"Singura înțelepciune adevărată este în a ști că nu știi nimic".
-Socrate

Si mai sunt zicători dupa modelul "Cel inteligent nu se numeste pe sine inteligent" ca sa parafrazez.

Ce parere aveti? Daca eu ma numesc 'înțelept' sau 'inteligent' tocmai prin aceasta arat ca nu sunt? Poti sa spui despre tine ca esti inteligent si sa fii cu adevarat? Aroganță sau încredere în sine?

Dileme fara sens, impresionant de putin aplicate in realitate.

Daca tu te numesti intelept, da, probabil nu esti.Adica sigur nu esti, tinand cont de nick-ul tau. Daca altcineva se numeste, poate fi adevarat.

Toate astea conduc la o alta zicala ''lauda de sine nu miroase a bine''. Un om inteligent are indoieli, nu certitudini. Doar un prost este sigur pe el ca e inteligent. ''Poti sa spui despre tine ca esti inteligent si sa fii cu adevarat?'' maxim poti spune despre tine ca esti mai informat pe un subiect (sau mai multe) decat altii. Atunci nici nu te lauzi, nici nu pici de prost si poate este si adevarat. P.S: Te plictisesti rau de pui intrebarile astea, nu?

Citește Proverbe 26/12.

De asemenea, Socrate mai zicea: "Cu cât știi mai multe cu atât îți dai seama că nu știi nimic."

Înțelepți sunt cei care caută înțelepciunea. Iar cei care cred că au găsit-o, si încetează s-o mai caute, sunt niște caraghioși.

În cel mai scurt mod posibil, și cel mai pe înțeles, ți se urcă la cap dacă crezi că le știi pe toate; de asemenea ți se urcă la cap dacă ai ambiția să le știi pe toate.

Bun raspuns. Multumesc! Da, as putea spune ca ma plictisesc, dar e ceva la care chiar ma gandesc de mult timp si pentru unele persoane este un subiect interesant.

Nu pot sa spun ca nickname-ul meu de pe TPU a fost gandit sa ma reprezinte pe mine. Adica... batran nu-s, deci nu m-ar mira sa nu fiu nici intelept. Este mai degraba un "rol" pe care imi place sa il joc, nu neaparat realitatea. Multumesc mult.

O sa scriu versetul in caz ca vrea sa il vada cineva, deoarece mi se pare un raspuns foarte bun:

"Ai vazut pe cineva intelept in ochii săi? Este mai multa nadejde pentru un nebun decât pentru el."

Da, stiam acest citat si se potriveste bine! Merci mult.

Ok, o sa incerc sa explic ideea asta cat de bine pot. Un om cu adevarat dornic de a invata si de a deveni din ce in ce mai inteligent si mai înțelept poate sa-si vada oarecum drumul care îl asteapta spre o si mai mare cunoastere si inteligenta si atunci zice despre el ca nu e inteligent fiindca stie cat de mult mai poate invata.

Pe cand un om nu prea inteligent s-ar putea sa aiba un strop de inteligenta fara sa fie interesat sa evolueze in inteligenta ta si sa se focuseze exagerat pe acel strop de inteligenta. De asta oamenii mai putin inteligenti se vad deja la capatul drumului si deci sunt incapabili sa evolueze

O perspectiva interesanta. Mulțumesc.

Imaginează-ți cineva care a completat multe facultăți, este înconjurat de inteligenți/înțelepți, participă la concursuri (și le câștigă), apare la televizor, și oriunde la știri, și în social media, este foarte cunoscut și perfect din punct de vedere intelectual și/sau înțelept. Această persoană le știe pe toate, și este încrezător în sine, și nu are nevoie de altceva sau altcineva. În acest caz, această persoană este cu mult pierdută, și dincolo de calea de recuperare, pentru că nu-și va arăta întreaga inimă.

Esti cand esti constient de rahaturile tale nu ale altora si daca faci ceva sa le rezolvi,cand cauti o solutie rationala,trebuie sa citesti carti de filozofie si sa extragi de acolo ceea ce e rational,eu unu tin cont de ele + dupa analiza mea,desi cand iesi de confort, cand treci peste frica, teama aia, cand evoluezi, cand dai un sens, scop existenteti tale

iti las un cadou
https://www.youtube.com/watch?v=1ZYbU82GVz4&t=4399s
https://ro.scribd.com/doc/99510724/Carti-filozofice
vezi de un abonament la scribd si citeste

Socrate ăsta nu prea a auzit de 2 de i.
Cât despre restul, e bine să te dai înțelept, ca să păcălești fraierii. Puțini iau în considerare ce spui tu și Socrate.

Cred că e exagerat spus "că nu ştii nimic". Mai aproape de adevăr ar fi "că ştii puţin". N-am întâlnit încă până acum niciun om care să nu ştie chiar nimic.

Boss, sunt destul de sigur ca nu era nevoie de 2 i acolo

Intr-adevar si asta e corect.

Nasol de tine.

Stii care e faza cea mai tare in filozofie? Ca poti sa bati campii la nesfarsit si nimeni sa nu zica nimic,ca doar esti filozof
Multe enigme,afirmatii cu dublu sens,lucruri interpretabile,nimic concret.
Dar ca idee,cei ce se autoproclama si se ridica singuri in slavi,o fac din frica,frica ca nu sunt asa cum se proclama,frica ca nu vor fi acceptati,deci daca vrei e o aroganta.
Increderea in sine e cand stii pur si simplu cine esti si ce poti si nu ai nici macar un dubiu ca esti intelept sau inteligent sau orice alt atuu crezi ca ai, nu e nevoie sa stie altcineva cum esti tu, nu ai nevoie de validarea nimanui, esti exact ce vrei sa fii, sa o spui ar fi de umplutura.

În formula socratică de mai sus, în prima instanţă este un singur i iar în a doua sunt doi. Deci ar fi aşa: "...în a şti că nu ştii nimic". Dar nu e o mare greşeală, toată lumea a înţeles despre ce e vorba. Nu te împiedica de orice mărunţiş. Trage cortina şi mergi mai departe