>- Realitatea externă se rezumă la o întreagă ramificație de structuri matematice discrete, imuabile și descriptibile pe baza unui fond operațional de resurse codificate în cascada măsurii directe. Pentru simplitate este de ajuns să compari întregul arbore al tuturor pasajelor/evenimentelor cu o structură de,,graf cosmic" în care orice nod este întruchiparea codificată a unei simple secvențe, existând astfel legături reciproce discrete între cadrele aparent distincte din spațiu-timp. Scheletul tiparelor matematice nu cuprinde informații despre sine însă permite variate descrieri abstracte care să modeleze dinamica încifrată a entităților unde evoluția asociată pare doar o simplă iluzie ce îmbracă nenumărate aspecte incerte! Întregul peisaj este codificat în mulțimi cu atribute speciale, corelate remarcabil prin funcții matematice exacte- ca într-o,,pânză" de informații variabile. Obiectele fundamentale(câmpurile totale) sunt simple extensii frenetice sau combinații ale funcțiilor în această,, epopee numerică" care implică schimbări mixte și variații, făcând ca partea aleatorie să nu posede o esență atât de reală- tocmai de aceea și observațiile noastre se supun unor reguli operaționale ce par născocite ad-hoc... Aceste organizări încifrate sunt o decodificare gradată a anumitor norme decisive care există în limbajul întregului cod. În acest sens, legile abstracte ale logicii matematice sunt cu adevărat instanța ultimă a temeliei realității sau doar construcții operaționale menite să aducă o vagă lămurire limitată asupra misterelor tainice?

Ba cred că scheletul tiparelor matematice este încărcat cu o informație sensibila și totodată inteligenta, altfel viața nu ar fi fost posibilă, fără complexitate incipientă, că doar despre asta este vorba până la urmă.

Reality is pain

Atatea cuvinte si de fapt nu ai spus nimic

Salată de cuvinte emise la sanatoriul de boli nervoase.

Eu cred mai repede ca totul este nimic si nimicul este tot... Deci ideile lui nu sunt chiar un amalgam fara sens!

Din fericire pentru el(cat si pentru noi toti) tocmai,, sanatoriul de boli nervoase" a permis aparitia unor idei socante care au zdruncinat din temelie alura gandirii rationale!

Nu știu dacă am înțeles ce vrei tu să spui, însă mă pot gândi la acele noduri de care vorbești ca fiind stări. Stările pot fi codificate și implementate algoritmic într-un sistem (de calcul) pentru a reprezenta funcționarea unui sistem real sau a o echivala. Însă câte stări are realitatea? Poți reprezenta fiecare stare? Poți vorbi de structuri discrete ale realității? Sau sunt alea structuri continue și noi tindem să le discretizăm că nu avem de ales? Dacă realitatea însăși ar funcționa pur algoritmic, ar merge. Însă există incertitudine sau nu? Poate doar noi suntem ăia incerții, iar realitatea se desfășoară complet algoritmic în funcție de legile ei. Dacă am putea măsura și cunoaște toate variabilele, am putea reprezenta realitatea? Numărul variabilelor este finit.
Cât despre matematică, aceasta e un simplu instrument de reprezentare a ceva (a orice). Fie că e lumea noastră, sau o lume imaginară, abstractă. Prin matematică poți reprezenta orice, însă orice variabilă de care vrei tu să ții cont. În univers există evoluții inpredictibile și variabile necunoscute. Faptul că nu putem observa sau măsura nu înseamnă că realitatea se rezumă la capacitatea noastră de înțelegere. Cred că incapacitatea și limitarea noastră ne forțează să discretizăm realitatea într-un mod complet superficial, după să o cuantificăm într-un mod incert. Concluzia mea e că facem tot ce putem ca să includem variabilele de care avem nevoie (că sunt prea multe și prea necunoscute ca să le includem pe toate). Însă până și o aripă de fluture poate aduce un uragan, se pare. Mereu sunt șanse ca un sistem reprezentat într-un sistem de calcul să fie dat peste cap. Nici nu cred că ar fi eficient să reprezentăm tot, având niște probabilități așa mici pentru influența a ceea ce nu reprezentăm. E vorba de a fi eficienți. În rest, nu știm multe despre realitatea însăși, este inutil să vrem să ne gândim să reprezentăm matematic ceea ce nu cunoaștem. Întâi descoperă și măsoară și înțelege, după gândește-te la puterea reprezentării matematice. Cu matematica poți face orice, însă vina e la noi că nu cunoaștem toate ecuațiile. Deci limitarea nu stă în matematică, ci în ceea ce observăm. Matematica poate evolua, de asemenea, proporțional cu ceea ce cunoaștem. Este un instrument cu resurse nelimitate.

Și unde vezi tu fericirea generată în sanatorii? Măcar ai fost pe acolo a să știi despre ce vorbești? Eu am fost și nu am a mă lăuda cu asta.

Discursul tradeaza scopul limbajului.

In epilogul Psaltiri din 1570 diaconul Coresi ne spune: [...] mai vârtos cinci cuvinte cu înțelesul mieu să grăiesc, ca și aialalți să învăț, decât întuneric de cuvinte neînțelese într-alte limbi [.]