Aș vrea să vorbesc cu voi despre univers, mai exact despre începutul lui.
Ce a existat înaintea big bang-ului și ce a provocat "explozia", sau mai bine zis, răspândirea lui rapidă dintr-o singularitate la ceea ce cunoastem noi acum?
Eu cred într-un creator, însă nu la fel ca restul religiilor din lume. Nu incerc să îl pun pe Dumnezeu ca răspuns la ceea ce noi nu cunoaștem, am încercat pe parcursul timpului să mă învârt în jurul acestor două lucruri, Dumnezeu și Big-Bang. Voi scrie destul de mult cel mai probabil, însă cine dorește să citească tot, m-aș bucura mult. Nu sunt închis la minte, și nici nu mă contrazic cu cei care nu cred într-un creator. Voi respecta și voi lua în considerare fiecare teorie spusă de voi.
Așadar, să începem:
Ne gândim totuși la începutul universului. Cum a apărut el? Ce a provocat big bang-ul? O teorie ar fi cea a big bounce-ului, adică implozia unui univers anterior, apoi, acesta ajungând la singularitate, astfel "explodând" și formând ceea ce cunoaștem astăzi. Această teorie pică pentru mine, deoarece și aceasta duce la un început.
O altă teorie ar fi existența multiversului, care și aceasta pică pentru mine, deoarece și aceasta, la rândul ei, duce la un început.
(Când mă refer la o teorie că pică pentru mine, nu înseamnă că nu cred în ea, ci pur și simplu vrem acum să ne concentrăm pe ÎNCEPUT)
O altă teorie ar fi cea a formării acestuia din nimic, ceea ce, aici, ar putea intra credința să spună că a fost creat de Dumnezeu. Însă nu vreau să fiu închis la minte. Vreau să încerc, cât pot din punct de vedere uman, să îmi imaginez de fapt începutul.
Spunem despre momentul singularității că în jurul acestuia nu a existat nimic, ceea ce, a exista nimic este imposibil. Îmi pot asemăna acest nimic ca fiind un void. Totuși, prin ce s-a mărit universul dacă în jurul lui nu a existat nimic?
Vedem totuși că nici știința nu cunoaște ce a provocat începutul.
Dacă ar fi să luăm în calcul existența unui creator, aș vrea să mă gândesc de fapt la un spirit, o formă de viață energetică, invizibilă. Și de aici, dacă aș lua în calcul această teorie, m-aș întreba instant: Din ce sunt formate aceste spirite?
Am încercat să caut răspuns acestui lucru, și nu am găsit absolut nimic. Totuși, un portal la acest răspuns mi-a fost un articol științific, care compara spiritele cu materia neagră. Ok, și totuși ce a existat în jurul singularității? Eu cel puțin nu cred că nu a existat nimic. Cred că începutul a avut urmarea a acțiunii a ceva, sau a cuiva. Dacă ar fi să ni-l imaginăm pe acest creator comparat cu materia neagră, am putea spune că acesta există. Asemenea materiei negre, invizibile, și totuși știm că există, deoarece îi vedem cauzele.
Însă aici se naște o altă întrebare. Ce l-a creat pe acest creator? Și totuși nu vreau să rămân la "crede și nu cerceta", ceea ce religia din ziua de azi o spune. Vreau să îmi deschid mintea și să gândesc un răspuns la acest lucru.
Se spune despre acest creator că există din infinit în infinit, iar totuși, acest infinit, acest început relativ infinit al creatorului ar putea rezulta a ceea ce numim astăzi perioada plac, cea mai mică măsură de timp care a existat, și din care se crede că acesta a fost momentul în care timpul a început să curgă. Astfel, putem să ne imaginăm acest început infinit ca o pauză intr-un joc video: Adică nimic nu se întâmplă și totul stă intr-un loc, și totuși, în fundal, acesta există. Ceva a dat un Play la această pauză relativă, ceea ce mă face să mă gândesc și mai departe. Acest creator, dat fiind că este văzut că atotputernic, ar trebui să existe in spațiu-timp, și să nu facă diferența dintre timpul scurs sau nu, dat fiind că acesta a creat timpul. Însă ce a existat înainte de timp? Acea pauză de care vorbeam, un moment în care nimic nu s-a întâmplat, dar totusi, a existat acolo. Totuși, mintea mea de om mă împiedică să îmi imaginez infinitatea, să mă gândesc la faptul că ceva sau cineva a dat curs timpului din infinit. Și totuși, revin la întrebarea, din ce sunt create spiritele? Pentru că în jurul singularității e imposibil să fi existat nimic. Răspunsul nu are nici un sens. Aș numi ceea ce a înconjurat singularitatea ca materie X. Dacă aceasta a fost acolo, în jurul big bang-ului, dat fiind că nimicul e imposibil de existat, înseamnă că această materie X n-a avut nevoie de început, ceea ce mă face să cred că există un creator infinit.

