anonim_4396
| anonim_4396 a întrebat:

Revin... Timpul... O enigmă totală sau o paradigmă colosală? Simțim ce reprezintă acest flux continuu care duce mai cu seamă la împlinirea schimbărilor fizice, un ritm latent în derularea cadrelor multiple, cuantificat în transferul energetic care animă fiecare proces în parte! Timpul constituie mai cu seamă emergența cursivă a transferului neîncetat de energie termică, factorul care animă dinamica universală oferind o fluiditate aparent neperturbată în schimbarea unor pasaje incerte. Comprehesiv, doar o unidimensiune interconectată cu un cadru spațial 3D - într-un model relativist dar total abstract(posibil cuantificat/granular la o scară destul de mică). Relativ, incert și elegant, neavând o revărsare uniformă ci doar un spectru direct de consecințe izbitoare, timpul etalează măsura evoluției diversității prin declanșarea spontaneității cauzale. Măsura duratei relevă deci un agent,, entropic". Timpul ar putea la fel de bine să nu existe și rolul său ar trebui înlocuit cu un rezultat al zbuciumului supei cuantice! Trecutul, prezentul și viitorul dețin o unică parte comună în schemă; să fie oare iluzia simplă a percepției noastre?

2 răspunsuri:
| FenantrenAntracen a răspuns:

Ceva îmi spune că unica existență este cea prezentă iar acțiunea în detaliu este comparabilă cu derularea unui film compus din mulțimi de cadre/imagini suprapuse.

| T0T a răspuns (pentru FenantrenAntracen):

Dacă te uiți la definiția animațiilor, ele sunt iluzii ale mișcării. Cadrele alea rulate în unitatea de timp sunt ca să reprezinți realitatea, nu ca să o construiești. Ceea ce face omul, nu este comparabil cu realitatea însăși.