Salut, am si eu o intrebare mai complexa. Nu ma astept la raspunsuri concrete deoarece aceasta intrebare practic nu are un raspuns dar vreau sa aud niste pareri. Intrebarea este: Care e sensul vietii? Stiu ca v-ati saturat de asta dar de fapt ma refer de ce e totul asa cum e. Ce rost are sa traim daca totul va disparea intr-o zi? Totul este trecator, orice realizare, orice viata de om, orice specie, orice lucru creat. Nu este un mesaj sinucigas sau ceva de genul. Caut pareri sa ma ajute sa inteleg ce se intampla. Se spune ca exista o formula care arata ca altruismul nu exista iar omul ce a gasit-o a incercat toata viata sa demonstreze ca a gresit, dar a esuat si s-a sinucis. Daca fiecare actiune a omului este facuta cu un interes atunci practic nu exista bunatate? Practic totul este o minciuna? Nu cred in reincarnare, rai sau iad. Deci pentru ce traim? Ca sa evoluam? Ca sa ce? Ma gandesc ca scopul final al umanitatii este gasirea imortalitatii. Dar daca se intampla asta atunci suprapopularea va atinge alt nivel. Va crea asta un razboi in masa de anihilare al oamenilor? Se vor distruge oamenii singuri? Alte ganduri ce va pot forma o opinie asupra punctului meu de vedere sunt faptul ca eu cred in urmatoarele 2 lucruri: Sa crezi ca esti singur in univers este ca si cum ai crede ca esti singurul spic de grau intr-un camp infinit. Viata de apoi este o creatie a omului ce a fost acceptata de ceilalti din cauza incapabilitatii omului de a si accepta moartea.
Revenind la chestia cu altruismul care nu exista, daca asta e adevarat atunci exista doar rautate in lume? Dar daca exista doar rautate atunci de ce avem emotii? Daca le suprimam este dovedid stiintific ca durata de viata se va scurta deci sunt ceva inclus in corpul uman si nu doar o iluzie.

Scopul vieții- supraviețuirea. Nu viața este a ta, tu ești al ei. Cel cu care discuți cu mine, este un biet soft care se ocupă de teorii, așa zisul EU.

"Se spune ca exista o formula care arata ca altruismul nu exista iar omul ce a gasit o a incercat toata viata sa demonstreze ca a gresit, dar a esuat si s-a sinucis." Acest om nu a inteles de ce exista suferinta si egoism in oameni. Daca ar fi incercat sa gaseasca raspuns la intrebarea "de ce" nu ar fi ajuns sa se sinucida insa toata viata lui si-a zis ca nu are rost si ar fi irational sa-si bata capul cu asa ceva intrucat intrebarea "de ce" ar insemna ca orice se intampla se intampla cu un motiv si cand ceva se intampla cu un motiv ar insemna ca o inteligenta superioara permite aceste lucruri cu un motiv. Dar in incapatanarea lui acest om a refuzat sa ia in calcul existenta unei astfel de inteligente superioare omului. Soarele e la o distanta potrivita fata de Pamant PENTRU CA, plantele fac seminte PENTRU CA, omul iubeste PENTRU CA, e cald PENTRU CA, etc. Pentru orice exista o explicatie care incepe cu "PENTRU CA".

Exista altruism. Cand vezi o pasare ca se zbate intre viata si moarte desi nu-ti aduce niciun beneficiu pentru supravietuirea ta, te duci si incerci sa o ajuti sa supravietuiasca. Pentru pasare actiunea ta inseamna supravietuire in timp ce pentru tine e altruism fata de pasare. Nu te gandesti in acele clipe la ce-ti foloseste personal daca ajuti acea pasare.

Desi ai un punct de vedere foarte bun, m-am gandit si la asta. In cazul de fata majoritatea oamenilor vor actiona involuntar in propiul interes. Desi pare ca este altruism, omul ce ajuta acea pasare o face pentru a avea constiinta curata si pentru a nu ii parea rau dupa. Practic o face tot din interes. Cat despre partea cu PENTRU CA, nu cred ca vom gasi raspunsul niciodata. Insusi teoria big bangului are o ramura a creationismului. Cred ca acolo stiinta se intalneste cu inexplicabilul/fantasticul. De ce s-a cauzat acea reactie ce a produs big bang ul? Nu cred nici in creationism si nici in stiinta dar agreez mai bine cu stiinta decat cu religia si alte chestii de genul. Daca stau sa dezbat subiectul mai mult voi ajunge cel mai probabil la un versus intre creationism si stiinta.

Si cu criminalii care nu sunt ucisi ci inchisi cum e?

