Faptul că nu există adevăruri absolute, dacă o iei așa, e o afirmație auto-contradictorie. Genul de afirmație cu care cineva voia să mă convingă că nu există determinism. Ideea este că există porțiuni de adevăr peste tot și în tot. Acelea pot fi considerate absolute, dar e greu să știi cu certitudine despre un adevăr universal absolut, neîncadrând însăși noțiunea de existență a adevărului. De exemplu, dacă pleci de la niște definiții, legi, axiome, poți ajunge la un adevăr absolut în raport cu acelea. Însă nu poți știi cu certitudine că alea definesc realitatea. Oricum ar fi, adevărul există, doar că nu îl cunoaștem și nici nu îl vom cunoaște în întregime, dar în partiții.
Lemnul pluteste pe apa e un adevar absolut.
Asa ca, afirmatia respectiva e falsa.
Pentru a înţelege dacă există adevărul absolut/universal, dă-mi voie să definesc ce este adevărul. În conformitate cu dicţionarul, adevărul este definit ca şi "conformarea cu realitatea sau actualitatea; o afirmaţie ce s-a dovedit a fi adevărată sau care a fost acceptată ca fiind adevărată; "realitate sau actualitate".
De aceea, când ne punem această întrebare, vedem că există două puncte de vedere opuse.
Unul dintre aceste puncte de vedere este că nu există un adevăr absolut. Aceia care susţin acest punct de vedere cred că totul este relativ şi că de aceea realitatea nu există. Din această cauză, în final, nu există o autoritate care să decidă dacă o acţiune este pozitivă sau negativă, corectă sau greşită. Acestă pespectivă nu reprezintă decât cea mai înaltă formă de "etică de conjunctură".
Celălalt punct de vedere este că există într-adevăr standarde absolute care să definească ce este adevărat şi ce nu, ce este bine şi rău. De aceea, se poate determina dacă acţiunile sunt corecte sau greşite, în funcţie de cum se raportează la acele standarde absolute. Îţi poţi imagina ce haos ar fi dacă nu ar exista un adevăr absolut, nimic adevărat. De exemplu, să ne gândim la legea gravitaţiei. Dacă legea gravitaţiei nu ar fi o realitate absolută, în momentul când ai face din întâmplare un pas, te-ai trezi la următorul pas la kilometri distanţă în cer, iar la următorul pas n-ai mai fi în măsură să îţi mişti corpul absolut deloc. Sau să ne gândim la confuzia care s-ar crea dacă numerele nu ar mai avea valori absolute. De exemplu, 2+2 nu ar mai fi egal întotdeauna cu 4. Dacă nu ar exista nişte adevăruri absolute, lumea ar fi în haos. Nu ar mai exista legi ştiinţifice, legi fizice, totul ar fi fără înţeles, nu ar mai exista unităţi de măsură.
Gândirea cuiva care afirmă că nu există adevărul absolut, este total ilogică. Totuşi, în ziua de astăzi, mulţi oameni îmbrăţişează acest relativism cultural care respinge în esenţă orice fel de adevăr absolut. O întrebare bună pentru cei care fac această afirmaţie că "nu există adevăr absolut" este: "Sunteţi absolut sigur de acest lucru?". Este total ilogic să faci o afirmaţie ca asta din moment ce există o afirmaţie absolută care neagă existenţa adevărului.
Dacă nu există standarde/adevăruri absolute şi toate lucrurile sunt relative, atunci a ucide este acelaşi lucru cu a nu ucide. A fura este la fel de corect ca şi a nu fura. Violenţa este egală cu non-violenţa. Negarea existenţei adevărului absolut poate conduce foarte uşor la rezultate dezastruoase. Pentru că, dacă nu există adevăr absolut, atunci nimeni nu poate spune "Ar trebui să faci asta" sau "Nu ar trebui să faci asta".
Întrebarea finală pe care ar trebui să o punem cu privire la existenţa adevărului absolut este dacă există vreo dovadă în favoarea adevărului absolut? Oricine ia în serios această întrebare, în mod cert va deveni evident că există dovezi care să probeze existenţa adevărului absolut. Prima dovadă a existenţei adevărului absolut se găseşte în propria noastră conştiinţă. Conştiinţa ne spune că lumea ar trebui să fie "într-un anume fel", că unele lucruri sunt "corecte" iar altele sunt "greşite". Ne ajută să înţelegem că este ceva greşit în suferinţă, înfometare, viol, durere şi rău. Ne face conştienţi că dragostea, generozitatea, compasiunea si pacea sunt lucruri pozitive pentru care ar trebui să luptăm. Cea de-a doua dovadă a existenţei adevărului absolut se găseşte în ştiinţă. Ştiinţa, pe scurt, are ca scop cunoaşterea. Se ocupă cu studierea a ceea ce ştim şi caută să cunoaştem cât mai multe. Cea de-a treia dovadă a existenţei adevărului absolut este existenţa religiei. Toate religiile lumii încearcă să dea un înţeles şi o definiţie vieţii. Ele au luat fiiinţă pentru că omenirea doreşte ceva mai mult decât simpla existenţă fizică pe pământ. În spatele tuturor religiilor se găseşte o credinţă fundamentală că trebuie să existe mai mult decât simpla existenţă fizică pe care o cunoaştem acum.
Părerea mea e că există adevăruri absolute, chiar dacă acestea sunt doar în mintea noastră, chiar dacă reprezintă doar un concept. La nivel conceptual e clar că există adevărul absolut, dar nu știu cum s-ar putea demonstra acest lucru și despre logică. Deși, dacă spui că nu există adevăr absolut atunci ai enunțat deja unul, deci e clar că există.
Mai surprins as fi daca ai gasi un exemplu de "adevar relativ".
"adevar absolut" este pleonasm in opinia mea. Adevarul, daca exista, automat trebuie sa fie si absolut.
"Există doar percepții diferite ale realității."
Pai si asta nu se vrea a fi tot un adevar absolut?
Faptul ca pe biroul meu se afla acum un dop este un adevar absolut.
Dar stai, poate dopul exista doar in imaginatia mea si nu este real.
Easy peasy! Nu trebuie decat sa ajustam afirmatia initiala pentru a mentine valabilitatea ei absoluta:
"Conform perceptiei mele, pe birou se afla un dop." - adevar absolut.
Singurele lucruri sigure in aceasta viata sunt moartea si taxele
adevar ABSOLUT
ce arunci in sus, v-a cade jos
adevar ABSOLUT
singurul lucru care nu se schimba niciodata e ca totul se schimba
adevar ABSOLUT
toti politicienii sunt mincinosi, hoti, prefacuti, samd
adevar ABSOLUT
etc.
Dacă adevărurile absolute ar depinde de cei care cred fără urmă de îndoială în ele, atunci nu le-am mai numi adevăruri absolule, ci eventual niţte păreri subiective. Şi dacă fiecare din noi percepem realitatea în mod diferit, atunci iese un talmeş-balmeş; sau ne aflăm într-un labirint fără ieşire.
Poate că seamănă întru câtva. Crocodilul însă nu are grai, deci nu-i poate spune mamei ce ar vrea el să-i spună. În cazul nostru, avem de a face cu oameni, oameni care pot şi să exprime ceea ce gândesc. Pe deasupra, mai sunt şi inteligenţi. Ne aşteptăm deci la nişte explicaţii bine întemeiate din partea lor.
Ar fi fost mai ok dacă ai fi precizat sursa, un link acolo: https://www.gotquestions.org/Romana/adevarul-absolut.html
anonim_4396 întreabă:
anonim_4396 întreabă: