Simtiti vreodata ca existenta voastra e absurda? Ca nimic nu are valoare, ca nimic nu e important...
Si daca da, ce faceti pentru a trece peste acest absurdism?

Da, de destule ori. De obicei, fie contemplez acest gand pentru cateva ore, fie meditez. In orice caz, acest sensiment de goliciune trece...cu timpul.

Ma gandesc la persoanele care ma iubesc, la rude, la prieteni, etc. Incearca si tu!

Pai,ma simt si eu asa cateodata,ma intreb si eu cum de existam si chestii din astea,mai ales seara cand stau in pat si ma enerveaza rau de tot,dar ca sa trec peste,sa nu ma mai gandesc, ma gandesc la ce frumos care mi s-a intamplat sau vreau sa se intample dar foarte indetaliat, de exemplu cu ce port si ceva de genu si amplific lucrurile(pana la urma adorm si nu termin povestea si a doua zi iar fac asa, intelegi) dar daca nu esti in pat, ca mine...tot asa gandeste-te, uitate la videoclipuri super amuzante, fa ceva distractiv...keep calm si distreaza-te

Nu stiu daca asta e ceva peste care poti trece cu adevarat vreodata. Mai degraba poti doar sa te "pacalesti" ca nu-i asa si sa uiti asta intr-o oarecare masura.

Alung cat mai repede aceste ganduri.Nu rezolv nimic daca le hranesc.

Absurd nu, fara prea mare importanta da.
Pai de ce-as fi importanta pana la urma. Abia asta mi s-ar parea absurd.
Nu am peste ce sa trec, asa este pur si simplu. Chiar ma bucur ca am ocazia sa exist.

Intotdeauna m-am intrebat filosofic vorbind de ce traiesc...adica,,de ce tocmai eu'' si punundu-mi aceasta intrebare deodata imi vine un sentiment placut care imi da incredere, imi spune ca sunt important pentru simplul fapt ca exist.
Nu m-am gandit niciodata ca existenta mea este absurda, insa m-am certat cu alter ego-ul meu de fiecare data cand am facut sau am spus lucruri absurde.

Ma gandesc la oamenii ce au schimbat societatea si imi spun ca trebuie sa las si eu ceva in urma

Like

... ca nimic nu e ce pare, ca tot ce stim e doar o iluzie, mda, toata ziua, dar nu-i bai, nimeni nu a scapat de moarte, doar n-oi fi eu prima.

Simt ce zici tu, daca sunt lenes si nu fac nimica. Cand stadiul meu de entropie e '0'. Cand muncesc, folositor, scap de angoasa asta.

S-ar putea chiar asa sa fie si in realitate. Absurdismul e o filosofie serioasa, citeste-i pe Sartre si Camus.

In Mitul lui Sisif, Camus il prezinta pe "eroul absurd", omul condamnat la o munca grea, fara sfarsit si fara sens. Sisif vrea sa fie un simbol pentru omenire in general, sugerand ca eforturile umane sunt si ele in egala masura lipsite de sens. Cam asta este pozitia existentiala a agnosticului. Camus afirma ca el nu cunoaste un sens care transcede viata si isi pune intrebarea: Cum s-ar putea gasi un sens intr-un univers limitat si care nu poate fi inteles? Este interesanta insa concluzia la care ajunge el. Desi aceasta lume absurda nu poate garanta un viitor, poate da libetate fiintei umane sa devina ceea ce el sau ea doreste. Viata cuiva poate sa aiba un sens chiar si intr-o lume care nu are sens.

Inevitabil! Nu cred ca am facut ceva special, trece de la sine. De fapt ceva ce ar putea sa iti fie de folos este comunicarea. Atunci cand iti spui problemele ele nu ti se mai par atat de grele si tot odata vei prinde mai mult curaj. Acum probabil ai trecut peste acea depresie caci asa se intampla de multe ori. Sunt o clienta fidela a acestor probleme morale.
Daca ai nevoie de consolare eu iti sunt la indemana.

Nu, nu simt asa ceva. Cand sunt trist beau o tuica.
Apropo, e gata vinul la noi.

Singurul lucru care-mi vine in minte este ca orice as face a mai fost facut, orice gandesc a mai fost gandit, orice spun a mai fost spus. Noi nu mai putem fi originali in nimic. Viata noastra este in mare o reproducere a trecutului, se schimba doar decorul.
Nici macar moartea nu este originala.

Uite...ceea ce ai spus tu acum, sau mai bine zis felul cum ai spus-o este original
PS: nu ca ne-am fi asteptat la mai putin din partea ta

"Original,ca un papagal in prima auditie."

Da.

De ce as trece peste? De ce il numesti absurditism? Viata mea nu este importanta decat pentru mine, am inteles asta de mult. De ce mi-as face deziluzii si m-as considera mai important decat sunt?

Ba sunt multe lucruri importante. Unii se dedica stiintei, altii artei etc. Eu iti sugerez sa incerci sa intelegi universul din jurul tau si probabil o sa gasesti multe lucruri fascinante. Si o sa te intrige. Te-ai intrebat vreodata cum de pui o samanta in pamant si creste un pom de 15m? Ce este curentul electric, lumina? Si mii de alte lucruri care merita investigate. Nu se poate sa nu gasesti lucruri interesante.
Eu cand simt ceea ce zici tu, ma gandesc la toate lucrurile pe care nu le stiu si realizez ca nu am timp o viata sa aflu tot. Nu prea are rost sa iti pierzi timpul cu aceste intrebari pentru ca nu prea ai timp .

Nu mi s-a intamplat niciodata. Am o viata extraordinara, cum multi nu au.