In primul si in primul rand nu-mi citi raspunsul dacă ai preconceptii si presupuneri pe care numai alea vrei sa le auzi. Daca vrei sa porti o discutie filozofica esti deschis la orice si gandesti logic, nu cum vrei tu. Daca presupunerile tale sunt prea dragi si nu vrei sa renunti la ele atunci te poti opri aici cu cititul.
In al doilea rand ca sa ne gandim la sensul vietii trebuie sa stim o chestie: nu exista neutralitate. Nu exista nicio pozitie neutra universal acceptata de sistem filozofic sau viziune asupra lumii indiferent de ce vor sa te faca sa crezi anumiti oameni. Altfel spus totul există într-o paradigmă. Totul este paradigmatic si contextualizat în interiorul unei paradigme si nimic nu exista in afara paradigmei. Paradigma este practic sistemul tau filozofic, la care aderi.
Fiecare dintre aceste paradigme iti va oferi raspunsul sau la intrebarea "care e sensul vietii?"
Altfel spus sensul vietii îl descoperi în interiorul paradigmei tale.
Dar asta înseamna ca orice paradigma e adevarata? Totul e relativ?!
Bineinteles ca nu. Ba chiar as sugera faptul ca doar o singura paradigma are sens in intregime.
Acum poate te întrebi care e paradigma ta. Poate n-ai niciuna?
Adevarul e ca ai una. Toata lumea are o paradigma indiferent daca e constient sau nu de asta fiindca toata lumea are presupuneri.
Poate crezi ca exista lumea exterioara si ca eu sunt eu o persoana reala care vorbeste cu tine, asta e o presupunere. Presupui ca si tu existi, o alta presupunere. Toate aceste presupuneri adunate dau o paradigma.
E foarte important sa stii bine care e paradigma ta si sa fii coerent in interiorul ei pentru ca daca nu esti coerent gandesti ilogic, ad-hoc.
Toate aceste presupuneri duc la o asa numita "concluzie logică"
De exemplu hai sa deducem concluzia logica a presupunerilor tale.
Uite una dintre presupunerile tale este "totul e trecator". Oare?
Poate ca da sau poate ca nu.
De exemplu in paradigma creștină acea presupunere a ta e falsa. In paradigma in care universul e in continua entropie si la un moment dat se stinge atunci da e corect.
Acum intelegi cat de subtile sunt presupunerile noastre?
Acum apare intrebarea care paradigma e adevarata, cea crestina sau cealalta? Sau alta? Aici apar dezbaterile paradigmatice.
Adica folosind logica ca presupunere comuna construim argumente logice pentru care paradigma adversarului nu are sens, iar daca adversarul e onest cu el insusi si nu vrea doar sa castige dezbaterea ci sa afle adevarul atunci el se va gandi foarte bine la paradigma lui si daca are sens sa mai creada in ea.
Acum ca am pus asta la o parte, daca paradigma ta este una ateista si materialista atunci nu exista sens. Esti efectiv un animal care a aparut pur si simplu prin șansă si ai niciun fel de sens in viata. Sensul vietii tale nu e niciunul si nu poate fi niciunul fiindca nu exista nimic care sa-l dea.
In paradigma crestina sensul vietii e mantuirea sau theosis, indumnezeirea.
Ma rog, fiecare paradigma isi are raspunsurile ei la aceste paradigme, dar responsabilitatea ta e sa afli tu in ce paradigma crezi, sa te duci intotdeauna la concluzia logica a paradigmei tale si sa vezi daca are sens, daca nu are o schimbi. Odata ce ti-ai gasit paradigma ai gasit si sensul vietii. Hai ca nu-i greu

Interesant punct de vedere, deci pana la urma sensul vietii se rezuma intr-un final la paradigma ateista vs cea creationista? Problema la aceste paradigme este ca amandoua sunt incomplete. Cretionismul nu poate explica multe ucruri logic si le categorizeaza ca fiind mistice si de neinteles. Ateismul nu poate explica de ce toate lucrurile din lume sunt asa cum sunt, de ce exista evolutionism de ce substante chimice reactioneaza cu altele etc. Insa daca stau sa ma gandesc bine, combinand amandoua paradigmele putem obtine una mai completa? Nu stiu daca are sens ce spun sau nu

"Desi pare ca este altruism, omul ce ajuta acea pasare o face pentru a avea constiinta curata si pentru a nu ii parea rau dupa." - altruismul este in constiinta omului, care constiinta daca este ignorata omul este nefericit. Multi aleg sa ignore constiinta si sa se impuna prin minciuna, inducere in eroare sau prin violenta iar asta le face viata nefericita chiar daca acestia nu recunosc viata lor nefericita. Asadar altruismul exista.

Ce rost are sa traim daca totul va disparea intr-o zi?
Ca să poți răspunde la o întrebare, se poate dacă întrebarea însăți este bine pusă.
Dta susții.
Totul va dispărea într-o zi.
Dacă va dispărea, viața nu are sens.
Deci dacă nu ar dispărea totul niciodată, viața ar avea sens, iar dacă dispare, nu mai are?
? Deci din cauza dispariției, sensul dispare și el?
Astfel condiționezi sensul de încetarea vieții prin moarte.
Dar viața dacă are sens, îl are așa cum este, limitată de moarte, iar nu cum îl concepi dta, condiționat de nemurire.
Așa că întrebarea este pusă greșit, căci ea nu rezolvă sensul vieții, ci dorința ta, de a continua la nesfârșit, conținută implicit în întrebare.