Tristetea are o alta vibratie. Ea provine din iubire neimpartasita si din dezamagire. Este durere sufleteasca si lacrima grea. O poate intelege doar sufletul care are aceeasi traire. La fericire meditam mai putin. O simtim si gata. Suntem in al noualea cer. Tristetea in schimb atarna greu in noi si ne cere multa meditatie. Ii cautam cauzele, ii cautam sursa si remediile. Nimeni nu este pe deplin fericit. De aceea un cantec trist ne aduce putina alinare. Ascultandu-l, ne simtim intelesi si mangaiati sufleteste. "Fiecare isi stie sufletul lui. Si nu e fericire in niciunul." (Ileana Vulpescu)
Anad, nu e nicio suparare.Personal recunosc ca nu am citit cartea despre care spui si care pare tare frumoasa.In schimb am citit o legenda despre privighetoare anume.In Kahlil Gibran.
Iti raspund conform trairilor mele. Eu sunt mai fericit din cauza ca sunt trist. Si eu fac la fel. Pentru a ajunge la o anumita profunzime in ganduri si sentimente ma ranesc intentionat.
Legenda despre pasarea spin deschide cartea"Pasarea Spin ~Colleen McCullough" dar nu spune ca este privighetoarea:"Exista o legenda despre o pasare care canta o singura data in viata, mai dulce decat orice alta vietate de pe fata pamantului. Din momentul in care-si paraseste cuibul, cauta un copac cu spini, si nu-si gaseste odihna pana nu il afla. Apoi, cantand printre ramurile salbatice, ea se arunca singura in spinul cel mai lung si ascutit.Si in extazul mortii, ea se inalta deasupra propriei agonii, scotand un tril mai dulce decat al privighetorii sau al ciocarliei. Un cantec al carui pret suprem este insasi existenta. Intreaga lume inmarmureste ascultandu-l si Dumnezeu in paradisul sau zambeste. Pentru ca ceea ce e mai bun in viat noastra se obtine numai cu pretul unei dureri existentiale…ori cel putin asa spune legenda." Sper sa nu supar.Intrebam doar.
RAY întreabă: