vreau pareri referitoare la aceste 2 afirmatii: " Gindesc, prin urmare Eu exist." si "Gindesc, prin urmare Tu existi."

Hai să-ţi pun o întrebare:
Dacă un cal sau un măgar nu gândeşte, înseamnă că nu există?

Salut! Mie imi suna a Matrix, e fobie deja , eu exist si te-am creat in gand, asa ca existi si tu. Ar putea fi si n-o sa nu ne putem da seama vreodata. Ma gandeam intr-o zi si la asta, ca vad ca se teme lumea de respectiva idee. Am observat pentru prima data un obiect care a fost tot timpul acolo, ma gandeam "hehe, dovada ca matrixul lui peste stricat nu exista", analizand ordinea in care creierul pune lucrurile in vis si comparand-o cu ordinea pe care o vad in fiecare zi (acel obiect observat zilnic de atunci), deci un lucru care exista, e acolo, unul imaginat, poate fi oriunde sau lipsa, dar apoi mi-am amintit ca si asta poate creierul sa faca, sa crezi ca in fiecare zi ai vazut obiectul respectiv, a fost acolo, desi n-a fost. Oricum, nu cred prostia asta, desi nu am cum sa dovedesc ca e o prostie. Este un film in care niste unii iau amintirile oamenilor si le dau altora; te trezesti intr-o familie straina pe care o cunosti dintotdeauna. Daca asta ar fi adevarat, n-am putea descoperi vreodata. Acum ma gandeam la perceptie, pentru ce o avem, si ar fi dovada ca nu existe lucrurile amintite mai sus, dar iar, poate fi o informatie inserata in scopul mentinerii iluziei, e ca in povestile cu zei, daca vrei sa crezi in ei, oricum ai da-o, ei sunt raspunsul.

Fantomele ce ma bantuie au constiinta proprie, pentru ca vorbesc cu ele, dar doctorii, mi-au spus altceva...

Rene Descartes se preocupa cu chestia asta, si era francez .

Gindul e un semn al existentei. De foarte multe ori prin gind ne facem parere despre o anumita persoana, deci si ea exista.