Sa faci un copil, sa il lasi sa traiasca o viata fericita, iar la final sa il omori (fara a suferi), este mai etic decat a nu face un copil deloc? Argumentati.
Ordonare:
Cronologică
Interesant scenariul, dar puțin cam bizar 
Din punctul meu de vedere, mai etic e sa nu faci copii, macar nu îl vezi sub ochii tai cum crește și apoi să nu-l mai vezi...e trist
Așa. macar știi una și bună, părerea mea
Răspunde
Nu cred că "etic" are termen de comparație, așadar primul scenariu este cu siguranță lipsit de etică din orice perspectivă.
Și cel de-al doilea scenariu aș zice că nu e ok pentru un cuplu care poate să facă copii, dar aici se pot invoca mai mult argumente religioase, pe care nu toată lumea le-ar accepta.
Nu stiu daca "etic" este cel mai potrivit cuvant, dar in spectrul moral poti identifica usor actiuni care sunt mai bune sau mai rele decat altele. Este totul un joc al comparatiei.
Spre exemplu, sa omori un om nu este tot una cu a omora 100.000 de oameni. Este mai bine sa omori un om decat 100.000.
Aceeasi intrebare si aici: Care varianta este mai buna? Prima, a doua, sau sunt ambele la fel?
Și de ce zic acest lucru?
Pentru că nașterea unui copil presupune sacrificii,presupune așteptări mărețe,iar atunci când pruncul(nu neapărat în cazul meu,in general) nu îți atinge așteptările,simți că ai investit într-o ființă inutil și eforturile depuse devin nule.
Așa,macar știi că nu ai moștenitori,însă conștiința ta va fi mai împăcată.
Pentru că,sa fim serioși,nu puțini sunt copiii care își trădează părinții,iar faptul că ai investit timp,bani, energie în cineva care te-a trădat, e o palmă destul de grea.
Nu zic că e cazul meu in cele scrise de mine, dar daca nu m-aș mai fi născut, as fi fost absolvit de toate situațiile prin care am fost nevoit să trec.
Spui ca este mai bine pentru tine sa existi decat sa nu existi.
Dar in cazul ipotetic al acelui copil, despre care am scris mai sus, spui ca ar fi mai bine sa nu existe deloc?
De ce in cazul tau este mai bine sa existi, dar in cazul lui este mai bine sa nu existe?
Care e diferenta?
Înțeleg ce zici, dar depinde și de ce filosofie adoptă unii, absolutism sau relativism moral.
Pot să întreb și eu: un răspuns greșit la o problemă de matematică cu o marjă de eroare de 5% este mai corect decât unul cu o marjă de eroare de 80%?
E mai bine să te îneci la 2 metri adâncime decât la 3 kilometri?
Spre exemplu, este complet irelevant sa facem vreo distinctie morala intre atentatul terorist asupra turnurilor gemene din 11 septembrie 2001 si un betiv care, in mod accidental, omoara pe cineva pe trecerea de pietoni?
Nu are sens sa discutam despre o fapta mai gresita decat alta, exista doar fapte gresite. Asta spui?
Nu sunt de acord nici cu prima variantă, nici cu a doua, pentru că niciuna nu are sens. Nu ai cum să alegi între două variante fără sens.
Eu spun că binele din ambele scenarii este egal cu 0.
Mai puțin rău nu înseamnă mai mult bine și mai puțin bine nu înseamnă mai mult rău.
Ca idee, națiunea noastră se îndreptă spre extincție alegând de fiecare dată răul cel mai mic.
Nu e etic sa omori pe nimeni. Doar pe un criminal care a incercat sa te omoare pe tine, (self defense).
Mai bine nu nasti niciun copil, decat sa-l faci ca sa-l omori.
Depinde ce înțelegi prin etică. E o întreagă știință și asta și eu nu am prea studiat-o... Shame to me...
Dacă mă întrebi pe mine, personal, viața pare mereu alegerea mai bună din punctul de vedere al acelei vieți. E ca în argumentele alea interminabile în ceea ce privește avortul. Viața, indiferent cum se termină, e ceva. Oricum, ia gândește-te, faci un copil, dar mulți alții pot fi născuți oricum. Din punct de vedere al raportului, diferența nu e semnificativă. Cred că tema avortului e cea care devine cât de cât relevantă.
Pentru mine nu e ceva ce vreau acum: „să am un copil". Deci, pentru mine, e mai ok așa. Pentru posibilul copil n-o fi. Sau pentru posibilul spermatozoid care există doar cu acest scop momentan. Sunt chestii legate de perspective.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
