S-a intamplat vreodata ca ceva ce iubeati candva sa faceti, o pasiune sau un om, sa incepeti sa-l urati, sa nu-l mai suportati, sa nu mai vreti sa auziti de el? Ce credeti ca a dus la schimbarea asta? Ce n-a fost in regula?

In general se intampla asta cand cineva nu poate fi al tau sau cand cineva la care tineai foarte mult te-a tradat/dezamagit foarte tare/ranit.

Bine, motivul real este ca nu ne pricepem sa judecam oamenii, cand cei din jurul nostru ne fac lucruri la care nu ne asteptam noi spunem ca s-au schimbat cand, in realitate, noi suntem cei care i-am judecat gresit si avem asteptari ireale de la ei. Si ajungem sa-i uram, ca doar nu ne putem uri pe noi insine ca am fost suficient de ignoranti incat sa pretuim imaginea pe care ne-am creat-o despre un om si nu omul in sine, asa cum este el.

Daca schimbarea e realizata de dezamagirile care ti-au fost cauzate de pasiunea/omul respectiv e ceva normal, dar daca incepi sa urasti un om pentru ca nu face ce vrei tu e cam aiurea, cam bolnavicios

Faptul ca am iubit acea persoana si m-a ignoarat fara motiv m-a determinat sa o urasc, a fost de moment acum am devenit indiferent

Da,iubeam candva sa rad si sa fiu inocent fericit si copilaros, dar lumea s-a uitat urat la mine cand am devenit adult.Din pacate creierul lor a inregistrat prea multe zvonuri care spun ca seriozitatea e mai responsabila ca inocenta si copilaria.Niste oameni influentati prea usor de subconstient, niste papagali.Astazi incerc sa imi recapat din nou inocenta, sa pot rade din nou si sa nu am senzatii de vinovatie cand sunt fericit si copilaros.E cea mai mare prostie sa te lasi pacalit de oameni pentru niste simple zvonuri iluzorii.

In momentul in care iubesti, iubirea exista pentru totdeauna; daca iubesti, nu poti ura. soarele nu-l poti transforma intr-o gaura neagra

Omul nu a fost în regulă.

Iubește tu pe cineva care mai târziu să te dezamăgească să vedem câtă iubire mai ai.

Acum cativa ani iti dadeam dreaptate si nu aveam intalegerea pentru a da raspunsul pe care l-am scris mai sus; iubesc pe cineva care m-a dezamagit, iar in trecut am vrut sa o maltratez pentru stare de dezamagire in care ma aflam, insa nu am putut sa ma ating de ea, intelegi chiar si in acea stare nu am putut sa ma ating de ea, sigura posibilitate ar fi fost sa neg ceea ce sunt si sa purced practic fara a tine cont de mine dar si asa iubirea exista; faptul ca putem actiona in diferite moduri asta nu determina inexistenta iubirii.

Eu nu aș face ceva de genul din etica pe care o am. Oricum ține minte că explozia unei stele poate forma o gaură neagră, ca să mă leg de răspunsul tău. Acum fiecare cu convingerile lui, dar în momentul de față nu cred că mai poți zice că încă iubești acea tipă sau dacă da îți spun eu că nu o să o mai faci.

Ma gandeam la posibilitatea asta de a se forma o gaura neagra in acel moment dar oricum exemplul mi se pare relevant; daca e sa mergem mai adanc iubirea nu tine de o persoana, iubirea este in tine si o imparti cu o persoana, de aici pot sa spun ca o iubesc, pentru ca tine in totalitate de mine indiferent de felul in care alege ea sa se manifeste.

"iubirea este in tine si o imparti cu o persoana"

Bine spus.

Poate a realizat ca nu-i plac cei cu chelie...

Tot ce e posibil insa nu m-a vazut niciodata chel cum sunt in poza precum ai tu privilegiul de a ma vedea.

Adica cu ea purtai peruca?

S-a intamplat, doar ca la inceput am confundat lucrurile putin.Vezi tu, nu uram persoana/obiectul la care tineam, ci imprejurarile, eveminentele care au facut ca pers/obiectul sa nu mai imi aduca aceeasi fericire.Nu am putut da vina pe ele, ci pe soarta.

Aah simplu. e frustrare. atunci cand fac dintr-un prieten o fantezie si vreau sa il chem intr-un castel de iubire si haine curate si blabla el ramane pe fagasurile lui normale si atunci incep sa il urasc si iubesc totodata mult mai intens