Mi-ar plăcea să văd și teoriile voastre, să văd și părerea voastră. Ceea ce am scris aici este strict părerea mea, ceea ce am incercat sa inteleg pe de-a cursul anilor. Voi respecta și voi lua în considerare fiecare teorie și răspuns dat de voi!

Mie imi place teoria creationista din operele lui H P Blavatsky. Sunt chestii complexe, nu le expun aici... gasesti pe yt mai multe detalii.

Dta încerci să rezolvi cu mijloace insuficiente ( metodologie filozofică, cunoștințe de specialitate din domenii fundamentale) probleme imposibil de rezolvat. Ceea ce pot eu să fac este să își arăt lacunele rașionamenntului tău. Dar mi-ar cere prea mult timp, și nu sunt sigur că ți-ar folosi la ceva, așa cum prezinți textul de mai sus acum.

Pai sunt multe de spus si de gandit in privinta asta. Dar mi se pare ca toata chestia asta nu duce nici unde. Cu fiecare raspuns pe care il dai se starnesc alte intrebari si tot asa. Si eu ma gandeam la aceste lucruri pana cand am auzit ca nu are rost sa pierzi timp pentru asta si sa-ti traiesti viata (dar sa nu o duci la extrem gen dar pur si simplu sa te bucuri de ea)


NU merg pe ideea "crede si nu cerceta" dar nici nu zic sa cercetezi pana descoperi ceva fiindca acest lucru v-a duce l-a alte intrebari...
Intr-o zi o sa murim si cred ca atunci o sa aflam ceva.
Merg pe ideea "toate la timpul lor" ce sustine ideea ca vom afla ce trebuie si cand trebuie (si nu trebuie sa ne chinui sa aflam lucrui despre asta pentru ca oricum o sa le aflam candva). Gen e ca si cum ai fi copil si iti doresti sa cresti iar cand devi adult iti doresti sa fii iar copil (gen se creeaza un paradox fara sens si te pierzi in el)

Inteleg ce spui. Insa mi-e greu sa fiu credincios, si nu ma refer la Dumnezeu, ci sa cred in diferite chestii asa, ca fapt divers, pentru atunci, viata scurta pe care o avem, nu ar avea intr-un fel, sens. Vreau sa caut raspunsuri si sa stiu ce rost am pe pamant, ce rost are acest univers, ce rol are acesta. Mi-e greu sa cred in ceva in care sa nu am fundament. Nu-mi complic viata, ci pur si simplu stau cate-o data noaptea si ma gandesc la aceste lucruri, si nu pot sta fara sa nu caut un raspuns la ele.

Răspunsul la ceea ce vrei tu sa aflii este absolut imposibil de aflat la momentul actual. Faptul că universul s-a creat acum 15 miliarde de ani, stadiul in care se afla tehnologia acum și gândirea unor oameni împiedică total aflarea răspunsului și exista doar păreri bazate pe descoperiri minore. Din ce am văzut acum ceva timp Intr un studiu, am auzit asta și de la un profesor de geografie și chimie in liceu, înainte de Big Bang nu ar fi existat nimic, decât niște atomi sau molecule care, fara niciun motiv au reacționat și au creat universul. Teoria asta este plauzibilă deoarece și în prezent, in univers și chiar și pe planeta noastră există molecule și atomi cu caracteristica de a reacționa fara motiv, exemplu ar fi : sa zicem că Intr o incapere se afla foarte mult gaz, daca exista o sursa de foc, va ieși o explozie, însă, in cazul moleculelor sau atomilor care reactioneaza fara un motiv sau un factor anume, ar fi o explozie și fără foc. In plus, pentru a întări teoria asta, Dumnezeu nu reprezintă o varianta deoarece singurele dovezi cum că Dumnezeu a existat sunt niste scrieri care, ce sa vezi, sunt scrise de niste oameni. Atâtea sărbători și superstiții de genul : sa mănânci de post, sa nu speli uneori sau sa nu muncești și unele nici măcar nu sunt menționate în biblie sau pe undeva, ceea ce înseamnă că oamenii au băgat de la ei, fapt care denotă că imaginația unora este bogata și dacă au exagerat unele chestii îți pui întrebarea, este adevărată povestea? Recent a murit unul dintre cei mai mari arhiepiscopi ( parcă arhiepiscop era ) din Romania, spunând că covid nu afectează credincioșii, și, surpriza, a murit de covid pentru că nu a purtat masca. Oricum ar fi, nu ai cum sa aflii răspunsul și începutul universului, cel puțin nu cu tehnologia de acum.

Sunt multe lucuri me pare nu le intelegi si nu le stii. Nu pot sa iti dau numai un răspuns. Va trebui sa iti explic mai multe aspecte pentru a intelege de ce totul e asa. Acea singularitate a existat dintotdeauna. Nu a existat nimic dinainte de bigbang deoarece bigbang-ul a creat si spatiul si materia. Timpul nu exista. De.asta ne vine greu sa credem. Deoarece ne gandim la timp ceva gen "ba daca acum 14mld ani s-a creat big-bang, ce a fost acum 15mld?". Pai raspunsul e simplu. Timpul nu exista. Este doar o unitate de masura inventata de pamant pentru a definii distanta dintre evenimente in mod cronologic. Nu peste tot timpul e la fel. Stii de ce in spatiu timpul se misca mai greu? Deoarece gravitatia e mai puternica decat pe pamant. Cu cat gravitatia e mai mare, cu atat timpul se misca mai greu. Chiar si mergand cu viteze uriase timpul se modifică deoarece corpul creaza gravitatie sau ceva de genul. Daca vei merge cu viteza luminii timpul va sta in loc. Si nu pentru cei din jur, ci pentru tine, gândurile iti vor sta in loc. Asa si in spatiu. Pare că totul se mișcă normal, dar in realitate tu gandesti si te misti cu incetinitorul. Deci timpul nu exista iar singularitatea a fost dintotdeauna. Singularitatea nu stiu cum s-a creat. Dar poate in miile de ani vom afla si vom intelege daca reusim sa supravietuim pana atunci.

"Insa mi-e greu sa fiu credincios, si nu ma refer la Dumnezeu, ci sa cred in diferite chestii asa, ca fapt divers, pentru atunci, viata scurta pe care o avem, nu ar avea intr-un fel, sens."

Eu cred ca sensul acestei vieti este sa te bucuri de ea. Nu stiu daca e cel adevarat/corect dar e sufiecient pentru mine. Gen as putea sa caut alte lucruri legate despre origini si sa descopar dupa mult timp un sens dar cred ca va veni de la sine. Plus ca a te bucura de viata e mult mai usor

PS: cred insa intr-o entitate (nu neaparat Dumnezeu) ce a creat acest univers dar nu ma strofoc prea mult sa o venerez fiindca, dupa parerea mea, nu merita.

