Salut! Ce se întâmplă la nivel de amigdală, în creier, atunci când îți dorești ca alții să ajungă la fel de jos ca tine? De exemplu, eu sunt foarte timid și rar mă bag în seamă cu persoane noi. Mi-aș dori ca și colegii mei sociabili să sufere de aceeași problemă, doar așa, ca să vadă și ei puțin cum este.

Tu chiar daca te vezi mai jos, esti de fapt mai sus ca ei. Dupa cum Domnul Hristos plangea pentru aceia care Il batjocoreau si Il rastigneau, tot asa trebuie sa plangi si tu atat pentru starea lor, cat si pentru soarta acestor batjocoritori.
Tu n-ai voie sa te vezi mai prejos decat ei. Sa nu-i urasti. Si chiar daca te vor batjocori mai mult, adu in clasa pentru ei mai multe exemplare ale cartii "Viaţa lui Iisus":
https://www.viatasisanatate.ro/viata-lui-iisus
Si daca cineva te acuza de prozelitism, sa le spui ca numai Dumnezeu poate sa schimbe caracterele oamenilor.

Problema este că eu sunt cel invidios. Îmi trece în câteva secunde, dar știu că nu este un sentiment ok din niciun punct de vedere.

Înţeleg, eşti de principiul "să moară şi capra vecinului". Singur ai recunoscut că nu e un sentiment ok. Deci trebuie înlăturat. Ce mai stai? Acţionează! Aşa cum ne putem opune la orice lucru negativ, ne putem opune şi la ăsta.

Doar Iehova Dumnezeu, creatorul omului, te poate ajuta sa invingi timiditatea. Pe mine m-a ajutat. Nu e nevoie sa ai resentimente fata de alti oameni pentru ca astfel de resentimente iti fac rau.

E vital sa vorbiti cu Iehova Dumnezeu cand sunteti singur. Astfel Iehova va deveni cel mai bun si mai pretios prieten al dumneavoastra si va va ajuta sa capatati increderea in a va exprima cu usurinta gandurile in relatiile cu oamenii din jur.

A doua porunca este sa ne iubim semenii ca pe noi insine. Invingerea timiditatii inseamna respectarea acestei porunci.

Pentru mai multe informatii vizitati www.jw.org.

Mă întreb cum se explică fenomenul din punct de vedere neurologic.

Mulțumesc.

E bine sa studiezi neurologia. Insa pana la neurologie, e mai important sa vezi lucrurile in ansamblu. Sa compari logic lucrurile plecand de la analiza premisei cum ar fi putut sa apara in mod logic viata.

Viata biologica este foarte complexa comparativ cu planetele din jur a caror structura moleculara este mult mai simpla. In plus, mediul cosmic din jurul planetei Pamant este ostil vietii biologice. Viata biologica pe Pamant este ca o oaza de viata intr-un univers lipsit de viata biologica in afara Pamantului, si cel putin in sistemul nostru solar.

Dacă îți spui Împărat, nu s-ar zice că ești tocmai timid. Mai degrabă complexat, mie așa mi se pare. Dacă îți place să te crezi timid, asta ar fi mai degrabă victimizare și narcisism.

Invidia este naturală, dacă ai doi căței și îl mângâi numai pe unul din ei, celălalt îl bate fiindcă îl invidiază că a fost mângâiat. Nu poți controla ceea ce simți, dar soluția e să-ți educi manifestările. Cu ce te-ar ajuta pe tine dacă colegii tăi sociabili ar fi și ei complexați?

La nivel de amigdală nu știu ce se întâmplă, dar dpdv psihologic, dacă îți dorești ca alții să ajungă la fel de jos ca tine, ajungi să proiectezi asupra lor defectele tale. Soluția corectă e să-ți corijezi tu defectele, nu să poți să-i acuzi pe ei că ar avea aceleași defecte. Vezi ce te complexează și vezi dacă poți elimina cauza.

Una din cauzele cele mai simple ale complexelor ar putea fi banii. Dacă ei pot cheltui ocazional mai mulți bani ca tine sau își pot cumpăra haine sau telefoane mai scumpe decât tine, e de înțeles că asta ajunge să te complexeze și devii mai puțin sociabil. Dar asta nu e timiditate.

Sunt și timid și complexat.
Mi-am pus numele ăsta pentru că am 17 ani și nu mă pricep la mai nimic. Adică, învăț bine, am media generală peste 9.30, dar dacă m-ar lua cineva de la școală și mi-ar zice: "Gata, Xerxes, ai terminat liceul, acum trebuie să te hotărăști pe ce vrei să te specializezi!", m-ași uita disperat în ochii lui, fiindcă nu mă pricep la mai nimic.
Îi mai invidiez pe cei sociabili (nu pe prieteni, totuși) pentru că ei nu sunt considerați ciudați, știu cum să iasă din situații jenante, au mai mulți prieteni și, cel mai important, iubită.
Nu sunt arogant, chiar dimpotrivă. Îmi conștientizez lipsurile, uneori sunt, poate, prea exagerat cu autocritica.

N-am spus că ești arogant. Arogant ar fi exact în partea cealaltă, față de unde te afli tu. Dacă ai avea mai mulți bani ca alții și mai multe fete ca alții, abia atunci ai putea fi arogant. Dar în prezent nu e cazul.

La 17 ani e prea devreme ca să știi exact ce vrei, mai ales dacă înveți bine. Unul care nu pricepe nimic din ce se discută în clasă, la 16 ani se poate hotârî că el se duce la profesională să se facă șofer de camion, opțiunile lui sunt mult mai limitate, așa că viața lui e mult mai simplă.

Însă viața ta e mult mai complicată, fiind inteligent ai mult mai multe opțiuni și e greu să alegi între ele. Nu trebuie să te specializezi pe ceva chiar acum, dar trebuie să vezi ce ți-ar plăcea. De exemplu, vezi dacă îți poți asambla singur un calculator sau dacă poți face singur upgrade la calculatorul pe care-l ai, vezi dacă poți avea un al doilea calculator, pe care să instalezi, de exemplu, Linux Fedora, eventual fără interfață grafică. În momentul acela n-o să mai fii complexat, fiindcă nimeni din colegii tăi nu știe să dea comenzi în consolă la un Linux Fedora.

Dacă vrei o iubită, soluția ar fi o fată cu 2-3 ani mai mică decât tine și eventual de la un liceu mai modest. Fetele se maturizează cam cu 2 ani mai devreme ca băieții, iar colegele tale de liceu se uită după studenți sau chiar după profesori mai tineri, așa că n-ai șanse la ele.

O fată de 15 ani s-ar putea să ți se pară cam prostuță și greu de suportat în anumite situații. Dar dacă e și un pic mai plinuță, ea o să fie dornică să o ții în brațe sau să o mângâi pe sâni, ceea ce o să te ajute să scapi de complexe. Colegele tale de clasă sunt în altă ligă și n-are sens să visezi la ele.