Din cauza ca fiecare om e unic asa consider și ca e experiența lui de viata.
Chiar dacă putem trece prin același lucruri asta nu înseamnă ca o sa simțim EXACT aceeași chestie.
Cred ca e ce trebuie, cred ca asa evoluăm, trăind în realitatea noastră, adică în felul nostru de a fi îmbinat cu tot ce ne înconjoară.
Un miraj cred ca e atunci când trăiești în minciună, când minți și când te minți, când ești inconștient de anumite lucruri.
Evoluția ta o sa te ducă dintr o realitate în alta, ideile de ieri devin vechi fata de cele de azi, părerile se schimbă, vezi lumea altfel pentru ca evoluezi, pas cu pas, nu poți sa sari peste.
Da, până la un momentdat. Dar când atingi apogeul cunoștințelor și trăirilor treci pe partea cealaltă, a realității.
Păi, "realitatea noastră" nu prea există.
Există doar realitatea fiecăruia.
Asta pentru că nu toți percepem realitatea în acelaș fel.
De aceea, fiecare trăiește în propria lui realitate.
Care, chiar dacă e asemănătoare cu a celorlalți, ea e modelată de propria percepție.
Da, omul poate vedea doar atat cat este capabil. Iar acest cadru al realitatii poate sa difere de la o persoana la alta, tocmai pentru ca suntem diferiti.
Dar, cum ar putea sa nu fie vorba de miraj chiar in cazul niciunui om normal? Doar nu toate „realitatile" oamenilor corespund cu adevarul, nu?
Obişnuim să spunem că prin realitate trebuie înţeles tot ceea ce este. Dar dacă încercăm să despicăm puţin firul, observăm că nimic nu "este", ci mai degrabă totul se întâmplă; totul e în derulare. Ceea ce avem sau vedem acum nu mai e la fel în secunda următoare. Până să scriu eu cuvântul copac, deja s-au produs acolo o mulţime de reacţii şi procese; şi dacă s-au produs aceste schimbări, acel copac nu mai e identic cu cel care a fost în urmă cu o secundă. Acelaşi lucru şi în cazul unui metal; într-o secundă au loc la nivel cuantic o mulţime de activităţi în interiorul lui. Nicăieri şi niciodată nu vei găsi ceva nemişcat. Mişcarea - şi deci schimbarea - este pretutindeni. Nici timpul nu ar avea sens fără mişcare şi schimbare.
Nu prea m-am asteptat la intrebarea asta Se spune ca oamenii isi traiesc viata in conformitate cu ceea ce ei accepta ca fiind corect si adevarat. Acesta fiind modul in care ei definesc realitatea.
Poate realitatea este doar esenta a tot ceea ce inseamna viata in sine, a tot ceea ce suntem noi si ceea ce ne inconjoara. Iar modul in care noi alegem sa privim lucrurile, nu poate schimba felul in care acestea sunt de fapt.
Asa este, consider ca ceea ce ai spus este adevarat, dar totodata cred ca exista si un alt punct de vedere legat de ceea ce ai spus. Chiar daca exista multe fete ale adevarului, exista totusi niste parti ce nu pot fi negate chiar daca acestea nu sunt cunoscute in profunzime. Ca sa incerc sa iau un exemplu concret si eu. Cineva care crede ca este in regula sa ii faca rau altcuiva cu siguranta ca traieste un miraj pentru ca asta nu tine de adevar. In realitate nu face altceva decat sa se raneasca atat pe el insusi cat si pe cealalta persoana. Iar „realitatea" acestui om nu poate fi adevarata, chiar daca el o priveste ca fiind asa.
Si, chiar daca avem parte de experiente de viata diferite si avem perspective diferite asupra vietii, sunt totusi adevaruri ce ne leaga pe toti si care se aplica tuturor. Iar abaterea de la ele, nu te fac decat sa traiesti in iluzii. Cel putin eu asta cred. De exemplu, un adevar ar fi ca daca mananci in exces si toate prostiile posibile, atunci sanatatea ta va avea de suferit, chiar si daca tu nu esti de aceeasi parere.
Deci, cu cat o sa ai parte de mai multe experiente si cu cat vei ajunge sa cunosti mai multe cu atat vei incepe sa vezi realitatea exact asa cum este ea?
Da, exact asta am spus. Problema este că nu toată lumea poate trece de acea limită, foarte puțini pot face asta.
Da, oamenii traiesc in lumea mea, eu sunt centrul universului si planeta marsaluieste in ritmul acordeonului meu.
Exact. Realitatea nu e ceva standard, e diferita pentru fiecare dintre noi.
Percepția realității e data de credințele si ideile pe care le avem.