E o idee interesanta. Eu ma refer la un creator nu ne-aparat la cel pe care il cunoastem noi. S-ar putea sa existe, s-ar putea sa nu. De exemplu, nu neg existenta extraterestiilor, deoarece universul este atat de mare, si imi este imposibil sa cred ca Terra este singura planeta din tot universul care se afla intr-un loc habitabil. Daca mi-as imagina peste cateva sute de ani o intalnire cu o astfel de civilizatie, ce teorii ar avea ea? Daca, la randul lor, ar accepta existenta cuiva, ce impact ar avea acesta asupra stiintei noastre? Multi oameni nu mai cred in dumnezeu deoare exista atata suferinta si rautate pe pamant. Insa, daca ar fi sa acceptam ideea unui creator, acesta nu ar fi ne-aparat cel despre care se vorbeste in biblie sau alte scrieri. Acesta ar putea fi un dumnezeu care doar creeaza si atat, iar cursul rautatilor si lucrurilor bune sa ne stea doar in mainile noastre. Inca stau si cercetez multe teorii. Chiar daca nu voi gasi niciodata un raspuns clar, totusi ceva ce sa fie catusi de putin de aproape de realitate trebuie sa existe. Prostia acestor teorii este ca fiecare teorie in parte naste alte intrebari, si asa cum a spus un utilizator mai in sus, duc la un paradox care se invarte continuu.

Da bagă-l pe dumnezeu in ecuație si gata, nu cumva sa iti obosesti creierul sa si curiozități, ca toate au acelasi răspuns dumnezeu, gandirea obosește mintea, fii prost ca e mai bine

As spus clar ca nu il bag pe Dumnezeu la inaintare, pentru ca vreau sa aflu mai multe raspunsuri, insa eu personal nu ii pot nega existenta. Eu cred ca mi-am obosit creierul mai mult decat tine, incercand sa imi dai un raspuns jalnic de om incuiat mintal. Am spus si o repet inca o data, ascult si respect orice teorie spusa de voi, deoarece vreau sa vad parerea fiecaruia pe acest subiect, cu respect, fara sa ne scoatem ochii unii altora. Daca ai venit aici doar ca sa te crezi destept, poti pleca.

Dovada a ceea ce am spus odihnești mintea ca na sa nu cumva sa faci par alb in cap

Sincer n-am citit tot ce ai scris, dar e cam clar despre ce vorbim. Ca sa iti dau un raspuns foarte corect si simplu, nu stim si probabil nu vom sti niciodata ce a fost inainte de big bang.

Nu se cunoaște adevărul. Toate părerile sunt pure speculații. Deocamdată.

„Această teorie pică pentru mine, deoarece și aceasta duce la un început."
Orice ipoteză, teorie se bazează pe un punct inițial. Și la Dumnezeu poți zice la fel: Cine l-a creat pe Dumnezeu? Dacă zici că el e infinit, universul sau multiversul de ce nu ar fi?
Dar ce cunoaștem noi? Nu există cantități infinite. Infinitul se folosește ca abstractizare în matematică. Implicând că o cantitate e infinită, asta înseamnă că totul devine 0 în raport cu aceasta. Ai o suprafață plană de un infinit de metrii pătrați? Furnica de pe ea devine 0 raportată la suprafață. Nici în matematică nu există faptul că ceva este infinit. Există faptul că ceva tinde la infinit. Infinitul nu poate fi atribuit unei cantități nici măcar abstract/ imaginativ, deoarece infinitul nu poate fi atins.

„Totuși, prin ce s-a mărit universul dacă în jurul lui nu a existat nimic? "
E cum ai aprinde o lanternă în noapte. Întunericul e lipsa luminii. Așa și vidul e lipsa energiei. Vidul poți spune că e cel mai profund întuneric. Dacă la lanternă știm că fotonii se deplasează într-un mediu, la vid nu este chiar așa. Totuși, diverse caracteristici energetice dau diferențe de presiune. Poate fi un cuvânt cheie în ceea ce privește extinderea universului. Sunt multe ipoteze, iar noi nu știm cu certitudine. Însă nu mi se pare plauzibil să spui că ceva nu se poate extinde în vid. Altfel tot la infinități ai ajunge.

Dacă nu ai dovezi, teorii susținute matematic, lucrurile sunt pur imaginative. Așa cum vikingii credeau că fulgerul vine de la Thor. De ce credeau asta? Că nu aveau alte explicații și mijloace de a afla. Așa și noi. Nu avem mijloacele de a afla totul. Ce nu știm, devine pur speculativ. Ce știm, poate fi iluzoric. Nu este o soluție să ne imaginăm, așa cum făceau vikingii, că cel mai probabil vom greși (aici nu vorbim de ce ne satisface pe noi suflețelul, ci vorbim despre adevăr - care de cele mai multe ori nu e așa fantastic).

