E greu de zis, daca filosoful contemporan a ales cea mai buna cale in viata. In antichitate era altceva, filosoful era "one of a k ind", se facea liniste in agora cand avea el ceva de zis astazi, mai mult sau mai putin toata lumea filosofeaza...
Eu vad filosoful ca pe un comentator. Fenomenele, trairile pe care le studiaza nu pot fi verificate rational. Cautarea lui e mult mai dificila decat a unui om de stiinta, pentru ca opereaza cu notiuni abstracte. Si la toate acele intrebari cruciale, la marile dileme existentiale... a raspuns cineva, inainte, sub o forma sau alta. Filosoful contemporan poate doar sa fie de acord cu un sistem sau altul, si nu ar ajunge o viata de om ca sa citesti macar, tot ce s-a scris in filosofie...
In era in care traim, in era in care banul dicteaza greu putem spune ca filosofia e calea cea mai buna
De ce nu, daca-si permite si ii place sa filosofeze? Multi oameni ai omenirii au fost filosofi.
Filozofia ne ajută să înțelegem și să explicăm oamenii,existența sau viața. Nu există căi mai bune sau mai rele. Obiectiv,realitatea este nicium. Deci,atâta timp cât ești mulțumit,poți face orice. Immanuel Kant,dacă nu mă înșel, a stat câțiva ani să se gândească dacă să o ceară sau nu pe o fată de soție. Când s-a hotărât,într-un târziu, fata era căsătorită și avea deja și un copil. Filosofiei, ca tuturor lucrurilor de fapt, îi trebuie acea doză de nebunie specifică tinereții, acel sânge cald care ne impulsionează viața, ne încarcă de adrenalină.
Daca ii aduce implinire(asta presupune performante in functie de pretentiile lui), sigur. Atractia catre filozofie nu are treaba cu interesul, ea o chestie de caracter, de gust. Cand pe om il fascineaza ceva, ii provoaca interes, daca isi mai si descopera insusiri, se apuca serios de treaba!
NU. Blaga avea o vorba: "Prostul cel mai prost este prostul alterat de filosofie". Desigur ca exagereaza dar pe o parte are dreptate. In lume e inutil sa iti pui mereu intrebari fara raspuns la care sa speri ca il vei gasi. Cel mai bine e sa te bucuri de viata si sa simti ca traiesti. Lasa detaliile, bazeaza-te pe o cunoastere de tip instinctual si vei fi fericit.
Ce este mai important sa iti hranesti gura sau sufletul?
Nu, filosofia pura e pierdere de timp, poti trai toata viata intr-o minciuna, si n-ar fi bai daca ar fi una care te-ar face fericit.
Este intrebare retorica? Normal ca gura. Cat de retardat sa fii sa consideri ca e mai important sa stai in viata sa pierzi vremea cica "filozofand" si schilodind simultan.
Nu faceam aluzie neaparat la filosofi. De exemplu eu as prefera "schilodesc" daca pe plan interior am satisfactie mult mai mare. Poate acele persoane au acea satisfactie interioara. Nu te-ai gandit?
Sunt prosti gramada oricum. Nu ai cum sa fii fericit cu un stomac gol.
Zici tu ceva, dar e mult mai complicat decat pare. Atat "desteptaciunea" cat si "prostia" are avantaje si dezavantaje privind fericirea, este un fel de echilibru. "Desteptaciunea" se poate apara, poate manipula, isi poate asigura, ea domina, iar astea ii aduc implinire. "Prostul" este in inferioritate, este nevoit sa suporte directive, munceste ca boul pe "nimic", i se intampla sufere de foame si de frig, viseaza mereu la ce are desteptul, etc. Nu poate fi fericit daca sufera de foame, de frig, munceste ca boul si trebuie sa suporte pretentiile altora. Momentele fericirii lui sunt date de inconstienta(implica nepasarea, viciile...), iar odata cu inconstienta ii vin necazurile, care-i sting fericirea.
Daca asta este ceea ce ii aduce implinire, mai mult decat un buzunar plin, atunci pentru persoana respectiva da, este cea mai buna cale de viata.
Pentru o persoana care isi doreste stabilitate financiara evident, a fi filosof nu este cea mai buna cale.
"Cea mai buna cale de viata" este o sintagma relativa care pentru fiecare om reprezinta altceva. Din punctul meu de vedere, cea mai buna cale de viata nu poate exista la un mod general, decat individual.
Inclin sa cred ca filosoful este un om superior. El se inalta deasupra problemelor cu care se framanta multimea, nu se lasa bombardat de stirile care vin non-stop, nu il afecteaza nici ironiile si sarcasmul care se abat asupra lui. Toate astea trec pe langa el cam cum trec sulitele pe langa coiful unui soldat fara sa il loveasca. El se ocupa cu lucruri alese. Isi adauga la varsta lui toate secolele care s-au scurs pana la el. El sta de vorba cu Socrate, cu Platon si Aristotel (prin scrierile lor), afla despre gandirea stoicilor, cinicilor si epicurienilor; strabate apoi veacurile, ajungand la Kant si Bertrand Russell. El traieste in acelasi timp prezentul si are o viziune a viitorului. Ocupatia lui sunt acele meditatii care sunt vesnice, nesfarsite si comune celor mai nobile spirite.
Ai prins bine in vizor societatea actuala. Asta e adevarul, fie ca ne place, fie ca nu.
Ca sa parafrazez un banc celebru, da! daca nu era bun la fotbal, nu stia sa cante manele si nu avea talent de politician, filosofia poate sa fie o varianta.
Posibil. Sunt putin prea rationala pentru a putea a avea o gandire pur filosofica si sunt putin prea idealista pentru a fi pur rationala. Este posibil sa nu ma gasesti suficient de profunda.
Eu, insa, consider ca traiesc dupa o alta filosofie de viata spre deosebire de tine, filosofie care nu este mai prejos sau mai presus de filosofia ta de viata, ci este doar diferita. Si mai exact, din punctul meu de vedere unele intrebari existentiale nu pot fi generale, la fel cum nu pot avea raspunsuri generale. La fel, cred ca uneori nu pot exista raspunsuri gresite si raspunsuri corecte, in special in cazul unor intrebari de genul asta. Poate tu nu gasesti ideea aceasta o idee profunda. Poate tu consideri ca filosofia trebuie sa ajunga mereu la un raspuns sau poate o iei literalmente, drept o tehnica ce urmareste gasirea unui adevar general. Pentru mine acest adevar general este echilbrul. Echilibru datorat diversitatii umane. Prin urmare, nu va exista o singura cale corecta generala, ci o multime de cai individuale. Asa ca uneori si chiar in cazul intrebarii de fata, adevarul general este ca nu poate exista un adevar general. Sau cel putin asta este umila mea parere.
In societatea in care traim filosofia se potriveste exact ca nuca in perete. Asta e buna asa, ca pasiune in loc de fotbal sau jocuri video dar nu-ti poate oferi un trai decent. Poate doar asa sa ai pile si sa te bage cineva conferentiar sau profesor la facultatea de filosofie, aia castiga gras.
DomineRex întreabă: