Ca să realizezi asta ai nevoie de mai multe dimensiuni din ceea ce știm în prezent lucru care încă nu poate fi dovedit. Desigur au existat unificări ale unor teorii ce nu implicau existența a noi dimensiuni, de exemplu Newton a unificat mecanica corpurilor cereşti cu cea a corpurilor terestre, Maxwell a unificat electricitatea şi magnetismul. Însă lucrurile astea pot fi observate acum ușor și dovedite. Totuși a existat un impas în legile fizicii clasice care nu explicau anumite lucruri. Atunci s-a tot încercat să se caute răspunsul iar cel mai aproape am putut să ne apropiem prin teoria eterului care se rezuma la un mediu prin care se deplasează lumina(contradicția pleca de la teoria lui Maxwell referitoare la lumină care este o undă electromagnetică și legile fizicii clasice referitoare la lumină). Experimentul Michelson-Morley, considerat printre cele mai importante experimente din istorie a adus o dovadă solidă împotriva existenței eterului. Deci deși știința a găsit o cale aceasta nu a fost relevantă. Acest experiment și aceste dovezi aduse împotriva teoriei eterului au dus la încercarea de prezenta noi teorii implicit la teoria lui Einstein care a pus bazele unei noi fizici, fizica relativistă care a putut explica fenomene inexplicabile de fizica clasică. Einstein a putut explica asta prin faptul că viteza lumii e constantă, indiferent de sursa și locul observării, acest lucru fiind echivalent cu faptul că toate celelalte lucruri sunt relative, unul în raport cu celălalt, adică spațiul și timpul sunt relative. Teoria prezintă spațiul și timpul ca fiind într-o strânsă legătură deci vorbim de un continuu spațiu-timp, implicit de existența a 4 dimensiuni, 3 spațiale și 1 temporală folosindu-se spațiul Minkowski(un spațiu cu 4 dimensiuni) pentru a se efectua calculele. Noi știm E=mc^2 din spațiul Minkowski cu 4 dimensiuni și știm sigur că relativitatea există(fiind dovedită și experimental) deci știm sigur și că trăim într-un univers cu 4 dimensiuni. Așa a unificat Einstein electromagnetismul şi dinamica relativistă. Între timp a fost unificată și forța nucleară slabă cu cea electromagnetică. Adică prin asta putem explica exact fenomenele luate împreună, nu separat, putem arăta că toate se leagă. Nu se putea încă vorbi de o unificare totală a câmpurilor deoarece câmpurile, absolut toate, pot fi supuse unor teorii cuantice însă câmpul gravitațional și interacțiunile acestuia se baza pe altceva anume pe acea îndoire a spațiului expusă în felul ăsta de teoria relativității. Toate cazurile de unificare au fost printre cele mai mari inovații ale cercetării universului și cele mai expuse filtrului serios științific. Prin același filtru a trecut ceva mai recent teoria lui Kaluza care unifica electromagnetismul cu gravitația(ceea ce am spus că lipsește din puzzle-ul nostru). Unificarea lui Kaluza nu a fost perfectă și a fost dezvoltată și de Klein ajungându-se la Teoria Kaluza-Klein. De fapt această teorie se baza pe extinderea teoriei relativității în 5 dimensiuni, deci adăugarea unei noi dimensiuni care făcea posibilă unificarea câmpurilor și explicarea și înțelegerea lor ca un tot. Însă chiar și așa încă nu putem explica tot iar trendul ăsta s-a extins și această teoria a reprezentat baza apariției teoriei stringurilor care vorbește de 11 dimensiuni însă care încă nu are credibilitate și dovezi. Cam spre direcția asta ne-am îndreptat pentru a explica acea teorie a unificării. Dacă ar fi direcția greșită, ultimii 100 de ani de cercetare se duc pe apa sâmbetei. Clar spunem că teoria lui Kaluza explică multe lucruri în plus chiar și spre deosebire de relativitate și este o teorie luată în serios în prezent însă teoria stringurilor nu este predispusă aceluiași tratament mai ales pentru că ne lipsește tehnologia pentru a dovedi ceva pe direcția asta. Deci gravitația s-a putut lega de o teorie completă cu ajutorul lui Kaluza și a lui Klein iar problema asta se punea până în anii 50, cam așa. Normal că pe la noi pe la școli, universități mi-e greu să cred că se va preda vreodată ceva ce trece de perioada relativității poate și pentru că lucrurile se tot complică. Una e să demonstrezi ceva cu metrica lui Minkovski și niște formule care ar trebui să fie cunoscute sau auzite de orice student ce urmează o universitate legată de matematică și fizică(totuși adăugând niște cazuri particulare de algebră vectorială) și alta să intri deja la 5 dimensiuni unde cazul ăla particular e mai greu de dezvoltat și unde se folosesc formule ceva mai complicate. Sunt informații greu de digerat pentru publicul larg, trebuie să fii undeva într-o arie de cercetare ca să studiezi metric, matematic și fizic noile teorii. Până acolo mulți dintre noi încă credem că Pământul e plat și că relativitatea e un gunoi... Măcar să înțelegem relativitatea ca să ne punem problema unificării câmpurilor.
Pentru ca nu s-a reusit inca definirea gravitatiei. De altfel toate fortele care au putut fi identificate sunt folosite intr-un fel sau altul. Daca ar reusi sa isi dea seama ce e gravitatia, am avea si antigravitatie. Stiinta nu e chiar asa atotcunoscatoare cum se vrea si se pretinde.
Nu suntem la acel nivel inca nu cred ca e cazul sa ne batem noi capul cu asa ceva, daca nu esti vreun geniu in ale fizicii, nu e ca si cum ar conta.
Asa ceva nu este adevarat
Oamenii de știință niciodată nu pretind a fi în posesia adevărului absolut. Spre deosebire de o dovadă matematică, o teorie științifică dovedită este întotdeauna susceptibilă de a fi falsificată dacă apar noi dovezi. Chiar și cele mai de bază și fundamentale teorii se pot dovedi a fi imperfecte dacă observațiile noi sunt inconsistente cu ele.
https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98tiin%C8%9B%C4%83
Daca imi dai citate din Wikipedia nu inseamna ca e si corect.
Eu iti spun ca foarte multe teorii stiintifice au fost considerate absolute de-a lungul timpului si au fost aparate cu inversunare. Desi in cele din urma au fost demonstrate false. Uita-te la evolutionism, uita-te la imposibilitatea aparatelor mai grele ca aerul de a zbura, sau a mijloacelor de locomotie sa se deplaseze cu mai mult de 50 de km/h.
Inclusiv absolutismul vitezei maxime a luminii a fost dovedit fals. Desi daca vreun savant spunea asta acum cateva zeci de ani nu mai avea ce cauta in comunitatile stiintifice.