Sinceritatea.
Dezavantaj? Când?
Ce pierzi când eşti sincer/ă c-o persoană, dar aceasta nu-ţi răspunde cu aceeaşi monedă? ( monedă = sinceritate )
Ce pierzi şi ce câştigi fiind sincer/ă? Cât de valoroasă este pentru tine aceasta monedă şi cu cât o "vinzi"?

Eu am invatat ca nu merita sa fi sincer si bun cu o persoana pentru ca persoana aia te va lua de prost dupa un timp.

Sinceritatea e un risc ori cumperi incredere ori pierzi tot...depinde de persona cu care vrei sa fi sincera si depinde si in legutura cu cei vrei sa fi dar eu am invatat ca cel mai bine e sa taci caci daca spui ce simiti nu sti ce se intampla deci mai bine sa taci decat sa risti sau sa minti

Cand esti sincera cu o persoana poti pierde si increderea acelei persoane fata de tine, In cazurile in care este bagat in vorba ceva ce s-a intamplat mai de mult
Eu nu le arat tuturor cm sunt eu cu adevarat. Daca stie cineva stiu sigur ca acele persoane sunt foarte importante pentru mine. Sunt sincera cu persoana care o iubesc deoarece nu vreau sa o pierd. In schimb vreau intelegere din partea celor din jur

Si adevarul poate fi luat drept minciuna.Sinceritatea as spune doar la faptul de a te purta conform cu ceea ce simti cu adevarat indiferent cit de prost vei fi luat important e sa nu te pierzi de "tine".

Sinceritatea mereu este un avantaj,doar ca in ziua de azi lumea cauta sa-i fie ei bine si nu mai este sincera,dar eu o consider calitate,ce castigi daca esti sincer? In primul rand sentimentul ca ai spus adevarul,ca nu ai mintit, si ca persoana aia nu iti va zice niciodata:, si este un sentiment placut.Dezavantaj? Daca esti foarte sincer,nu mai ai acea doza de "necunoscut" in tine,de mister in tine, pentru ca fiecare avem un mister in noi, niciodata nu va exista o persoana care va sti tot despre noi.

Buna!
Luori,uneori stau si ma gandesc daca sinceritatea este un defect sau o calitate. Observ sincer ca persoanele care sunt sincere o dau cel mai mult in bara si chiar nu imi dau seama de ce.Personal,ador sinceritatea si pretuiesc foarte mult pe acei oameni sinceri, sensibili, etc.De fiecare data cand am fost sincer cu cineva, am suferit enorm.Toti vrem ca toti sa fie onesti si sinceri cu noi. Minciuna,iluzionarea,fuga de realitate, himerele, inadvertentele intentionate, aduc mereu complicatii.Pe cand transparenta si sinceritatea te scutesc de o permanenta contabilizare a doua realitati pe care te straduiesti sa le tii la distanta sau sa le mixezi armonios. Inainte de a vedea jignirea si prejudiciul adus noua, ar merita sa vedem durerea si spaima celui nevoit sa minta.Adesea persoana care minte se teme de noi,de judecatile si reactiile noastre,de pretentiile sau slabiciunile noastre, de furiile sau jignirile noastre, sau cel putin asa vad eu lucrurile.De mic, parintii mi-au impus sinceritatea ca fiind cununa caracterului.Cu timpul, a aparut o mica problema.Dezavantajul a fost ca,venind dintr-un mediu deschis, fara ascunzisuri, am devenit vulnerabil.Nici acum nu imi dau seama de ce majoritatea poarta masti, chiar nu pot sa inteleg.Aceasta moneda, cum ai dat-o tu ca exemplu, reprezinta enorm pentru mine.Pentru ca cineva sa imi castige increderea, dureaza foarte mult, poate ani.Inchei cu un semnal de alarma:sa fi devenit asa de banuitori incat sa nu mai credem ca este cineva sincer (poate gresit,dar sincer) in jurul nostru? Sau, mai grav, sa fie unii asa de falsi incat sa creada ca toti am fi la fel ca ei? Tu ce parere ai?
O seara placuta!

Iti raspund mai greu, mai tarziu .
Andrei, mi se intampla ca dupa ce am tinut sa fiu sincera intr-o situatie, cu o persoana, sa ajung sa mi-o iau peste nas, intrebandu-ma " la ce folos? ". Chiar si asa, continui sa raman asa cum doresc sa ma modelez, nelasandu-ma modelata de diferentele dintre mine si altii, de neplacerile si greutatile aduse de aceasta diferenta. Probabil gresesc, si mi-am dat seama ca nu trebuie sa ma mai astept ca persoana pe care o tratez cu respect si sinceritate sa-mi raspunda la fel. Dar continui ca pana acum, caci nu fac asta pentru persoana care-mi sta in fata, ci o fac pentru mine. In cele din urma, nimic nu ma poate atinge - decat acea dezamagire care deseori urmeaza - atunci cand eu imi spun " am fost sincera. eu am fost sincera ". O minciuna este mult mai usoara de spus, dar complica lucrurile si indeparteaza realitatea printr-o "lume" pe care o construim. Traim in aceasta "lume", respiram si actionam in ea, dar si o intretinem.
Multi pornesc de la o masca pe care o port la "ocazii", dar uita sa si-o mai dea jos si masca le devine fata. Eu ma opresc uneori si ma-ntreb " cand mi-am dat ultima oara jos masca? ". Fac asta pentru "sanatatea" mea, si nu pentru orice altceva.
Pana la urma, nu putem sti cu siguranta daca o persoana este sincera, caci sinceritatea vorbeste despre ceea ce simtim; putem doar sa banuim. Minciuna/falsitatea e un ingredient pentru viata oamenilor. Lucrurile ar fi, dupa parerea mea, prea simpla in lipsa acestora.

Viața pe un peron - O.Paler ?

Nu am inteles ce ai vrut sa spui/arati cu titlul cartii. Am citit-o, si daca-mi amintesc bine, parca si tu te-ai apucat, eventual ai citit-o acum ceva timp in urma.

Răspunsul tău precedent îmi amintește de un fragment din cartea „Viața pe un peron" de O.Paler.
La asta m-am referit.

A trebuit sa-mi recitesc raspunsul, ca sa-mi dau seama de vreo asemanare. Chiar si asa, este posibil sa fi uitat fragmentul despre care vorbesti, insa stiu ca Paler a scris despre acest subiect.