Oamenii au nevoie sa creada in altceva pentru ca le este frica sa stie ca destinul lor este numai in mana lor si a altora si ca de fapt destinul lor este o sumedenie de evenimente aleatorii fara niciun scop. Este mult mai usor sa crezi ca cineva are grija de tine si are un plan facut special pentru tine, decat sa crezi ca viata ta depinde de conincidente fara scop.
La fel si in cazul mortii. Pentru multi este extrem de greu de acceptat ideea de moarte. De faptul ca in momentul in care corpul inceteaza din a functiona si noi incetam din a exista. Pentru ca nu vom mai simti nimic, nu vom mai gandi nimic, dintr-odata totul va fi nimic. La fel cum vor fi toti cei anii pe care i-am trait si tot ceea ce am realizat pe parcursul acestora. Moartea in sensul asta este extrem de greu de acceptat pentru ca iti da impresia ca tot ce ai facut a fost in zadar, avand in vedere ca in final, nu vei mai sti ce ai facut.
Iar in ultimul rand, religia a fost creata cu scopul de a controla masele sau pur si simplu a aparut intr-o perioada in care oamenii nu stiau mai bine. Prin urmare, s-a raspandit din generatie in generatie, iar unii oameni o accepta, fara sa se gandeasca prea mult la ea. Pentru ca este destul de usor. La fel cum oamenii accepta medicina traditionala care uneori chiar nu are niciun efect, precum bagatul unui tampon cu iaurt in vagin in momentul in care ai candida, desi tratamentul nu va avea niciun efect prntru ca raul a fost deja facat si desi studiile arata ca tratemtentul asta nu are niciun efect, oamenii continua sa practice chestia asta, in loc sa ia pastile de la farmacie si continua sa creada ca functioneaza. Desi nu functioneaza. Religia este cam tot ceva de genul asta. Oamenii cred in ea, pentru ca parintii lor au crezut, si bunii au crezut, si strabunicii etc si este mai confortabil sa creada in continuare decat sa creada in altceva.
Nu am inteles aproape nimic din ce ai scris dar totusi cred ca te pot ajuta. Tu esti genul de om care vrea sa experimenteze si sa cerceteze, nu doar sa creada. Stai calm nu e nimic neinregula cu tine. Doar ca ai vrea sa stii mai multe despre lume. Si stiu ce vrei sa spui prin faptul ca ai realizat ca existi. Eu sunt in Germania de 7 luni si totusi mai sunt momente in care ma gandesc la casa si apoi ma trezesc ca dintr-un vis si realizez unde sunt. Legat de paranormal, reincarnari si chesti de genul, nu prea cred ca ar trebui sa crezi lucrurile astea, iar legat de religie, eu sunt crestina dar tot vreau sa stiu o multime de lucruri despre lume. Faptul ca ai realizt asta la 14 ani mi se pate perfect normal, e o varsta la care incepi sa iti pui anumite intrebari. Am doar un singur sfat pentru tine: incearca sa raspunzi la toate intrebarile care iti trec prin cap. Nu ezita sa te intrebi anumite lucruri din cand in cand. Chiar ar trebui sa o faci(sa te intrebi). Asta e o modalitate buna de a afla lucruri despre tine. Iar pentru te bazezi pe logica asta ar fi cea mai buna varianta pentru a afla tot ce vrei: puneti o intrebare si apoi fa tot posibilul sa iti raspunzi(cat de logic posibil)
PS:exista totusi unele lucruri care nu pot fi explicate
Scuze daca nu am fost prea explicita. Abia am implinit 14 ani.
Conform lui D.I. Radin, universitarii (psihologii) explorează paranormalul pornind de la trei ipoteze: ignoranță, privațiuni și deficiență.
„Ipoteza ignoranței înseamnă că oamenii cred în paranormal deoarece sunt proști sau needucați. « Ipoteza privațiunilor propune că aceste credințe le permit să facă față incertitudinilor psihologice și factorilor de stres fizici. Ipoteza deficienței susține că o astfel de credință provine dintr-un defect psihic, de la inteligență redusă la lipsa gândirii critice ajungând până la psihoză deplină. » (Radin). Ipoteza deficienței este susținută de faptul că credința în paranormal este un aspect al personalității schizotipice (Pizzagalli, Lehman și Brugger, 2001)."
