In sfarsit ceva stiinta la raspunsul meu
Suferinta e ca o alarma care te avertizeaza ca esti intr-o situatie neplacuta. Instinctul de conservare o sa te provoace sa cauti solutii pentru rezolvarea situatiei.
Sistemul nostru psihic este astfel conceput incat sa se echilibreze singur. Un fel de homeostaza. In momentul in care suferi, din dragoste, pentru o pierdere, din orice motiv, mentalul nostru cauta o contracarare, chiar fara stirea noastra, fara sa fie un act voluntar, constient. Cauta placere, iubire, liniste, pentru a ne reechilibra.
La asta m-am referit.
Amintirile daca erau isi cauza placere nu durere
Sau mai bine regrete. Golul acela din minte in care nu mai e nimic. Gandirea cum era odata si nu mai este acum.
Eu am intrebat fizic ce anume causeaza nu filozofic, regretele sunt altceva ele nu causeaza acel sentiment de suferinta si o frustrare atat
Nu e nici un gol in minte, memoria nu dispare cand suferi din iubire din contra se formeaza noi legatura spun eu mai profunde
Fizic.
Vrei o explicatie fizica pentru o emotie.
S-ar putea sa fie de vina hipotalamusul prin controlul lui asupra glandelor endocrine, care produc hormoni. Nu stiu daca exista hormoni ai suferintei, dar sigur exista ai fericirii, si poate ca lipsa lor provoaca suferinta.
Eu zic sa dam vina pe hipotalamus.
Salut, " suferinta " aceea, pe care tu o denumesti asa, sunt de fapt multe sentimente conservate intr-un singur " punct ".
Daca tu ai avut o prietena, respectiv iubita, si te-ai despartit de ea, automat creierul incepe sa lucreze si iti revin toate amintirile placute cu acea persoana si asta te face sa suferi, suferi pentru ca stii ca nu o sa mai poti sa o revezi. Opinia mea.
DonyHD întreabă: