"Nu înceta niciodată să zâmbeşti, nici chiar atunci când eşti trist, pentru că nu se ştie cine se poate îndrăgosti de zâmbetul tău". – Gabriel José García Márquez
Zâmbetul vine de la un organ care pompează sânge? De când asta?
Deci, trebuie să zâmbesc prosteşte, indiferent dacă nu simt nevoia sau dacă n-am un anumit motiv?
Când sunt fericită, am o stare normală, dar nu-s toată un zâmbet. Mi se pare penibil.
Imi sta in fire sa zimbesc, chiar cind sunt suparata si trec mai usor peste orice situatie. Asa ca zimbiti mai des
Rad pentru hazard, zambesc pentru suferinta, sunt trist pentru fericire, plang de frica extazului.
Zâmbesc toată ziua.
Am ajuns la concluzia că un zâmbet poate alina și cea mai mare durere.
"Cand filosofia iti inunda viata nu o mai scoti nici cu galeata"
Dragos9234
Oricum, frumos spus
Sunt ca o scama pe mantaua infinita a filosofiei, dar sunt fericit ca exist pe ea intr-un mod indiscret, fara sa-i stric vizibil perfectiunea.
Zâmbetul îl folosesc doar atunci când trebuie şi îl păstrez pentru persoanele cu care am o legătură emoţională.
"nu pot zambi daca nu vad ceva amuzant, sau o persoana care imi e simpatica""
Tocmai asta este amuzant.
Nu exista om care sa uite a zambi. Exista doar situatii care te impiedica mental sa faci asta!
Cine zambeste de complezenta este doar verisor cu cimpanzeul de munte
Prefer sa ii las pe altii sa zambeasca sau cel putin pana in momentul cand infinitatea razboiului meu cu lumea de afara se va sfarsi.
Salutare. În general zâmbesc destul de des și îmi face place să fiu cu zâmbetul pe buze mai tot timpul. Faptul că Dumnezeu mă ajută să am o atitudine pozitivă îmi dă puterea să trec mai ușor peste anumite lucruri.
Citatul este unul foarte frumos, iar „medicamentul" prescris merită administrat cu succes.
Zâmbetele ne fac viața mai frumoasă.