—R. de Boer și D.J. Bierman, The roots of paranormal belief: Divergent associations or real paranormal experiences?
http://ro.wikipedia.org/wiki/Paranormal
Nici pe Dumnezeu nu l a vazut nimeni, sau pe dracu' Si totusi se crede si se fac nenumarate acte in numele lor.Cat despre fantome si d astea...in primul rand cred ca i ca si cu Mos Craciun...asa ti s-a zis, asa crezi.Deci daca persoana respectiva a crescut cu biblia, horoscopul sau globul de cristal in fata asta va crede.Desigur exista intotdeauna exceptii.In al doilea rand mai sunt si persoane credule care vad, aud lucruri pe aici pe acolo si povesti cu fantome sau horoscopul de azi s-a potrivit sau vad pe internet chestii si inghit totul.Depinde de persoana.
Intr-o tara de orbi unul care zareste ceva este considerat ori impostor de catre sceptici ori sfant de catre religiosi.
Realitatea nu este ceea ce vezi sau auzi.
Ar insemna ca un soarece vede si aude de 3 ori mai multa realitate decat un om.
Eu atit iti spun: nu iasa fum fara foc. Poate ca multe chestii sunt adaugiri, sunt basme, sunt povesti. Dar toate astea au pornit de la ceva real.
Dar hai sa iti spun parerea mea personala, bazata pe experienta de peste 25 de ani: exista o alta lume, o lume a spiritelor, sau mai bine zis o lume spirituala, care guverneaza lumea in care traim. Realitatea e ca aceasta lume e mult mai reala decat cea in care traim noi, daca vrei, lumea noastra e de fapt o oglindire a acestei lumi. Singura problema e ca noi nu percepem aceasta lume, sau prindem doar frinturi din ea, altfel, altfel ne-am trai viata.
Ipoteza ignorantei nu prea tine. Sunt multi dintre cei inteligenti si educati care cred. Paranormalul atinge toate categoriile de oameni. Oricind eu iti pot aduce oameni importanti ai societatii romanesti care cred in lucruri paranormale. Un singur exemplu iti dau: cineva care a lucrat la Regionala de Cai Ferate din Timisoara. Nici un tren de marfa nu misca pe zona regionalei (toata zona de vest a Romaniei) fara semnatura lui, fara aprobarea lui, deci cred ca realizezi ca nu era chiar oricine, prost sau needucat. Si tipul crede cu tarie in lucruri paranormale.
Normal ca pe Dumnezeu nu l-a vazut nimeni. Dar nici electricitatea nu a vazut-o cineva. Si nici dragostea ce o poarta un baiat unei fete. Si poate ca e clar si logic de ce nu Il putem vedea pe Dumnezeu, atita timp cit Biblia spune despre El ca este dragoste. Ce vedem insa? Doar efectele pe care le lasa in urma, asa cum electricitatea isi face simtita prezenta, caldura, lumina, socul daca bagi cuiul in priza. Si oamenii asta vad atunci cand Il cauta pe Dumnezeu, si asta le da de gindit de ajung sa creada pana la urma. Dar, desigur, sunt multi care cred si doar pentru ca asa au fost invatati, adica au acceptat niste chestii fara a cerceta adevarul.
Daca doresti sa cunosti realitatea trebuie sa incepi sa cunosti stiinta, stiinta este singura care isi poate arata ce sa descoperit pana in prexent si poate dovedi ceea ce afirma
http://scientia.ro/
natura este minunata si nu avem nevoie de fantezi umane sa fim uimiti natura te face uimit cand o privesti
Inca mai crezi ca stiinta poate detine la un moment dat toate raspunsurile? Hai sa zicem ca, peste mii si mii de ani, vom sti toate raspunsurile in legatura cu Universul in care traim. (Ipotetic, ca niciodata nu vom putea cunoaste totul pe deantregul). Va ramane totusi un set de intrebari la care stiinta nu va putea raspunde niciodata, pentru ca nu tine de domeniul ei. De ce exista Universul? Asta nu e o intrebare la care sa raspunzi in mod stiintific. Nu ai cum. Si sunt multe altele la care stiinta nu se poate baga. La urma urmei, daca vrei sa te multumesti doar cu raspunsurile stiintei, va trebui sa te multumesti cu foarte putin, mai ales in ziua de azi, cand suntem abia in zorii cunoasterii.