Știința nu merge chiar pe baza cailor verzi pe pereți. Tu neputând cunoaște, îți imaginezi tot felul de prostioare. Nu zice nimeni că nu e natural. Omul are o dorință mare de a cunoaște, iar dacă nu poate cunoaște ceva, ca să își satisfacă dorința, își imaginează. Greșit e când lucrurile imaginare devin realități în mintea cuiva și încearcă să demonstreze științific „casa Foster pentru prieteni imaginari".

Solum certum nihil esse certi - ca să zic şi eu ceva

Https://www.tpu.ro/go-to-answer/16478672/
Imi pare rau ca iti dau un raspuns atat de scurt.
Unul si mai bun, ar fi fost: "Nu se stie".
Si nici nu o sa se stie vreodata, pentru ca universul nu este foarte prietenos cu Stiinta.

Am doua observatii, in doua linii.
acum 5 ore | CortinaDeLut a răspuns:
"Infinitul nu poate fi atribuit unei cantități nici măcar abstract/ imaginativ"
- Poate, existand cateva tipuri de infinit, care, (si aici vine o parte foarte bizara, neinteleasa de multi): difera ca si marime.


"Așa și vidul e lipsa energiei."
- Vidul, are energie, (lambda), este excitat.
Sa multumim...fiecare cui crede, ca nu "cade" sau nu tuneleaza spre un alt nivel, de regula, mai stabil. Cand se va intampla asta, universul va arata foarte ciudat si foarte diferit fata de cum este acum.

Imi pare rau daca te deranjeaza observatiile mele, dar mi-a parut mai important sa le intelegi, fiind un utilizator cu multe raspunsuri ok.

„Poate, existand cateva tipuri de infinit"
Infinitățile sunt reprezentate prin funcții. Diferite funcții se „apropie" diferit de infinit. Modul de variație a funcțiilor care tind la infinit este diferit. Asta oricum, nu are treabă cu faptul că infinitul nu poate fi atins. Prin definiție nu poare fi atins. Nu contează în ce mod tinzi la infinit, e irelevant în problema noastră. E ca în problema mulțimilor de numere. Numerele reale sunt mai multe decât cele naturale. Diferă „densitatea". Însă asta nu înseamnă că cantitatea de elemente atinge infinitul. Nu.

„Vidul, are energie, este excitat."
Există mai multe tipuri de vid. Vid absolut, perfect, experimental, atmosferic etc. Fluctuațiile cuantice pot fi produse în vid, cel al spațiului interstelar. Alt vid mai profund nu a observat nimeni.

Întrebarea cred că nici nu se pretează la "fundă" din moment ce nu are nimeni răspunsul

Asta, E un raspuns.
M-au derutat afirmatiile din primul, si mai ales ideea de vid din jurul singularitatii.
E important ca cel care a intrebat sa inteleaga ca in jurul singularitatii NU a existat nici macar vid, vidul insemnand totusi, Spatiu.
Marea Explozie a nascut spatiul, timpul si materia, inainte de aceasta neexistand nimic, deci nici spatiul vid.
E greu de inteles, de digerat, lipsa ideii de spatiu, faptul ca o chestie numita Singularitate a existat intr-un loc....care nu era loc, insusi termenul "loc" ducandu-i pe cei care nu inteleg conceptul de nimic absolut, spre un "loc" intr-un "spatiu"...care nu exista.
De asta castiga Dumnezeu si Intamplarea, doar doua filosofii care pot pot opera la intrebarea: "Ce a declansat Big-Bangul".

Desigur. Oare de ce? Pentru ca asta am vrut sa se intample. Adica, sa nu pornim un fel de razboi atei vs teisti, ci mai degraba sa facem un schimb de idei, teorii, ca sa pot vedea atat eu, cat si altii, cum vad unii oameni universul in realitate.