? Oricum o să murim, 100% dovedit. Ce rost mai are să ne fie frică? Are, stă în fire. Nu zic eu asta, zic alții și eu doar repet pentru că sunt de acord. Și aici mai e o altă folosință a vinei: ne arată dacă ceea ce am făcut este sau nu în concordanță cu principiile noastre: l-am mințit pe X și mă simt vinovat. De ce? Pentru că a minți nu e bine, așa am învățat că e moral, și ca să-mi dovedesc mie însumi asta mă simt vinovat.
Lucrurile pot sau nu pot sta așa în totalitate, am discutat despre asta la început. În orice caz, asta-mi pare mie cât de cât logic. Mă întreb ce părere ai tu despre această vină.

"Ce rost are sa te simti vinovat pentru ceva ce nu poti schimba?"
Vinovatia este un sentiment, ca si mila, ce are la baza empatia.Invatam de mici, ca starile celorlalti depind de noi, iar cand ceva nu merge bine ne simtim responsabili.
"Sunt situatii in care suntem constienti ca am facut rau, dar nu ne simtim vinovati"-aici nu este vorba de vina, ci de remuscare.Fiinta noastra morala este intemeiata pe remuscari, nu pe virtuti.