Salut! Nu voiam sa ma implic in discutia voastra, asteptam sa treaca ceva timp ca sa pot alege un castigator. Curentul electric poate fi vazut dar nu chiar asa de simplu dar nu ma bag. Universul s-a creat in urma la Big Bang, motivul pentru care a aparut acest big bang este necunoscut DAR de ceva vreme tot se cauta raspunsuri cu privire la asta si deja sunt teorii destul de intetesante. Da, trasnetul este energie electrica la fel ca si curentul AC si DC. Diferenta este ca unul dintre cele doua poate fi controlat sau in prezent este controlat dar ma rog. Vroiam doar sa spun ca nu are rost sa va contraziceti intre voi. Nu imi doream asta desi ma gandeam ca vor aparea oameni mai dogmatici (fara suparare). Multumesc
Totul inseamna stiinta? Ma faci sa rid. Explica atunci stiintific sarutul pe care l-ai dat ultima oara unei fete - "atingerea a doua perechi de buze cu schimb de saruri minerale". Spune-i si ei, si daca nu va ride bine, sigur ca va considera ca esti extrem de superficial. Unde e tot ce simti, senzatia acea ce te cuprinde in tot corpul, sensibilitatea, uniunea ce o simti cu acea fiinta, uitarea de tot ce te inconjoara, extazul de a fi cu fiinta iubita, in comparatie cu stiinta? Vei spune ca asta tine de psihologie, dar nu e chiar asa, un om intotdeauna te va surprinde, va incalca cand te astepti mai putin legile psihologiei, asta inveti la psihologie in una din primele lectii, si asta nu e stiinta. Natura umana, spiritul omului va depasi intotdeauna stiinta.
"Serios da chiar asa argumente fara sens poti scrie?" Spune-mi si mie, unde e nonsensul argumentelor mele. Ce ti se pare fara sens? Si chiar de ti se pare fara sens, stiinta de ce nu se ocupa cu asta, cu sensul lucrurilor, si totusi noi il acceptam, de fapt, nu putem trai fara el, desi stiinta nu nu spune nimic in legatura cu asta?
Ce cunoastem cu Biblia despre Univers? Multe, chiar mai multe decat stiinta. Una e sa stii ceva despre. Si alta e sa cunosti. Biblia vorbeste de doua feluri de cunoastere, unul, cel ce il stie toata lumea, in sensul de a afla lucruri noi, si altul, intr-un sens mult mai adinc, de neperceput pentru cei care se rezuma la simpla cunoastere. Biblia spune ca "Adam a cunoscut-o pe sotia sa Eva si aceasta i-a daruit un fiu" E clar cum a conscut-o - noi ne gindim doar la sex, insa e mult mai mult, e o cunoastere intima a fiecarei fibre a fiintei iubite. Si stiinta nu poate ajunge pana acolo. Iar cei ce vor sa Il cunoasca in acest mod pe Dumnezeu (nu intelege gresit, nu ma refer la sex, ci la intimitatea cunoasterii!), ajung sa cunoasca si Universul, sa devina una cu el, sa vada ceea ce multi alti nu pot sa vada, sa faca ceea ce altii nu pot sa faca. A fost cindva un sfint care era intr-o asemenea comuniune cu Dumnezeu si cu Universul incit vorbea cu animalele si animalele stateau si il ascultau. Si cred asta, pentru ca eu, in momentele in care am fost cel mai apropiat de Dumnezeu am vazut o apropiere fata de animale, de exemplu ciini care alta data ma atacau cand treceam pe linga ei si latrau pana ma indepartam de ei, era destul sa le spun sa termine, si incetau cu latratul si stateau cuminti si ma priveau doar. Cum de se potoleau acei ciini, asta stiinta nu poate spune, dupa cum nu poate spune diferenta intre ce vedeam la o simpla iesire in natura inainte de a fi credincios si una de dupa. E ca si cand vezi totul gri, si apoi totul capata culoare, ca si cand esti in semiintuneric, cand abia discerni lucrurile, si apoi se aprinde lumina. In fond, abia dupa incepi cu adevarat sa traiesti, sa simti, sa percepi.