am o problema putin mai complicata: de un an incoace nu mai am stima de sine, deci pur si simplu numai am orgoliu ma las "calcat in picioare" de toti, sunt foarte demotivat inainte imi placea sa citesc, sa ma documentez despre lucruri noi, sa devin mai bun intr-un oarecare lucru... iar acum sunt, nu stiu exact cuvantul care ma caracterizeaza in acest moment, cred ca s-ar potrivi "epuizat psihic" in momentul de fata, nu am niciun chef de viata, cand stau pe langa alti cunoscuti de ai mei, tineri, de varsta mea ma simt inferior lor, nu ma simt in largul meu, dar nici in casa nu pot sa stau ca imi preseaza capul parintii, nici parintii mei nu ma respecta cum ar trebui mi-am dat seama de asta demult cand incetul cu incetul "se dadeau pe fata" imi ziceau toate lucrurile care le treceau prin cap fara nicio ezitare. Nu am pretentie la o solutie ca probabil nu o ve-ti gasi dar sigur ve-ti gasi sigur macar un raspuns la intrebarea: "Ce se intampla cu mine?". Am pus intrebarea la aceasta categorie pentru ca am observat ca sunteti cu bun simt si da-ti raspunsuri serioase, am uitat sa precizez, am 17 ani.

DE CE SA-TI PESE?
Asa poate e firea ta , tu invata sa ajungi ceva! Oricum nu vei mai cunoaste pe nimeni peste ceva timp.Din generala se zboara la liceu fara sa cunosti pe nimeni (de cele mai multe ori), de la liceu la facultate tot asa.
De ce sa te simti inferior? Gandeste-te ca esti cel mai bun dintre toti.
Parintii sa investeasca ca si tu sa poti mai tarziu sa-i sustii.
Nu ii mai baga in seama pe toti rautaciosii.

Ești depresiv. Vizitează un psiholog și, eventual, un psihiatru.

Ce ar fi daca te-ai apuca de un sport martial, gen aikido. Sau, daca iti este mai usor, si chiar ar fi recomandat, sa mergi la un curs de dans. Cunosti si fete, inveti si miscari. Care te vor ajuta ambele in crestere stimei de sine.

In plus poate ar fi bine sa te uiti dupa diverse grupuri si/sau cursuri pe net.

Exista un site, meetup.com, unde poti gasi grupuri care se si intalnesc fizic, pe diverse teme. Gaseste o tema care te atrage si gata, da-i drumul.

Cand nu cunoasti oameni, suferi de singuratate. Si tu esti in aceasta situatie.

Pe langa faptul ca nu spui tot, ceva lipseste din povestea ta. Nu stiu ce. Ceva gen de ce ai aceasta lipsa de vlaga. Ce te streseaza de fel.

Iar faptul ca ai tai "iti spun pe fata" ce simt sau ceva de genul asta, din exprimarea ta, te-ai gandit ca poate ai devenit tu mai sensibil si simti altfel?

In fine, interactiune sociala pentru a intalni si alte persoane si practicarea unui sport pentru cresterea increderii in tine.

Cu lucrurile astea te ajuti singur. Ce se intampla cu tine? Gandesti intr-un mod negativ, deci e vina ta ca gandesti asa. Nu cred ca ai tu vreo problema in viata sa iti dea starea aia deci e numai vina ta. Pune-ti mintile in cap. Nu ai de ce sa te simti asa pentru ca ai posibilitati, ai familie, lucruri pe care altii nu le au si unii dintre acei oameni gandesc mai pozitiv ca tine. Probabil ai si prieteni, dupa ce ne-ai spus ai. Gandurile iti reprezinta starile. Numai tu poti sa te corectezi, asta daca nu esti atat de slab din punct de vedere psihic, caz in care trebuie sa apelezi la un psiholog, desigur.

Cunosc multa, foarte multa lume, dar treaba e ca nu primesc de la nimeni respectul cuvenit, pentru ca a vazut ca sunt linistit, si toti au vrut sa ma incerce sa vada cam pana unde poate sa ajunga si i-am lasat ca altfel se ajungea la bataie, si eu nu vreau sa ajung la bataie pentru ca in primul rand tata mi-a spus demult ca nu vrea sa auda de la mine asa ceva, si in al doilea rand toti au prieteni si rude in spatele lor care se baga pentru ei, eu nu am frati nu am neamuri nu am prieteni de nadejde pentru a imi permite sa ma cert cu cineva, si nu am chef sa nu pot merge linistit pe strada pentru ca stiu ca cineva ma poate lua oricand la pumni.

Atunci ai inteles, e cam momentul sa iti schimbi anturajul. Cu totul.