sunt curios cum vedeti voi fericire. Eu o vad ca un echilibru dintre 2 lucruri. Dar conteaza opinia voastra. Nu ma luati cu definitii de pe net, eu observ aprenta: gandirii. !

Un sentiment care te face sa plutesti, sa topai, care te face mai vesel

Fericirea nu o gasesti in banii in iubire sau ceva de genul fericirea o ai de la sine nu trebuie sa depinzi de alti pentru a avea fericire trebuie sa crezi in tot ceea ce faci sa te gandesti doar la prezent in viata sunt si bune si rele

Diferentele: fericirea e un sentiment ce persista, descrie o personalitate, veselia reprezinta o stare de moment. Dar multumesc oricum tin cont de parerea ta, adica o sa am de munca.''ura''

Eu vad fericirea ca pe o liniste adanca, profunda, o armonie absoluta.

Ok m-ai ''fermecat'' chiar sunt curios, sincer, detaliaza te rog, macar putin mai mult.

Nu cred intr-o fericire conditionata de lucrurile acestei societati,de bani,politica si alte lucruri care ne fac sa uitam cine suntem.
Cred ca fericirea absoluta o gasim in tacere,in natural, in adierea vantului,in freamatul copacilor,in valurile marii ce se izbesc de tarm, in farmecul rasaritului si al apusului, si nu in ultimul rand, in noi insine, in profunzimea fiintei noastre.

Consider ca fericirea consta in starea de liniste interioara, dar si in puterea de a vedea frumosul in lucrurile marunte, de a te bucura doar ca te-a trezit Dumnezeu din somn sau doar ca ai respirat aerul curat al diminetii.

Fericirea este tot ceea ce conteaza mai mult in viata!-fiind de alfel ''esenta'' vietii...prezenta fericirii duce la dorinta de ''a trai'' pe cand lipsa acesteia ueori face sa simpti ca ''esti mort pe dinauntru''.
Fericirea (in opinia mea) este un echilibru intre ceea ce ai/nu ai si ceea ce doresti sa ai/realizezi...

Fericirea e dezechilibru. Fericirea este ceva ce duce spre climaxul experienței cognitive. Echilibrul face doar o linie dreaptă ce persistă pe orizontală. Fericirea poate fi și într-o NDE, din câte-mi pasă.

Fericirea este ceva personal, difera de la individ la individ. In general insa, fericirea este ceea ce rezulta dintr-un deplin acord intre ratiune si afectiv, ceea ce rezulta insemnand o stare de bine, un sentiment al lucrului implinit, armonie, mai pe scurt FERICIRE.

Fericirea nu poate exista ca stare generala. Ea nu este ceva ce poate fi cautat si gasit. Fericirea este alcatuita din micile si marile bucurii ale vietii. Cum pentru a obtine 2-3 picaturi de parfum e necesar sa aduni cateva sute de flori, pentru 2-3 momente de fericire absoluta trebuie sa treaca ani de zile. Desigur, unii confunda starea de bine cu fericirea, ceea ce este gresit. Daca esti stabil material si emotional, nu inseamna ca esti fericit. Foarte multe minti luminate ale omenirii au spus ca n-au avut niciodata niciun moment de fericire si ii cred. Uita-te in jur, nu prea ai cum sa fii. te nasti si trebuie sa te descurci cu ceea ce iti ofera viata, universul, spune-i cum vrei. Fericirea este un privilegiu, nu un drept.

Bucuria e ceva pe moment, pe cand fericirea e pe o perioada mai indelungata de timp.
Personal, vad fericirea ca o stare in care sunt multumita (sau, relativ multumita, caci un om multumit 100% nu este.)