Ceva îmi spune că unica existență este cea prezentă iar acțiunea în detaliu este comparabilă cu derularea unui film compus din mulțimi de cadre/imagini suprapuse.
Dacă te uiți la definiția animațiilor, ele sunt iluzii ale mișcării. Cadrele alea rulate în unitatea de timp sunt ca să reprezinți realitatea, nu ca să o construiești. Ceea ce face omul, nu este comparabil cu realitatea însăși.