Regele îi cere tânărului vizitator să nu plece și îi promite că îl va face Ministrul Justiției. Planeta era însă locuită de un singur om, și anume de acesta care se autointitulase rege. Tânărul obiectează, spunând că nu are pe cine să judece. Răspunsul regelui: "Atunci, te vei judeca pe tine însuți. E lucrul cel mai greu. A te judeca pe tine însuți e mult mai greu decât a-l judeca pe altul. Dacă ajungi să te judeci cum trebuie, înseamnă că ești într-adevăr un înțelept".
Cum comentați acest răspuns al regelui?
(Micul prinț – Antoine de Saint Exupery)

Inteligent.

Incearca sa nu-ti faci temele pe aici! Este nepermis.

O să încerc.

Este cel mai greu sa te auto critici, de asta majoritatea judeca pe alti

Mi-e greu sa-l inteleg dat fiind ca nu am mintea unui om care traiese singur pe o planeta si se autoproclama rege. Cat de dus cu capul sa fii...
In fine, nu stiu daca e mai greu sa "judeci" pe altii decat pe tine insuti. In general le gasesc oamenilor tot felul de "scuze", circumstante atenuante etc. Pentru mine nu fac asta.
In legatura cu mine insami...ma lupt ce-i drept, fac lucruri impotriva mintii mele (gen renuntat la fumat, sport, slabit, eliminarea "toxicitatii" din viata mea, autoeducarea in privinta multor lucruri etc). Cand sa ma mai gandesc si la ce fac altii. Ii accept asa cum sunt, pana la urma fiecare are propria viata de trait asa cum o doreste/alege, nu-i asa?

Deși este sub forma unui basm, Micul prinț s-a bucurat de un succes enorm. Pe net scrie că este "una din cele mai răspândite cărți din lume, tradusă în trei sute șaizeci și una de limbi".
Mă surprinde că a putut fi confundată întrebarea aceasta cu o temă. Eu am scris-o pentru frumusețea gândului filosofic, greutatea omului de a se judeca pe sine. Să luăm exemplul unui arogant. Dacă acesta ar ajunge să se judece "așa cum trebuie", și-ar da seama că aroganța e o prostie. Faptul că el continuă să fie arogant până la sfârșitul vieții arată că nu a reușit niciodată să se judece așa cum trebuie.
Povestea e plină de sensuri filosofice. La un moment dat, micul prinț ajunge pe o planetă pe care locuia un bețiv (tot așa, un singur om) și erau în jurul lui o grămadă de sticle goale și o grămadă de sticle pline. Îl întreabă: - De ce bei? – Beau să uit. – Ce să uiți? – Să uit că mi-e rușine. – De ce îți e rușine? – Mi-e rușine că beau!

Stiu despre ce este vorba. Am zis doar ca idee, am scos-o din contextul ei initial. Credeam ca asta era si ideea.
Nu ma pronunt in privinta arogantului dar ma pot pronunta in privinta unui om foarte destept, cu o capacitate intelctuala foarte mare si care mai este si implinit pe toate planurile: nu se va purta cu aroganta niciodata.
In general, ideea nu cred ca este despre judecata ad literam, cred ca este despre autoevaluare si autocorectare. Unii oameni reusesc sa o faca asa cum trebuie, altii nu pot. Dar iti spun cu sinceritate: mintea da foarte multe rateuri. Este facuta sa te faca sa te simti conforrabil pentru a putea (tu ca individ) sa treci peste anumite lucruri: pericole, foamete, catastrofe, nenorociri etc. Este extrem de dificil sa-ti faci o autoevaluare obiectiva.

Răspunsul regelui este o lecție de înțelepciune și de modestie. El îi arată tânărului că nu este suficient să ai o funcție înaltă sau să domnești peste o planetă pentru a fi fericit. Ceea ce contează este să te cunoști pe tine însuți, să îți recunoști greșelile și să îți îmbunătățești caracterul. Acesta este un proces dificil și dureros, dar care aduce adevărata pace interioară. Regele îi oferă tânărului o ocazie unică de a se dezvolta spiritual, dar și de a-i fi prieten și confident. El nu vrea să îl țină pe tânăr ca pe un sclav sau un subordonat, ci ca pe un egal și un colaborator.